Niciuna dintre părți nu se grăbește să elimine obstacolele din calea creșterii, relevă o analiză Geopolitical Futures.
<< Relațiile ruso-chineze par să meargă bine. Întrebați-i doar pe liderii lor. Săptămâna trecută, președintele rus Vladimir Putin și președintele chinez Xi Jinping au lăudat (din nou) parteneriatul strategic dintre țările lor. Tot săptămâna trecută, Serghei Șoigu, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei, s-a întâlnit cu ministrul chinez de externe, Wang Yi, după care publicațiile controlate de stat au elogiat eforturile lor de a promova relații prietenoase și un dialog activ.
Dar, așa cum am mai menționat, cooperarea dintre cele două țări tinde să fie tranzacțională, iar dacă schimburile comerciale bilaterale sunt un indiciu, utilitatea lor reciprocă ar putea fi pe cale să se epuizeze. După ce Rusia a invadat Ucraina, sancțiunile internaționale au rupt Rusia de cel mai important partener tradițional al său, Uniunea Europeană, obligând-o să se îndrepte spre China, care a devenit principala sa destinație de export și cea mai mare sursă de importuri. Odată cu diminuarea accesului la tehnologie, bunuri și finanțare, dar și pe fondul creșterii cheltuielilor pentru securitate și armată, Moscova a văzut o oportunitate în a face comerț cu China în condiții mai favorabile. La rândul său, China se confrunta cu dificultăți în stimularea cererii interne și, fiind o economie orientată spre export, era interesată de noi piețe de desfacere. În același timp, produsele chinezești au început să ocupe nișele lăsate libere în urma plecării companiilor occidentale. Începând cu sfârșitul anului 2024, companiile chineze au venit în număr mare în Rusia, sperând să înființeze societăți mixte cu parteneri ruși, mai ales în sectoarele agricol și manufacturier. Afluxul rezultat de produse și influențe chineze — de la automobile la cursuri de limba chineză — a constituit impulsul pentru îmbunătățirea relațiilor și consolidarea cooperării dintre acești rivali istorici. Cea mai vizibilă consecință a fost eliminarea reciprocă a vizelor, intrată în vigoare în 2025.
Acum, cooperarea stagnează. Comerțul chinez cu Rusia a scăzut în 2025 față de nivelul record atins în 2024 – fiind prima scădere din ultimii cinci ani. Volumul total al schimburilor comerciale s-a ridicat la doar 228 de miliarde de dolari. Deși Rusia își menține poziția de principal furnizor de petrol al Chinei, exporturile de petrol rusesc au scăzut anul trecut atât ca volum, cât și ca valoare. Între timp, exporturile rusești de cereale către China se situau la începutul lunii octombrie sub un milion de tone metrice – o scădere de aproximativ 33% față de anul precedent. Piața rusă – a cărei penetrare fusese motorul principal al exporturilor chineze – pare acum suprasaturată cu bunuri de consum chinezești. De exemplu, importurile de smartphone-uri din China în Rusia au ajuns la 16 milioane de unități în 2025, o scădere de 25% față de 2024. Industria auto, extrem de importantă, a exportat doar 513.000 de vehicule în Rusia în perioada ianuarie–noiembrie 2025, o scădere de 56% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. În ansamblu, reducerea cererii pentru bunuri chinezești – pe fondul sancțiunilor, al unui ruble relativ puternic și al penuriilor din piețele auto și tehnologice – se datorează unor factori interni, precum majorarea taxei pe vânzări și inflația generală, care vor menține scăzută cererea pentru produse scumpe.
Există însă și alți factori, mai importanți, care împiedică aprofundarea cooperării economice ruso-chineze. Realitatea simplă este că Rusia și China privesc cu suspiciune trecerea la un nivel calitativ nou, mai profund, al cooperării. Moscova și Beijingul văd diferit modul în care ar trebui să funcționeze această cooperare. Din punct de vedere politic, Moscova se așteaptă ca Beijingul să fie mai proactiv în sprijinul său, având în vedere sancțiunile occidentale, războiul din Ucraina și alte probleme de securitate. Beijingul, în schimb, consideră că o alianță politică și militară ar putea atrage sancțiuni și ar alimenta tensiunile cu parteneri economici esențiali din cadrul Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), al Uniunii Europene și al Statelor Unite. Piața rusă este mai puțin importantă decât acestea, ca atare China își va asuma riscuri doar pentru proiecte strategice și profitabile.
Din perspectivă financiară, cele două părți sunt, de asemenea, în dezacord. Deși Rusia și China efectuează 99% din decontările comerciale în ruble și yuani, Moscova rămâne exclusă de pe piețele financiare care ar asigura schimburi mai rapide și mai sigure în condiții de sancțiuni. Este adevărat că băncile chineze continuă să proceseze plăți către Rusia, însă multe tranzacții sunt derulate prin bănci regionale mici sau prin agenți de plată, pentru a evita încălcarea regimului de sancțiuni. Amenințarea sancțiunilor secundare a împiedicat China să umple pe deplin golul lăsat pe piața rusă de companiile europene. În mod similar, China ezită să permită băncilor rusești acces pe piața sa. De fapt, doar VTB — o bancă rusă cu o sucursală complet operațională la Shanghai și un birou de reprezentare la Beijing — gestionează tranzacții în yuani. Și nu pare că Beijingul își va schimba poziția: la începutul anului 2026, China a introdus reguli mai stricte de verificare (due diligence) pentru clienții instituțiilor sale financiare — măsură care va afecta companiile rusești ce operează prin intermediul băncilor chineze.
Un alt obstacol în calea cooperării este faptul că Moscova dorește mai multe investiții directe chineze, fără a ceda însă prea mult control investitorilor chinezi. În pofida unei ușoare orientări către societăți mixte între companii chineze și ruse, în detrimentul investițiilor minoritare, volumul investițiilor chineze în economia rusă rămâne modest, rareori depășind 3 miliarde de dolari pe an și fiind concentrat aproape exclusiv în Extremul Orient și Siberia. Moscova percepe capitalul chinez în Extremul Orient și Siberia drept o amenințare la adresa securității sale, având în vedere interesul deosebit al Chinei pentru această zonă de frontieră. În mod firesc, Moscova ar prefera ca Beijingul să își localizeze producția. La rândul său, China nu este interesată să își sporească investițiile în sectoarele rusești de înaltă tehnologie, insuficient dezvoltate, preferând exportul de produse chineze în locul susținerii financiare directe. În materie de finanțe și investiții, Beijingul se concentrează astfel pe proiecte de nișă și pe industrii tradiționale precum prelucrarea lemnului, rafinarea petrolului și gazelor, logistica și turismul.
Reticența Rusiei de a permite accesul mai larg al bunurilor și companiilor chineze pe piața sa provine în mare măsură din temerile legate de dumping, care ar putea distruge afacerile rusești dacă acestea nu ar putea face față concurenței. Rusia este precaută față de expansiunea chineză și își protejează activ piețele pentru a preveni pătrunderea masivă a produselor chineze în detrimentul celor autohtone. De exemplu, un obstacol serios în calea penetrării de către chinezi a industriei auto este politica Moscovei de protejare a unei industrii auto ruse nemulțumite, care la sfârșitul lunii decembrie a acuzat China de dumping pe piața rusă. Majorarea așa-numitei taxe de reciclare în Rusia — o plată unică obligatorie la importul sau producerea unui vehicul, care garantează eliminarea sa ecologică — a generat o creștere a cererii pentru autoturisme second-hand din străinătate, care nu sunt supuse acestei taxe, precum și o restrângere concomitentă a exporturilor chineze.
