Când a fost concediat, toamna trecută, fostul șef al Fundației Anti-Corupție (FBK) a lui Alexei Navalnîi a oferit puține detalii despre situație. Însă într-un interviu-confesiune, acordat săptămâna trecută, el a făcut câteva afirmații șocante. Printre acestea s-a numărat și o acuzație de nereguli financiare care implicau „angajați fictivi”. Deși, de la moartea lui Alexei Navalnîi, FBK nu a fost străină de controverse, acuzația a fost suficient de gravă încât să provoace reacții din partea conducerii organizației și să declanșeze pe rețelele sociale genul de dispută urâtă pe care mulți ar fi preferat să o vadă păstrată în privat. Conflictul public a scos la iveală diviziunile profunde și luptele interne care continuă să afecteze opoziția politică rusă anti-război, aflată în exil, notează The Moscow Times.
La mai bine de patru ani după ce invazia Ucrainei le-a forțat să plece în străinătate, aceste grupuri s-au străduit să formuleze o viziune coerentă și să depășească fracturile interne care i-au făcut pe unii să le considere „ineficiente”. Criticii lor susțin că sunt mai preocupați să se lupte între ei decât cu președintele Vladimir Putin.
Cel puțin aceasta este narațiunea dominantă.
Dacă întrebi în cercurile politice, povestea este mult mai nuanțată. În interviuri acordate publicației The Moscow Times în ultimele săptămâni, persoane implicate în politica opoziției, atât în Rusia cât și în străinătate, au oferit evaluări diferite cu privire la grupurile de opoziție aflate în exil: unii sunt de acord că acestea abia mai contează, în timp ce alții spun că joacă un rol important.
„Noi suntem constrânși de legile represive, în ceea ce putem spune sau face, iar ei sunt constrânși de faptul că nu sunt prezenți fizic în Rusia”, a declarat o persoană afiliată unei mișcări de opoziție din Rusia. „Acolo unde noi trebuie să folosim limbaj codificat, ei pot vorbi clar și direct”.
„În acest sens”, a adăugat sursa, „ei sunt de mare ajutor, pentru că pot dezvolta pe deplin ideile pe care noi doar le putem sugera”.
Precum alți intervievați pentru acest material, sursa a cerut anonimatul pentru a putea vorbi liber, în contextul legilor draconice de cenzură din timpul războiului, existente în Rusia.
Alții au fost mai critici în evaluările lor, descriind figurile opoziției din afara Rusiei ca fiind reticente în a colabora cu cei rămași în țară sau în a-și ajusta pozițiile dure și polarizante.
„Aceste grupuri petrec prea mult timp certându-se între ele”, a spus o altă sursă din Rusia, un activist care a deținut funcții politice. „La început, oamenii din Rusia urmăreau totul ca pe o telenovelă, dar acum toată lumea s-a săturat”.
Pentru mulți, drama de săptămâna trecută din jurul Fundației Anti-Corupție a fost cel mai recent exemplu frustrant al modului în care aceste conflicte interne pot bloca organizații care, altfel, fac o muncă importantă. Un purtător de cuvânt al FBK nu a răspuns unei solicitări de comentarii până la momentul publicării.
Grupurile de opoziție au fost demult prinse între două presiuni. Pe de o parte, au existat tensiuni interne: certuri publice mărunte, acuzații grave și fragmentare. Pe de altă parte, serviciile de securitate au exercitat hărțuire și intimidare, statul a intensificat presiunile legale, iar alegerile au fost afectate de nereguli.
După invadarea Ucrainei, majoritatea liderilor politici anti-război, care nu fuseseră arestați pentru condamnarea războiului, au fost forțați la exil sau reduși la tăcere. Iar când Alexei Navalnîi a murit în închisoare, la începutul lui 2024, mișcarea și-a pierdut cea mai proeminentă figură.
Cei care au încercat să continue ca până atunci au descoperit că sistemul devenise imposibil de rigidizat sau de schimbat în mod obișnuit.
Unul dintre ei a fost Boris Nadejdin (foto). În 2024, fostul deputat din Duma de Stat a desfășurat o remarcabilă campanie prezidențială anti-război, în mare parte simbolică, având în vedere controlul strict al sistemului electoral din Rusia. În ciuda mulțimilor de susținători adunate în toată țara, Nadejdin a fost descalificat cu o lună înainte de ziua alegerilor, pe motivul de presupuse erori în listele de semnături ale campaniei sale.
