Astrofizicianul german Reinhard Genzel a primit anul acesta premiul Nobel pentru fizică. Într-un interviu acordat Der Spiegel, Genzel povestește cum a descoperit gaura neagră din centrul Căii Lactee.
<< DER SPIEGEL: Profesor Genzel, felicitări pentru primirea Premiului Nobel pentru fizică. Ce făceați când ați primit apelul de la Stockholm?
Genzel: Același lucru pe care îl facem noi oamenii de știință toată ziua de șase luni: Zoom, Zoom, Zoom. Stăteam cu alte 25 de persoane la conferința Zoom a unui comitet virtual aparținând societății Max Planck.
DER SPIEGEL: V-a sunat telefonul chiar în mijlocul conferinței?
Genzel: A fost aproape amuzant. Stăteam în fața ecranului, știind că va trebui să-mi petrec astfel următoarele șase ore. Apoi a sunat telefonul și cineva mi-a zis: „Aici Stockholm”. Apoi, apelul a picat și a trecut ceva timp până când am putut să aud așa-zisa „sekreterare”. În timpul ăsta, m-am dus la fereastră și am început să mă gândesc: „Nenorocită pandemie! Am început să halucinez”.
DER SPIEGEL: Este o marți de la începutul lunii octombrie, puțin după ora 11.00 – este momentul anunțării Premiului Nobel pentru fizică. Și vreți să credem că nu știați cine era la telefon?
Genzel: Nu. Trebuie să mă credeți. Anul acesta nu mă gândeam deloc la așa ceva. Anii trecuți, da, prin 2011. Am parcurs un drum lung cu măsurătorile noastre în acel an și m-am gândit: Ar putea fi cu adevărat rândul nostru. Sunt destul de sigur că am fost aproape atunci.
DER SPIEGEL: Și după apel, v-ați întors jubilant la conferința de pe Zoom pentru a le spune tuturor?
Genzel: Nu, nu, totul merge conform unui protocol strict. Trec 20 de minute între informarea câștigătorului și anunțarea premiului. În acest timp, nu ai voie să spui nimănui. Ei chiar insistă asupra acestui lucru.
DER SPIEGEL: Deci v-ați comportat de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic?
Genzel: Ei bine, nici eu nu am făcut exact asta. I-am spus președintelui comisiei, care e și vicepreședinte al Societății Max Planck: „Domnule Blaum, trebuie să am grijă de ceva. Poate că ar trebui să porniți televizorul în aproximativ un sfert de oră”.
DER SPIEGEL: De ce ați sperat la un premiu Nobel în 2011, dar nu v-ați așteptat în 2020?
Genzel: Din mai multe motive. În primul rând, într-un fel cam ieșisem din cursă odată cu primirea premiului Crafoord, acum opt ani. Pentru Suedia, acesta este echivalentul Premiului Nobel pentru domeniile de cercetare care nu se încadrează în categoriile Nobel – lucruri precum matematica, științele Pământului și domeniul meu, astronomia. În consecință, nu am crezut că mai am o șansă și cu siguranță nu anul acesta.
DER SPIEGEL: Ce este diferit la acest an?
Genzel: Dacă te uiți la Premiul Nobel pentru fizică din ultimii cinci ani, vezi că a fost acordat pentru neutrini, unde gravitaționale, cosmologie și exoplanete. Să fie din nou astrofizică? Poți să-ți imaginezi că oamenii din alte domenii ale fizicii ar putea începe să bâjbâie.
DER SPIEGEL: Se pare că trăim în epoca de aur a astronomiei.
Genzel: Absolut. Este incredibil tot ce se întâmplă în acest moment. Și va continua. Să luăm doar exoplanetele. În prezent, traversăm o explozie de cunoaștere. Și GRAVITY, interferometrul nostru de la Very Large Telescope (VLT), din Chile, face parte din această explozie. Tocmai am măsurat recent atmosferele unor exoplanete. Suntem pe punctul de a putea practica astrochimia pe planete din afara sistemului nostru solar.
DER SPIEGEL: Există un alt motiv pentru care oamenii ar fi putut fi surprinși că vi s-a acordat Premiul Nobel. Descoperirea găurii negre din mijlocul Căii Lactee a fost umbrită de imaginea spectaculoasă a unei găuri negre, publicată de echipa Telescopul Event Horizon, anul trecut. De ce nu au fost recompensați?
Genzel: A fost bine că imaginea lor a primit multă atenție. Este important ca oamenii să fie entuziasmați de cercetare. Iar astronomia are un rol special de jucat.
DER SPIEGEL: Încercați să spuneți că imaginea a fost bună pentru a atrage publicul, dar nu a fost atât de importantă din punct de vedere științific?
