Proiectul guvernului privind pensiile magistraților a fost pus în transparență decizională. Noul document, care conține o concesie majoră făcută de Palatul Victoria – tranziție către vârsta de pensionare fixată la 15 ani în loc de 10 – mai așteaptă acum doar o hârtie de la CSM.
Avizul CSM trebuie dat trebuie așteptat, zice CCR, 30 de zile.
În acea hârtie, zice mai departe legea, CSM poate să scrie ce dorește.
Poate să scrie că este de acord cu proiectul guvernului, după cum poate să scrie și că nu este de acord cu el; poate chiar să deseneze ceva pe acea hârtie, eventual niște caricaturi cu premierul Bolojan, punând astfel avizul “în acord” cu luările caricaturale de poziție ale CSM din ultima vreme.
Din perspectiva guvernului și, mai larg, a intereselor fiecărui cetățean onest al României, există un singur stres puternic asociat avizului CSM: să fie dat în timp util, adică cu respectarea termenului de 28 noiembrie până la care trebuie adoptată reforma pensiilor din justiție, astfel încât fonduri europene de sute de milioane de euro să nu ajungă în pericol de a fi pierdute.
În mod normal, CSM ar trebui să se pună rapid în serviciul țării și al contribuabililor care umplu cu mare dărnicie buzunarele magistraților, înlăturând riscul prin livrarea avizului în orele sau zilele următoare.
Ar trebui să fie simplu, întrucât:
- Chiar și după adoptarea acestei reforme a pensiilor, magistrații vor rămâne cu pensii colosale – colosale, raportat la media pensiilor din România; colosale, raportat la posibilitățile economiei și ale bugetului României; colosale, raportat la calitatea de ansamblu a actului de justiție din România; în fine, colosale și raportat la imaginea proastă pe care o are justiția din România și care a fost dramatic chiar mai dureros înrăutățită de către reprezentanții magistraților, în ultimele trei luni.
Ar trebui să fie simplu și întrucât:
- Conținutul noului proiect le este deja extrem de binecunoscut membrilor CSM, deci pică din start eventualul argument al necesității unui studiu aprofundat și cronofag.
Nu în ultimul rând, ar trebui să fie simplu întrucât:
- Nu contează dacă avizului va fi pozitiv sau negativ. Contează doar să fie dat un aviz.
Orice întârziere din partea CSM, menită să pună România în incapacitatea de a respecta termenul de 28 noiembrie agreat cu Comisia Europeană, nu va putea fi interpretată decât ca un act rușinos și agresiv de șantaj la adresa Guvernului și mai ales la adresa unei întregi societăți. A unei societăți în care nicio altă categorie profesională nu beneficiază nici pe departe de belșugul de privilegii pe care și le-au confecționat magistrații de-a lungul timpului, parțial abuzând de poziția lor aparte (au deschis procese contra statului și tot ei le-au judecat, acordându-și diverse câștiguri), parțial în complicitate cu un segment al spectrului politic, adesea, întâmplător, nu și cel mai respectabil.
CSM, ICCJ și, global, corpul magistraților culeg acum ceea ce ei înșiși au semănat:
- Roadele unei strategii de pură confruntare cu guvernul și coaliția.
- Roadele unei abordări mișelești într-un context socio-economico-politico-geopolitic exploziv.
- Roadele unor tactici la limita nesimțirii, pe care le-au aplicat în ultimele săptămâni în relația cu cetățeanul de rând – de la vioiciunea cu care sunt scăpați, în și de justiție, greii marii corupții, la greva mascată declanșată la sfârșitul verii și până la seninătatea cu care magistrații s-au arătat nepăsători cu faptul că restul concetățenilor suportă majorări de taxe și reduceri de cheltuieli excepționale.
În retorica lor perversă, organismele de reprezentare ale magistraților au bombardat opinia publică cu urlete de durere pentru soarta independenței justiției din România.
În acest siaj, au acuzat, cu un nemărginit tupeu, și guvernul, și vocile critice din societatea civilă și din mass-media de faptul că urmăresc sugrumarea acestei independențe.
Dar tot ceea ce rezultă din luările de poziție ale magistraților, pe tema procentului din salariu pe care îl doresc a fi aplicat la pensie, este că independența asta atârnă de câteva sute bune de euro adăugate la multele mii de euro pe care deja le au asigurate chiar prin reforma propusă de guvern.
Curat-murdară lupta lor pentru independență ! Curat-murdare principiile care i-au mânat la război !
România are, bineînțeles, nevoie de justiție. Dar are și tot mai mari probleme din cauza calității justiției care există.
Dacă tot e din cale afară de greu să obții un produs performant, atunci e logic ca măcar să ajustezi costurile.
