Declinul pronunţat al ratelor de fertilitate va împiedica majoritatea ţărilor să îşi menţină nivelurile actuale de populaţie în acest secol, arată un amplu studiu publicat miercuri în revista The Lancet, care atrage atenţia asupra dezechilibrelor ce se anunţă tot mai marcante de la o regiune la alta.
Cercetătorii prognozează că, în timp de populaţia ţărilor sărace va continua mult timp să crească, mai ales în Africa subsahariană, ea va scădea în statele dezvoltate, un dezechilibru ce riscă, potrivit lor, să aibă ”consecinţe considerabile pe plan economic şi social”.
Studiul publicat în The Lancet – şi preluat de AFP, dpa şi Reuters – prevede că 155 din 204 ţări şi teritorii din întreaga lume, sau 76%, vor avea rate de fertilitate – numărul mediu de copii născuţi de femeile de vârstă fertilă – sub nivelurile de înlocuire a populaţiei în 2050. În 2100, numărul lor se aşteaptă să crească la 198, sau 97%, relatează Agerpres.
În 2021, 110 ţări şi teritorii (54%) aveau rate de fertilitate sub nivelul de înlocuire a populaţiei, de 2,1 copii per femeie.
Cercetătorii arată că rata globală de fertilitate a scăzut la mai puţin de jumătate în ultimii 70 de ani, de la aproximativ 5 în 1950 la 2,2 în 2021.
Studiul prognozează că, la sfârşitul secolului, peste trei sferturi dintre naşterile vii vor avea loc în ţările cu venituri mici şi medii, dintre care mai mult de jumătate în Africa subsahariană.
Analiza prognozează că Nigerul va avea în 2050 cea mai mare rată de fertilitate, cu o medie de cinci copii la fiecare femeie, însă ea ar putea fi redusă la 2,7 dacă vor fi atinse ţintele de educaţie universală.
În schimb, Coreea de Sud va avea cea mai scăzută rată de fertilitate, de numai 0,82, la mijlocul secolului, potrivit studiului. De altfel, Coreea de Sud şi Serbia au deja o rată a fertilităţii mai mică de 1,1 copil per femeie, ceea ce le expune provocărilor unor forţe de muncă în scădere.
Între timp, în Europa Occidentală rata medie totală a fertilităţii este prognozată că va ajunge la 1,44 în 2050 şi va scădea şi mai mult, până la 1,37, în 2100.
Potrivit cercetătorilor, datele arată că vor exista ”provocări serioase” pentru creşterea economică globală, mai ales în condiţiile unei forţe de muncă în scădere şi îmbătrânirii populaţiilor.
Ei spun că ”nu există un glonţ de argint” şi că, pentru ţările cu ratele mici de fertilitate, politici sociale precum concedii parentale mai lungi, îngrijiri gratuite pentru copii şi drepturi de muncă suplimentare pot oferi un mic impuls, dar majoritatea acestor ţări vor rămâne sub nivelurile necesare pentru menţinerea populaţiilor actuale.
”Implicaţiile sunt imense. Aceste tendinţe viitoare ale ratelor de fertilitate şi naşterilor vii vor reconfigura complet economia globală şi echilibrul internaţional de putere şi vor necesita reorganizarea societăţilor”, a declarat Dr. Natalia V. Bhattacharjee, coautor principal şi cercetător principal la Institutul de Metrică şi Evaluare a Sănătăţii (IHME) al Facultăţii de Medicină a Universităţii din Washington, SUA.
”Şi, odată ce populaţia scade în aproape toate ţările, dependenţa de imigraţia deschisă va deveni necesară pentru a susţine creşterea economică”, a arătat ea.
Un alt autor al studiului, prof. Emil Vollset de la IHME, a spus că ”ne aflăm în faţa unor schimbări sociale uluitoare pe tot parcursul secolului al XXI-lea”, când ”lumea se va confrunta simultan cu un ‘baby boom’ în unele ţări şi cu un ‘baby bust’ în altele”.
Studiul se bazează pe cifrele Global Burden of Disease, un vast program finanţat de Fundaţia Bill & Melinda Gates, care adună datele din domeniul sănătăţii din majoritatea statelor.
În timp ce scăderea ratelor fertilităţii în ţările cu venituri mari reflectă mai multe oportunităţi de educaţie şi angajare pentru femei, cercetătorii au spus ca tendinţa semnalează o nevoie urgentă de îmbunătăţire a accesului la contracepţie modernă şi la educaţie pentru femei în alte regiuni.
În acelaşi număr al revistei Lancet, cercetători ai OMS subliniază că previziunile studiului trebuie privite cu precauţie. Ei critică mai multe alegeri metodologice, subliniind mai ales insuficienţa datelor disponibile în numeroase ţări sărace.
De altfel, chiar autorii afirmă că predicţiile sunt limitate de cantitatea şi calitatea datelor, mai ales pentru perioada pandemică 2020-2021.