Genzel: Nu, nu aș spune asta. Este adevărat, însă, că o imagine atât de frumoasă, portocalie, este atrăgătoare, chiar dacă nu poate fi interpretată clar. Discuția este încă deschisă în rândul experților: Suntem cu adevărat siguri de ceea ce vedem în această imagine?
DER SPIEGEL: Oriunde se discută despre găurile negre, e afișată imaginea respectivă. Și acum ne spuneți că nici măcar nu știm ce este?
Genzel: Exact. S-ar putea să ne uităm la umbra unei găuri negre, așa cum este prezentată în mod obișnuit. Dar ar putea fi și peretele exterior al unui jet care vine direct la noi cu viteza luminii. Pentru a ști sigur, avem nevoie de măsurători suplimentare. Dar avem o problemă în acest moment: pandemia corona. Majoritatea telescoapelor de pe Pământ au fost oprite.
DER SPIEGEL: Povestiți-ne puțin despre cercetările dvs. Care este importanța unei găuri negre în centrul Căii Lactee?
Genzel: Vorbim aici despre o gaură neagră super-masivă, în jurul căreia gravitația este deosebit de puternică. Cel mai interesant, desigur, ar fi să luăm măsurători din interiorul acesteia. Totuși, acest lucru nu este posibil. Există o limită naturală: orizontul evenimentelor. Scopul nostru este, așadar, să ne strecurăm cât mai aproape de această limită într-un mediu extrem în care totul se mișcă la aproximativ jumătate din viteza luminii, un loc în care forțele de gravitație sunt atât de puternice încât distrug totul. Studiind din ce în ce mai precis astfel de găuri negre, obținem o înțelegere din ce în ce mai bună a motivului pentru care Calea Lactee este o galaxie spirală rotativă, în timp ce alte galaxii au forma unei elipse. Deoarece găurile negre joacă un rol decisiv în această diferență.
DER SPIEGEL: Când v-ați interesat de găurile negre super-masive?
Genzel: La U.C. Berkeley, în anii 1980. La acea vreme, toată lumea încerca să-și dea seama ce sunt quasarele, niște obiecte curioase din spațiu care emit cantități enorme de energie. Teoreticienii spuneau: Nu se pot explica prin fuziunea nucleară ca în stele. Dar s-ar putea explica cu ajutorul găurilor negre masive în care cade mult material. Conform acestei explicații, quasarii erau găuri negre extrem de bine hrănite. Întrebarea, însă, a fost: Cum o putem dovedi? A apărut imediat ideea de a studia efectul gravitației asupra obiectelor care orbitează gaura neagră. Dar era clar și faptul că quasarii sunt mult prea departe pentru a putea calcula orbitele individuale ale stelelor. Așa că a trebuit să ne apropiem mult de obiectele dorinței noastre. Și toată lumea, desigur, s-a gândit la centrul propriei noastre galaxii.
DER SPIEGEL: Când ați început să faceți măsurătorile, nici măcar nu era clar că exista o gaură neagră în centrul galaxiei. Cât de posibilă o credeau oamenii atunci?
Genzel: Aș spune că o treime dintre astronomii practicanți au considerat că este plauzibil. O a doua treime ar fi spus: nu mă interesează. Iar ultima treime a respins vehement ideea.
DER SPIEGEL: Dvs. păreați a avea puține îndoieli. Am scris despre cercetările dvs. pentru prima dată în 1992. Ziceați: „Este dificil să interpretezi măsurătorile în alt mod decât prin existența unei găuri negre”. Asta înseamnă că, în cei aproape 30 de ani de atunci, ați reafirmat continuu ceea ce considerați deja probabil?
Genzel: Exact, doar că măsurătorile noastre de astăzi sunt de un milion de ori mai bune decât erau atunci.
DER SPIEGEL: Nimeni nu este la fel de familiarizat cu centrul galaxiei noastre ca dvs. Cu ce seamănă?
Genzel: Cu ceva strălucitor. Dacă ați călători în centrul galaxiei noastre, ați fi surprins de cât de strălucitor este acolo. Concentrația de stele, în raport cu vecinătatea noastră, este de un milion de ori mai mare. Și nu sunt doar multe, ci stelele sunt și gigantice. Pe scurt, stelele de pe cer ar fi dramatice.
DER SPIEGEL: S-ar putea chiar trăi ntr-o astfel de regiune? Am avea posibilitatea de a găsi adăpost în călătoria noastră?
Genzel: Este o întrebare bună și nu am un răspuns. Aș presupune că șansele ar fi destul de slabe, deoarece gravitația din stelele uriașe și gaura neagră e suficientă pentru a face să dispară toate planetele care trec pe acolo. Dar nu știm sigur.
DER SPIEGEL: Există o altă persoană pe Pământ care ar putea fi un ghid bun într-o astfel de călătorie: Andrea Ghez, cu care împărțiți Premiul Nobel. Relația dvs. nu pare a fi complet lipsită de fricțiuni.
