Istoricul din CNSAS, care i-a numit „căcați cu ochi” pe deținuții legionari de la Pitești, revine cu explicații: „Reacția mea era una țintită”

Istoricul Mădălin Hodor, cercetător al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a revenit pe Facebook cu un mesaj nuanțat, după ce a provocat vâlvă în mediul online cu o serie de afirmații formulate într-un limbaj agresiv în privința închisorii de la Pitești, unde în perioada comunistă s-a desfășurat unul dintre cele mai îngrozitoare experimente de genetică concentraționară din întregul bloc sovietic.

Referindu-se la interviul din RFI al colegului său de la CNSAS, Mihai Demetriade, în care acesta afirma, printre altele, că tortura de „reeducare” practicată la închisoare din Pitești face parte din „anatomia legionară”, Mădălin Hodor a scris pe Facebook o postare în care îi numea „căcați cu ochi” pe deținuții legionari.

„Cel mai tare au sărit de cur în sus trepanații noii drepte, vexați nevoie mare că le strică omul feng shui-iul cum că bunicuții lor mici și verzi au fost victimele sovieticilor. Când colo ce să vezi? Legionarii ăia drepți și buni erau doar niște căcați cu ochi care se torturau între ei pentru un blid în plus. Cu voluptate aș spune. Mvaiii ce urlete! Cum nu le-a ajuns să îl înjure pe Mihai, au descoperit că suntem prieteni, că susținem USR și alte chestii. Și așa au ajuns și la nasul meu lung. Ca să scutesc banii de investigații vă spun din capul locului că nu sunt evreu, deși as fi onorat să fiu. Pe de altă parte aș avea sugestia să începeți investigația din altă parte anatomică asimilată de regulă cu lungimea nasului”, a comentat pe Facebook istoricul, provocând indignare, mai ales pentru limbajul folosit.

Hodor a revenit, duminică, cu un alt mesaj, în care explică de ce a folosit un asemenea limbaj, precizând că a fost greșit înțeles.

Mesajul postat de Mădălin Hodor:

Nu sunt negaționist. Nu sunt comunist, bolșevic sau neo-marxist. Nu sunt „jidan impuțit”, „otreapă stalinistă”, „mercenar al lui Soros”. Părinții mei nu au fost torționari sau potentați comuniști. Bunicul meu a fost deportat în Bărăgan pentru că a făcut parte din Regimentul de Gardă al Regelui Mihai. Nu am spus niciodată public asta și nu mă legitimez cu suferința lui pentru a câștiga simpatia cuiva.

De altfel, bunicul meu nu vorbea despre război sau deportare. Nici când îl rugam. Bunicul meu m-a învățat că bărbații își asumă deschis viața și îi suportă consecințele in picioare. Fără să se plângă. Să se ferească.

Familia mea nu este una de istorici și nu este implicată cu nimic in acțiunile mele, în ceea ce fac sau spun. Așa că aș aprecia daca i-ați lăsa în pace. Nu o mai înjurați pe mama, pentru că îmi citește pagina și se amărăște.

La fel pe prietenii mei. Ei nu sunt responsabili de afirmațiile mele și nu au nicio vină că a izbucnit acest scandal. Nu îi amestecați.

Referitor la reacția mea violentă de care s-a făcut atâta caz. Ea a fost provocată de injurii pe care le-am primit în privat și de remarci antisemite cu privire la mine. Asta în contextul in care nu eu am scris studiul respectiv și nu eu am publicat interviul. Niște persoane deranjate de conținutul lui au considerat că pot să îl discrediteze prin asociere. M-am trezit înjurat fără nici un motiv și am reacționat.

Dar reacția mea era una țintită.

Din perspectiva a ceea ce a urmat este evident că am greșit. Nu am explicat ce am vrut să spun și cred că majoritatea oamenilor nu au înțeles despre cine vorbesc. A fost ușor pentru cei care îmi poartă sâmbetele de ceva vreme să distorsioneze afirmațiile mele. Au făcut-o așa cum se fac majoritatea campaniilor de linșaj pe Facebook. Fără să precizeze contextul sau sursa, ci postând ceea ce au vrut ei să se înțeleagă și apoi distribuind.

Așa se face că oameni care îmi urmăresc de aproape doi ani postările și activitatea au devenit brusc convinși că apăr Securitatea, comunismul și că „scuip pe deținuții politici”.

Te întrebi unde este discernămîntul. Nu al celor care nu au auzit de mine și nu stiu că de ani de zile mă bat tocmai ca adevărurile despre trecutul comunist și Securitate să fie cunoscute (și mă bat la propriu, nu din spatele tastaturii, în tribunale, comisii de disciplină sau împotriva campaniilor de presă), ci al celor care urmăresc în mod frecvent pagina. E un mister pentru mine cum poate cineva sa urmărească postările mele privind criminalitatea regimului comunist și a Securității și într-o fracțiune de secundă să spună ca sunt „comunist și securist” pentru că așa au scris sau spus unii. Nu mai vorbesc despre persoane publice care au fost informate de „binevoitori” că am jignit în mod grobian deținuții politici.

Ca să fie clar. Reacția mea a fost dirijată spre legionarii de la Pitești care au colaborat cu regimul comunist și spre cei care le cauționează faptele. De asemenea, se adresează celor care îi elogiază pe legionari ca „martiri anticomuniști” și consideră, la fel cum consideră și nostalgicii comuniști despre partidul lor, că Mișcarea Legionară are circumstanțe atenuante.

Nu am avut nicio clipă în minte o altă categorie de deținuți politici, nu am vorbit despre TOȚI deținuții politici și despre toate penitenciarele și perioadele în care au existat și îmi cer scuze public dacă s-a înțeles altceva.

Îmi cer scuze pentru limbajul folosit, dar el nu poate fi folosit ca pretext pentru a îngropa un subiect dureros de real.

Acum, pentru că subiectul este pe masă și nu mai poate fi ignorat sau împins în afara atenției publicului, a venit vremea dezbaterii. Eu unul consider că teza este solidă și argumentată și o susțin în continuare, asa cum mi-am susținut și colegul care a scris-o.

Spre deosebire de cei care apără istoria ca pe o dogmă religioasă irefutabilă, eu cred că rolul istoricului nu este acela de a fi un lăutar pe care îl angajezi să îți cânte maneaua preferată.

Salut poziția celor care au revenit la un ton mai ponderat după ce inițial s-au lăsat antrenați în linșaj și sunt total de acord că acum este momentul ca discuția să se mute în mediul academic.

În aceste zile am primit numeroase injurii și mesaje de amenințare, dar și numeroase mesaje de susținere. Pe primii îi invit să citească studiul, celorlalți le mulțumesc.

Mergem înainte.

CITIȚI pe larg despre această dispută mai jos:

Experimentele terifiante de la Pitești, subiect de dispută între intelectualii români