Un alt candidat anti-război, Ekaterina Dunțova, fusese deja împiedicat să ajungă pe buletinul de vot din motive similare.
În realitate, au declarat surse pentru The Moscow Times, Kremlinul fusese surprins de nivelul sprijinului de care s-a bucurat Boris Nadejdin și s-a temut că o provocare publică la adresa lui Vladimir Putin i-ar putea slăbi acestuia din urmă imaginea.
Campania eșuată a lui Nadejdin a făcut clar că nu există spațiu real pentru candidați anti-război.
Ea a evidențiat, de asemenea, o prăpastie tot mai mare între abordările opoziției din exil, mai radicale și mai vehemente, și cele ale unor actori mai pragmatici din interiorul țării. Nadejdin a mers chiar până la a critica stilul politic combativ al lui Alexei Navalnîi, considerându-l dăunător atât cauzei sale, cât și susținătorilor săi.
„Am învățat din greșelile lui Navalnîi”, a declarat el pentru The Moscow Times, după moartea criticului Kremlinului.
Sprijinul pentru Nadejdin, pe care unii l-au numit un „candidat-supleant al Kremlinului”, a devenit practic una dintre puținele modalități legitime prin care rușii anti-război își puteau exprima nemulțumirea.
Pentru unii, abordarea sa subliniază incompatibilitatea dintre vocile din interiorul Rusiei și cele din exil. Unele surse au declarat pentru The Moscow Times că există foarte puțină cooperare între aceste grupuri, iar forțele opoziției din exil riscă să piardă contactul cu realitățile de pe teren.
„Acești oameni făceau odinioară parte din aceleași comunități; în 2022, susțineau aproximativ aceleași lucruri”, a spus activistul din Rusia. „Dar, cu timpul, în cazul celor care au rămas în Rusia și a celor care au plecat, opiniile lor, experiențele zilnice și modul în care evaluează realitatea au început să se răsfire”.
Ca exemplu, sursa a spus că mulți ruși resping ideea „vinei colective” a societății pentru războiul din Ucraina — o idee care a prins contur în unele cercuri ale opoziției din exil.
„Cei mai mulți dintre cei rămași — deși e greu de spus public — simt că acesta este un drum fără ieșire”, a spus sursa. „Ei consideră că, deși trauma va trebui procesată cândva, în acest moment rușii sunt și ei victimele a ceea ce se întâmplă”.
Majoritatea acestor figuri se confruntă cu provocarea descurajantă de a rămâne relevante, având puține opțiuni promițătoare. Deoarece riscul de închisoare le împiedică revenirea în Rusia, pentru mulți soluția este aceea de a se pregăti pentru un viitor — oricât de improbabil — în care acest lucru va fi posibil.
Olga Galkina, fostă politiciană locală aflată acum în exil la Berlin, a declarat publicației The Moscow Times că, în opinia sa, aceasta ar trebui să fie prioritatea principală a opoziției din exil, alături de eliberarea deținuților politici.
„Mai devreme sau mai târziu, aceste obiective vor fi cu siguranță atinse: războiul se va termina, deținuții politici vor fi eliberați și va fi posibil să ne întoarcem în Rusia și să ne continuăm activitatea acolo”, a spus ea.
Activitățile grupurilor anti-război din exil acoperă un spectru larg, de la inițiative de advocacy la nivel local până la asociații politice și proiecte media alternative. Este un colectiv vast pe care analiștii îl consideră în mare parte incapabil să influențeze politicile din țară.
Mulți cred că un grup nou, format de reprezentanți ruși în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE / PACE), oferă până acum cea mai clară cale de a crește vizibilitatea cauzei lor.
Însă chiar și acest grup a fost deja afectat de conflicte interne. Un membru, Ruslan Kutaev, a fost suspendat luna trecută după ce făcuse declarații controversate despre persoanele LGBTQ+ și refuzase să condamne practica așa-numitelor „crime de onoare” din republica sa natală Cecenia — o regiune ultraconservatoare din Caucazul de Nord.