Genzel: Am fost în mod constant în competiție de-a lungul anilor. La început, această competiție a fost extrem de profitabilă pentru noi toți. Ne-am început măsurătorile la începutul anilor 1990 și Andrea ni s-a alăturat în 1995. Dar s-a bucurat de avantajul de a avea acces la Keck din Hawaii, un telescop de 10 metri în diametru. În acel moment, măsura viteza stelelor în apropierea centrului galaxiei și am ajuns amândoi la același rezultat. Când două grupuri ajung la aceleași rezultate, independent unul de altul, comunitatea științifică spune: Credem. Competiția a fost incredibil de utilă pentru a câștiga respect.
DER SPIEGEL: A devenit mai dificil mai târziu?
Genzel: Da. Scopul a fost măsurarea drumului unei stele în centrul galaxiei, pentru prima dată. Amândoi am avut norocul că a existat o singură stea care a avut nevoie de doar 16 ani pentru a alerga în jurul centrului galactic, la o viteză de 7.000 de kilometri pe secundă. A fost dramatic și neașteptat: într-o zi, merge într-o direcție, două luni mai târziu într-una complet diferită și alte două luni mai târziu din nou în alta.
DER SPIEGEL: Și unde era problema?
Genzel: Ne-am mutat în acel an la VLT din Chile, marele telescop european. Am avut mult timp de observare și am reușit astfel să obțin devreme rezultatele. Am publicat imediat, cât mai repede posibil, ceea ce a supărat-o pe Andrea. La o conferință de atunci, a mers atât de departe, încât a spus că ne-am fabricat rezultatele. A spus că nu am putut colecta astfel de date pentru că nu aveam telescop pentru a face acest lucru – până când cineva nu i-a șoptit: „Nu mai lucrează cu un telescop de trei metri și jumătate”. „Nu știam asta”, a răspuns ea, adăugând că este nedrept că nimeni nu o informase anterior. În consecință, a fost extrem de supărată pe mine. Chiar dacă nu am simțit că am greșit ceva, a trebuit să accept că acesta era punctul ei de vedere asupra situației. Așa că mi-am spus: E timpul să-mi înghit mândria. M-am dus într-un pelerinaj la ea, în California, unde m-a criticat o zi întreagă.
DER SPIEGEL: Și? Ați făcut pace?
Genzel: Ei bine, i-am promis de atunci, că îi voi spune din timp ce facem. Pur și simplu am fost întotdeauna în față. Am fost tehnic mai departe, am avut mai mult timp pentru telescop și am avut un grup mai mare. Ca atare, am avut întotdeauna primul rezultatele. Apoi, la un moment dat, steaua menționată se apropie din nou de centrul galaxiei și am știut amândoi: Lucrurile sunt pe cale să devină interesante. Doar că am fost într-o poziție mult mai bună. Pentru că acum aveam GRAVITY. Era clar că dacă din punct de vedere tehnic am reuși să punem instrumentele în funcțiune, am avea o rezoluție de 20 de ori mai bună. Așa că i-am scris: „Știi că avem GRAVITY. Nu ar fi mai bine pentru noi toți dacă am lucra împreună?”. Dar ea a refuzat.
DER SPIEGEL: Susțineți că ți fost înainte în toți acești ani. De ce primiți amândoi Premiul Nobel acum?
Genzel: Interesant, am primit Premiul Shaw 2008, singur. În prima fază, fusesem înainte. Faptul că am primit amândoi premiul Crafoord a fost complet justificat. Cred că dacă premiul actual ar fi venit ceva mai târziu, efectul GRAVITY ar fi fost și mai mare. Este într-adevăr un instrument incredibil care va continua să joace un rol uriaș în astronomie pe parcurs. Pe de altă parte, sunt personal convins că ea este motivul pentru acordarea acestui premiu.
DER SPIEGEL: Vă referiți la ponderea femeilor în rândul beneficiarilor premiului Nobel?
Genzel: Poate vă amintiți criticile de luni, când a fost anunțat Premiul Nobel pentru medicină: din nou trei bărbați bătrâni, albi – s-a zis atunci. Înțeleg. Știu eu însumi, ca membru al comisiei Shaw Prize. Suntem sub o presiune imensă. Și, în unele cazuri, problema este că, pentru a răspunde dezechilibrului de gen, alegem femei pentru comitetul de selecție. Dar, procedând astfel, pierdem jumătate dintre cele mai bune femei candidate.
DER SPIEGEL: Premiile au fost anunțate, dar nu au fost încă prezentate. Care este situația din acest an, marcat de COVID-19? Vreţi să călătoriţi la Stockholm?
Genzel: Nu, nu va exista o prezentare. Mi-au spus că intenționează să o compenseze anul viitor. Am auzit, de asemenea, zvonuri că se pot ridica diplomele și plăcile de la ambasador. >>
