La cum arată situația azi, singura soluție rațională este depunerea mandatului de către Adrian Veștea. Dar dacă basmul merge înainte, iar la Palatul Victoria ar fi totuși instalat Guvernul Veștea, acest cabinet ar fi:
- Un guvern de strânsură, un guvern dependent de susținerea extremiștilor, un guvern condus de un premier care și-a trădat partidul și care, astfel, a trădat electoratul acestui partid. Și dacă a trădat tocmai la acest nivel, e limpede că pentru Veștea trădarea poate deveni instrument de zi cu zi și când s-ar afla la butoanele statului.
- Apoi, ar mai fi și un guvern condus în realitate nu de Veștea, nici măcar de Nicușor Dan, ci de PSD; dar de o manieră vicleană, cu minimum de asumare a responsabilității din partea acestui partid și cu maximum de parazitare a beneficiilor subterane, specifice actului de guvernare, de către avest partid.
- În fine, Guvernul Veștea ar fi și un guvern girat de un președinte care s-a comportat nedemocratic cu un partid poilitic (PNL), de un președinte care a acționat netransparent pe parcursul formării acestui guvern și de un președinte de o rară ipocrizie – dispus să accepte susținerea extremiștilor pentru acest guvern, după ce trăsese de bunăvoie o linie roșie, excluzând public orice suport din partea extremiștilor și decretând public că direcția noului cabinet urma a fi pur pro-occidentală.
Așa cum au demonstrat-o evoluțiile din cursul zilei de marți, dar mai ales cele din cursul zilei de miercuri, eventualul Guvern Veștea s-ar naște dintr-un puturos compromis și s-ar naște puturos de compromis.
Cu un astfel de guvern, președintele va fi obligat să se înece din zi în zi mai mult în ipocrizie pe relația cu concetățenii, în ineficiență pe relația cu celelalte partide și în ridicol și o criză profundă de încredere pe relația cu partenerii externi.
Asupra unui astfel de guvern, șeful statului va avea pârghii slabe și puține.
Din moșirea unui așa guvern și din coabitarea cu un asemenea guvern, președintele Dan va rămâne doar cu datorii și s-ar putea ca prețul achitării lor să fie tocmai fotoliul de la Cotroceni.
În tentativa debilă de formare a unui guvern slab și mânjit, Nicușor Dan a sacrificat absolut tot ceea ce reprezentase activistul civic și omul politic Nicușor Dan și tot va mai trebui să vină cu ceva de acasă.
În timpul formării Guvernului Veștea, președintele Dan a tăcut sfidător, deși intervențiile publice în rafală ale premierului desemnat au avut darul de a genera motive în rafală pentru ca președintele să iasă din sfidătoarea-i tăcere.
Căci de când a fost desemnat, Adrian Veștea a dat din casă destul de multe și într-un mod surprinzător de senin.
Afirmațiile sale au proiectat dubii legitime asupra onestității șefului statului cu privire la rostul desemnării lui Eugen Tomac, apoi cu privire la contextul abordării și desemnării lui Adrian Veștea.
După cum, afirmațiile publice ale premierului desemnat au ridicat dubii și preocupări tulburătoare cu privire la girul dat de Nicușor Dan pentru contactarea și contractarea extremiștilor din Parlament, inclusiv (dar, poate, mai ales) a parlamentarilor AUR.
Cum ar putea fi altfel, din moment ce premierul desemnat, pe de o parte afirmă că nu îl “deranjează faptul că vor fi parlamentari AUR care dau dovadă de patriotism”, iar pe de alta susține că e mereu în contact cu președintele, deci că vorbește des cu domnia sa?
Dacă coroborezi spusele lui Adrian Veștea, tragi liniștit concluzia că Nicușor Dan a fost de acord cu încălcarea propriei linii roșii în chestiunea AUR. Desigur, ai putea merge chiar mai departe cu concluzia, bănuindu-l pe Nicușor Dan că nu a fost doar element pasiv, ci chiar activ, adică nu doar a acceptat tatonarea unor parlamentari AUR, ci chiar a instigat sau măcar a încurajat recurgerea la acest pas.
Până la urmă, de cel puțin o lună și jumătate, Nicușor Dan a demonstrat că poate fi în stare de orice. Așadar, de ce n-ar fi în stare și de asta, din moment ce planurile i-au fost aruncate în aer, e pe culmile disperării și a intrat în logica improvizației?
Dar să zicem că președintele nu e chiar așa de iresponsabil precum ar sugera-o vorbele lui Veștea. Și deci, că Nicușor Dan ar fi rămas ferm pe chestiunea zero voturi de la AUR. În acest scenariu, poate că Veștea într-adevăr vorbește des cu președintele, dar poate că președintele i-a spus că nu e de acord cu manevra. Dacă lucrurile ar sta astfel, atunci de ce Nicușor Dan nu a lămurit public poziția sa? Și de ce nu anunță public că, în asemenea condiții, nu mai recunoaște desemnarea lui Veștea ?
Bineînțeles, ar mai exista un ultim scenariu: în loc să-l suspectezi pe Nicușor Dan că joacă atât de urât, l-ai putea suspecta pe Adrian Veștea că minte: că de fapt nu vorbește atât de des cu președintele, deci că președintele nu ar fi la curent chiar cu tot ce face Veștea zilele astea, pe linia extremiștilor, ghidonat fiind de PSD, însoțit fiind la discuții de “mijlocitorul” pesedist Adrian Neacșu. Din nou, și-n cazul ăsta, de ce tace sfidător șeful statului? De ce nu se delimitează, de ce nu reafirmă liniile roșii trasate chiar de către dumnealui?
Nicușor Dan pare a găsi confort în tăcere pentru că pare a găsi confort în lipsa totală de transparență.
Guvernul Veștea ar fi, în toate privințele, un guvern obscur – și ar fi astfel nu doar din cauza premierului desemnat, nici doar din cauza păpușarului său (PSD), ci mai ales din cauza “mediatorului” eșuat, Nicușor Dan.
