<< Contrar planurilor anunțate cu o zi înainte, Duma de Stat nu a început miercuri să ia în considerare un proiect de rezoluție care să interzică schimbul de „criminali naziști”. Printr-un astfel de proiect, deputații doreau să împiedice posibila participare la schimbul de prizonieri din Ucraina a luptătorilor Batalionului Azov, care s-au predat la Mariupol, însă această problemă nu a fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței. După cum explică sursele Kommersant, inițiativa nu va fi luată în considerare în viitorul apropiat, deși conceptual ea ar corespunde poziției autorităților: vor să-i judece pe prizonierii din Azovstal, nu să-i schimbe. Experții consideră că adoptarea unei astfel de rezoluții ar pune conducerea rusă într-o poziție prea rigidă la negocieri și în alte acțiuni din timpul operațiunii speciale din Ucraina.
În sesiunea plenară a Dumei de Stat din 17 mai, Anatoli Wasserman, membru al fracțiunii Rusia Justă – Pentru Adevăr (SRZP), propusese adoptarea unei rezoluții sau legi care să interzică schimbul de „criminali naziști”. Fusese reacția sa la declarațiile autorităților de la Kiev cu privire la intenția lor de a schimba 265 de militari ucraineni care se predaseră în dimineața aceleiași zile, la Mariupol, inclusiv luptători (din Batalionul) Azov. Președintele Dumei, Viaceslav Volodin, a sprijinit ideea, subliniind că „infractorii naziști nu ar trebui să fie schimbați” și a cerut comisiilor de apărare și securitate să pregătească un document corespunzător. În seara aceleiași zile, Andrei Kartapolov, șeful comisiei de apărare, a sugerat ca proiectul de rezoluție să fie inclus pe agenda miercuri.
Deputații au susținut această propunere, însă nu a mai apărut pe ordinea de zi a ședinței plenare din 18 mai. O sursă Kommersant, apropiată conducerii Dumei, a asigurat că comisiile relevante, și în primul rând comisia de apărare, „pregătesc în continuare” un proiect de rezoluție. Însă comisia în speță a refuzat să facă vreun comentariu, pentru Kommersant. În același timp, două surse Kommersant din partidul Rusia Unită au afirmat că nu există planuri de a supune Camerei o astfel de rezoluție, spre examinare. „Nu este momentul potrivit”, a spus, succint, una dintre surse. Iar interlocutorul Kommersant din conducerea Dumei a afirmat chiar că președintele Volodin a susținut inițiativa colegului Wasserman doar „din curtoazie”.
În același timp, se pare că autoritățile ruse chiar nu au nicio intenție să schimbe militarii ucraineni care s-au predat la Mariupol.
Așadar, în dimineața zilei de 18 mai, șeful Comitetului Consiliului Federației pentru Legislație Constituțională și Construirea Statului, Andrei Klișas, a scris pe canalul său Telegram că „toți neonaziștii din Azov ar trebui judecați pentru crime comise în republicile populare Donețk și Lugansk”. Această abordare este aprobată și de camera inferioară a parlamentului. De exemplu, un deputat al Partidului Comunist al Federației Ruse, Alexander Iuşcenko, a declarat, pentru Kommersant, că comuniștii susțin ideea unei instanțe. Șeful fracțiunii LDPR, Leonid Sluțki, a aprobat-o pe 17 mai și chiar a sugerat să se facă o excepție pentru militanții Azov de la moratoriul asupra pedepsei cu moartea. Iar secretarul prezidiului SRZP, Dmitri Gusev, a explicat, pentru Kommersant, că Anatoli Wasserman a venit pe 17 mai cu inițiativa partidului: „Un nazist ar trebui să fie în închisoare. Există, pe lângă naziști, prizonieri de război obișnuiți, așa că îi vom schimba cu ei”.
O sursă Kommersant, din administrația prezidențială. spune că nici autoritățile ruse nu renunță la ideea unui proces obligatoriu al reprezentanților Azov, iar tratamentul uman acordat militarilor care s-au predat este dictat de faptul că Federația Rusă respectă Convenția de la Geneva privind tratamentul prizonierilor de război. Potrivit interlocutorului lui Kommersant, Rusia se așteaptă, cu ajutorul instanței, să demonstreze comunității internaționale dovezi ale crimelor comise de luptătorii Azov. În ceea ce privește inițiativa Dumei de Stat, cea de adoptare a unei rezoluții, aceasta, potrivit interlocutorului, necesită un studiu atent: în acest caz, deputații au vorbit în direcția bună, dar sunt „puțin s-au grăbit”.
Politologul Alexei Makarkin consideră că adoptarea, acum, a unei astfel de rezoluții ar limita marja de manevră a autorităților, deoarece un astfel de document stabilește limite clare.
„Cum se stabilește dacă un prizonier este sau nu criminal de război? Acest lucru poate crea și o situație de neînțeles”, notează expertul. Potrivit lui, din punct de vedere istoric astfel de decizii sunt luate de către structurile puterii executive, iar situațiile pentru acestea sunt complet diferite. De exemplu, la mijlocul anilor 1950, URSS dorea să normalizeze relațiile cu RFG, iar Germania a propus drept condiție întoarcerea tuturor prizonierilor germani, își amintește domnul Makarkin: „La zece ani de la încheierea războiului, dintre ei au rămas doar cei care au fost condamnaţi de instanţa sovietică ca militari infractori, în mare parte generali. Conducerea sovietică a decis să le dea drumul. Și eu însumi mă întreb cum ar fi reacționat cetățenii sovietici dacă ar fi știut despre această decizie. Dar au fost puși în fața faptului împlinit și nu au vorbit despre asta foarte tare”. Desigur, în Rusia este dificil să găsești o persoană care să aprobe crimele de război, dar există și astfel de nuanțe pragmatice, conchide domnul Makarkin.
Potrivit consultantului politic Evgheni Mincenko, acum este dificil de evaluat corectitudinea deciziei de interzicere a schimbului de „Azov”, deoarece nu știm ce fel de negocieri se poartă și ce schimburi se discută. >>
