- O analiză The Economist
Puține lucruri ilustrează mai bine declinul Hezbollah, miliția din Liban susținută de Iran, decât lipsa de impact pe care au ajuns să o aibă discursurile liderului său, Naim Qassem. Cele ale predecesorului său, Hassan Nasrallah, îi făceau să se oprească în loc chiar și pe creștinii din nordul Libanului. Dar când dl Qassem a vorbit luna aceasta, frizeriile din Beirut nici măcar nu s-au obosit să deschidă televizoarele, iar radiourile din autobuzele capitalei au continuat să difuzeze muzică pop.
„Câinele de atac” libanez al Iranului poate că este slăbit, însă pe măsură ce Donald Trump ia în calcul lovituri asupra Iranului, întrebarea dacă miliția va lupta în numele Teheranului domină discuțiile din Beirut. Relația grupării cu Iranul s-a consolidat de la uciderea lui Nasrallah de către Israel în 2024, spune Kassem Kassir, un analist apropiat de Hezbollah, dar costurile interne ale reluării luptelor nu au fost niciodată mai mari. Dacă Hezbollah ar atrage Libanul într-un nou război, popularitatea sa internă — deja în scădere după ce a provocat atacuri israeliene în 2024 — ar avea și mai mult de suferit. Până acum nu a reușit să reconstruiască zonele din sudul Libanului afectate în ultimii doi ani. Liderii săi politici mențin un aranjament delicat care îi permite să-și păstreze armele. Oficialii libanezi spun că au fost avertizați indirect de Israel că, dacă Hezbollah se va implica în lupte, israelienii vor viza infrastructura civilă a Libanului, inclusiv aeroportul din Beirut — lucru pe care nu l-au făcut în războiul din 2024. „Aventura din Gaza a costat scump Libanul și sperăm să nu fim târâți într-o nouă aventură”, a declarat recent Nawaf Salam, prim-ministrul Libanului.
Reintrarea în conflict ar fi profund nepopulară în Liban. Israelul a lansat lovituri aeriene repetate asupra sudului Libanului de la semnarea armistițiului în noiembrie 2024. Hezbollah (în mare parte) nu a răspuns. Dacă ar reacționa doar în momentul în care Iranul însuși ar fi atacat, „imaginea ar fi dezastruoasă”, spune David Wood de la International Crisis Group.
Totuși, procesul decizional al Hezbollah reflectă la fel de mult logica iraniană ca și calculele privind poziția sa în Liban. Teheranul a investit masiv în transformarea grupării în cel mai important activ regional al său. Atacurile Israelului i-ar fi redus arsenalul cu până la două treimi, dar organizația dispune încă de un stoc consistent de rachete cu rază lungă și de zeci de mii de combatanți — suficient pentru a amenința Israelul și pe oricine ar încerca serios să o dezarmeze. „Face parte dintr-o structură strategică mai amplă, creată, susținută și dirijată ca parte a strategiei regionale pe termen lung a Iranului”, spune Mustafa Fahs, analist politic la Beirut.
Aripa militară a grupării este controlată de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), avangarda militară a regimului, iar liderii săi politici împărtășesc ideologia Republicii Islamice. Dacă liderii Iranului vor considera că regimul lor se confruntă cu o amenințare existențială, preocupările politice interne ale Hezbollah vor conta prea puțin.
Problema cu schimbările de regim. Ce ne învață istoria despre cum și când poate fi înfăptuită