Svetlana Utkina (foto) este o persoană a cărei experiență reflectă idealismul înalt și confruntările aparent inevitabile ale vieții politice ruse în exil. Fostă consilieră municipală în Sankt Petersburg, ea a părăsit țara în 2022 pe fondul presiunilor legale tot mai mari din partea autorităților.
În noua sa casă din Finlanda, Utkina nu a putut sta deoparte. A fondat un ONG axat pe activism politic și s-a alăturat unei asociații a foștilor politicieni locali în exil, numită „Deputații Rusiei pașnice”.
Vara trecută, a intrat în conflict cu grupul privind posibilitatea ca membrii să adere anonim, devenind una dintre mai multele persoane care au demisionat în urma dezacordului.
Acum face parte dintr-o nouă inițiativă care atrage atenția: un partid politic fondat de Ilia Iașin, figură proeminentă a opoziției, care urmează să fie lansat luna viitoare. Organizatorii speră ca acest partid să poată uni sub o singură umbrelă facțiunile anti-război dispersate.
Într-un interviu recent acordat publicației The Moscow Times, Utkina a respins criticile la adresa opoziției din exil ca fiind „prostii” care servesc obiectivului Kremlinului de a semăna diviziuni — recunoscând totodată că aceste diviziuni există.
„Opoziția rusă din exil, sau cum vrei să-i spui, nu poate fi unită — pentru că au plecat mai multe grupuri [din Rusia]”, a spus Utkina. „Nu e ca și cum adepții lui [Mihail Hodorkovski] au plecat toți împreună. Sau doar susținătorii lui Navalnîi au plecat. Oamenii care au plecat sunt extrem de diverși”.
Olga Galkina are o atitudine similară față de această problemă: „Da, o astfel de problemă există. Asta-i viața. A spune că paralizează munca în exil — nu, nu am spune asta. Îi dăunează? Ei bine, într-un anumit sens, da”.
Unii critici au interpretat aceste controverse continue ca fiind indicii ale unei deficiențe specifice opoziției politice ruse.
Însă potrivit Margaritei Zavadskaia, acest lucru nu este adevărat. Multe inițiative politice din țățri autoritare, dar care operează în exil, sunt fragmentate și conflictuale, a spus ea.
„Acestea sunt, de fapt, dinamici foarte tipice pentru astfel de grupuri politice”, a declarat Zavadskaia. „Așadar, perspectiva de ansamblu asupra exilaților politici ruși este că nu sunt dramatic diferiți — de fapt, sunt destul de tipici în acest gen de situație”.
Chiar și în condiții de represiune fără precedent, rușii au găsit modalități de a-și exprima public dezacordul față de conducerea țării. Ca semn că grupurile de opoziție din străinătate și cele din interior pot încă acționa în paralel, Margarita Zavadskaia a indicat protestele „Prânz împotriva lui Putin”, din 2024, care au avut loc în orașe din Rusia și din întreaga lume, în principala zi a alegerilor prezidențiale.
Dar au trecut doi ani de la acele demonstrații și nu este clar dacă Kremlinul ar mai tolera din nou un astfel de exercițiu de disidență publică. Alegerile pentru Duma de Stat din această toamnă vor testa dacă vreun candidat anti-război va avea vreun cuvânt de spus în viața politică.
O persoană implicată în politica de opoziție din Rusia a remarcat că, înaintea alegerilor, apatia politică și înăsprirea restricțiilor asupra internetului fac acum mai dificilă atingerea publicului. Pentru cei din afara țării, efectele sunt și mai puternice.
„În ceea ce privește informația, se poate rămâne conectat. În ceea ce privește participarea politică efectivă în Rusia, este puțin probabil”, a spus persoana, cu privire la capacitatea oamenilor de a rămâne implicați politic din afara țării. „Totuși, [Vladimir Lenin] a fost și el în exil între 1907 și 1917 și nu a avut prea multă influență”.
Ceea ce nu au menționat este că, în capitolul următor al poveștii, întoarcerea lui Lenin acasă, în primăvara acelui an, a declanșat evenimente care aveau să ducă la cea mai mare transformare politică din istoria Rusiei.
O gheață subțire: echilibrul delicat al Rusiei și Chinei în Arctica
