Un lucru e cert: George Simion asudă ca un cal și trudește ca un câine, pentru a mânca o pâine albă.
Pe umerii săi atârnă responsabilități multiple: când chelner la masa lui Putin, când garçon la masa lui Trump, când servitor, concomitent, la mesele ambilor sabotori ai ordinii mondiale bazate pe reguli. Și e de muncă, turele-s infernale, căci mesenii sunt mereu nesătui.
Din vorbe, “suveranist” acasă, însă factual lacheu la doi stăpâni străini, liderul AUR a ajuns probabil o revelație, deopotrivă pentru Moscova și Washington, din perspectiva zelului său lipsit de rușine, a fățărniciei aproape de perfecțiune, a disprețului său total pentru interesele țării al cărei cetățean este.
Harnic a fost și este, în deservirea propagandei putiniste pe temele Ucraina și UE, harnic a fost și este în deservirea propagandei trumpiste pe temele Ucraina și UE.
În universul extremismului de dreapta european, pur și simplu nu mai găsești unul ca el, George Simion: mână de lucru ieftină, gata oricând să tragă și la vidanjă, chiar și atunci când toți confrații de populism european ezită, se fofilează, se dau răniți.
Cazul Groenlanda a fost unul exemplar din punctul ăsta de vedere: când tovarășii cei mai excentrici de extremism european – și ei putiniști, și ei trumpiști, dar totuși cu limitele lor și cu linii roșii la care sunt sensibili – se ascundeau prin tufe de umbra boss-ului de la Casa Albă, neobositul George Simion se poza vesel, gata să felieze un tort în forma celebrei insule, glazurat cu steagul Americii lui Donald.
Deși prin acest gest iresponsabil tocmai își pusese țara într-o situație sumbră și rușinoasă (căci e parlamentar și șef de partid), George Simion nu a găsit cu cale să se potolească, ci, din contră, să mărească miza.
Așa a ajuns să contribuie (s-a și lăudat public cu asta) la o bucățică dintr-un raport (încă neterminat) al Comisiei juridice din Camera Reprezentanților a SUA. Așa a ajuns apoi să îl și promoveze acasă, ca pe tabla cu cele zece porunci.
În realitate, documentul cu pricina e opera și operațiunea unor aliați ai președintelui american, este o operă și o operațiune pur politică, în fine, este o operă și o operațiune în care România e element ajutător, miza cea mare fiind în schimb un soi de atac hibrid la adresa Uniunii Europene.
Căci povestea acestui raport trumpist, prezentat poporului român de către Simion cam cu aceeași “onestitate” cu care-și face cruce cuviosul băiat de galerie, seamănă mai degrabă cu un obiect al traficului internațional de influență, făcut, pe de o parte, de tehno-miliardarii din jurul lui Trump, iar pe de alta, de nucleul dur al ideologiilor MAGA din jurul aceluiași chiriaș de la Casa Albă.
Interese financiare enorme și interese politice imperialiste de rău augur – asta e, în esență, ceea ce deservește raportul respectivei Comisii juridice; la asta s-a înhămat și-al nostru Simion, prin anti-lobby-ul său legat de România, prin stahanovismul cu care îi face reclamă în beneficiul altcuiva decât România.
Raportul e subversiv (încă din titlu), e concentrat pe Europa, nu pe România (din nou, încă din titlu) și are aerul de a face parte din ofensiva mai largă a mogulilor tech americani împotriva politicii de reglementare și a măsurilor de penalizare avute în vedere de Comisia Europeană. Totul, într-un context în care Trump șantajează și lovește comerțul Europei cu tarife-bombă, iar rețelele sociale au devenit pe de o parte un puroi social și o amenințare la adresa democrației de pe continent, iar pe de alta, o armă politică utilizată în regim mixt – și de MAGA, și de Casa Albă – contra statelor europene.
De măsurile Comisiei Europene, oligarhii tech din SUA se tem sub aspectul marjei de profit și sub aspectul amenzilor potențiale. De măsurile Comisiei Europene, cercul MAGA-Trump se teme sub aspectul slăbirii capacității sale de a slăbi guvernele europene și a slăbirii capacității sale de a îngrășa partidele extremiste, inclusiv AUR, prețioase pentru Casa Albă prin euroscepticismul lor și prin loialități aberante față de cercul MAGA-Trump.
Pretextul din raport, privind lupta SUA cu cenzura și grija sa față de libertatea de exprimare din Europa, e junk-food pentru mințile copleșite de gunoiul intelectual și moral prezent în cantități enorme pe rețelele sociale ale mogulilor Musk și Zuckerberg. Gunoi injectat non-stop de algoritmi netransparenți al căror unic obiectiv rezidă în extorcarea emoțională a clientelei, indiferent cum, căci numai astfel se poate obține tot mai mult profit.
Un detaliu de actualitate, la care până și un instrument putinisto-trumpist precum George Simion ar fi inspirat să devină atent, este acela că în ultimele săptămâni Europa a început să vorbească “trumpish”.
Bătrânul continent a început să dialogheze cu Trump în singura limbă pe care liderul SUA o înțelege: forța. S-a văzut în cazul Groenlanda, a început să se observe asta și în cazul oligarhiei tech americane.
Nu este probabil întâmplător avântul luat de povestea limitării accesului minorilor la rețele sociale – din Australia până în Europa. Nu este probabil întâmplător nici faptul că Elon Musk a fost convocat de procurorii francezi, iar sediul X din Paris a fost percheziționat. Iar acestea sunt probabil doar elementele lăsate la vedere, deopotrivă ca ușă trântită sec în nas și totodată ca fereastră ușor întredeschisă în vederea unor negocieri mature.
Cu lipsa de înțelepciune care l-a caracterizat constant, George Simion și-a asumat total statutul de vidanjor disponibil 24/24 pentru putinism și trumpism. A procedat astfel întrucât doar atât pricepe din ceea ce se petrece azi și întrucât, pe fondul unor profunde lacune în raportarea sa la istorie, doar atât l-a ajutat intuiția cu privire la viitor.
Jocul lui George Simion este unul profund anti-european, fără însă a fi și unul profund pro-american. Așa cum și stăpânul Trump face un joc profund anti-european, fără însă a face prin asta un joc profund pro-american.
Liderul AUR e doar un vechi putinist care s-a adaptat la ceva nou – încă o asemănare, iată, cu însuși președintele SUA.
Defensivă stânjenitoare pentru Trump, pe patru fronturi: UE, Canada, Groenlanda și Iran
