O catastrofă de proporții istorice, victoria lui Călin Georgescu în primul tur al prezidențialelor are potențialul de antrena o salbă de procese care vor schimba fața României după 8 decembrie.
Este de observat înainte de toate că un individ a bătut la scor absolut toate mașinăriile de partid. Iar acolo unde sondajele sugerau că Georgescu va mușca din Simion, realitatea de la urne este că pur și simplu l-a înghițit. Apropo, acest scrutin a bătut în cuie și falimentul sondajelor, în materie de credibilitate!
Din perspectivă electorală, există în imediat două mari pericole “Georgescu”: unul paște scrutinul legislativ din 1 decembrie, iar celalalt paște scrutinul prezidențial din 8 decembrie.
Duminică, la parlamentare, valul populisto-putinist, ridicat de Călin Georgescu, poate transforma în moloz viitorul Parlament. Iată, rușii nu au mereu nevoie de rachete pentru a nivela o țară.
Tocmai pentru că nu are partid și nu a fost la guvernare, pe lângă cumulul de voturi de pe axa Simion-Șoșoacă, Călin Georgescu ar putea recolta și ceva voturi de la electoratul PNL, dar și mult mai multe voturi de la electoratul PSD.
Un prim motiv pentru care situația poate evolua astfel ar fi acela că scorul lui Ciucă și scorul lui Ciolacu vor antrena măcel în propriile partide, având în vedere că sunt (încă) șefii lor. Măcel care va expedia, la nivelul electoratului potențial, o undă de și mai mare nesiguranță, de și mai mare neîncredere în leadership-ul celor două formațiuni. Nesiguranță și neîncredere, așadar, chiar peste nivelul deja foarte ridicat, care a fost confirmat de urnele primului tur.
Dar cazul PSD e chiar mai special decât cel al PNL și este de așteptat ca echipa lui Georgescu să fie perfect conștientă că acesta e bazinul prolific în care merită să arunce toate plasele și toate momelile.
Astfel, PSD este (încă) cel mai mare partid din România. Dintre partidele mainstream, este totodată partidul cu electoratul cel mai permeabil la cele mai ieftine variante de populism. Iar Călin Georgescu a dovedit că este mare maestru la așa ceva și nici nu are scrupule în ventilarea celor mai ieftine variante de populism. Prin urmare, tocmai pentru că PSD are cel mai mare volum de electorat, orice procent, cât de mic, pescuit de Georgescu de la PSD, pentru prezidențiale, va cântări greu sub aspectul numărului absolut de voturi.
Apoi, electoratul PSD este cel care, dintre toate păturile de electorat, pare cel mai predispus la mrejele discursului suveranist, la vrăjile trecutului imaculat – fie că e vorba de trecutul din epoca lui Țepeș, fie că e vorba de trecutul din epoca legionarilor, fie că e vorba de trecutul din Epoca de AUR.
Călin Georgescu are tolba plină cu mesaje pe acest profil. De altfel, a avut ocazia de a și testa eficacitatea lor, iată, cel mai recent în turul întâi.
La acest capitol, îi vor sări în ajutor și ceilalți doi monștri sacri ai populismului autohton de grotă – Șoșoacă-SOS și Simion-AUR.
Împreună, cei trei piloni masivi ai Rusiei din solul politico-social al României pot dobândi suficientă tracțiune pentru a remorca, în turul doi al prezidențialelor, o felie bună din electoratul PSD.
Mai mult, PSD a inventat și a propagat masiv narațiunea “Mândri că suntem români”.
A făcut-o cu mult înainte să mijească ochii fenomenul AUR și, mai nou, super fenomenul Georgescu.
Otrava anti-occidentală și suveranistă pe care pesediștii au răspândit-o atunci îi lovește acum ca un bumerang cioplit de un maestru popular cu ie pe corp și clop pe cap, care prestează idilic, pentru turiști, pe aleile din Muzeul Satului.
Ironia sorții este că, în 2014, PSD chiar a depus la OSIM cererea de înregistrare a mărcii “Mândri că suntem români”. Atenție, pesediștii defilaseră cu acest slogan tocmai la alegerile europarlamentare din acel an!
Așadar, cu mâna lor, în pauzele în care nu umblau cu ea prin buzunarele statului, timp de un deceniu pesediștii au făcut cu voioșie nod suveranist la propriul ștreang politic. După 10 ani, s-au creat toate condițiile ca ștreangul să fie atârnat de par, iar PSD să fie executat fix la prezidențiale.
Nu este de exclus din calcul nici predilecția spre tătuc a unor segmente groase din electoratul PSD. Călin Georgescu nu pare deloc genul care să respingă o asemenea filosofie de putere. Ba din contră, a dat suficiente semnale că i-ar surâde ideea, ba chiar că are o idee fixă în acest sens.
Este, în fine, de așteptat ca, pentru turul doi, ajutor, în acest scop, Georgescu să primească și din interiorul PSD, nu doar de la Simion și Șoșoacă.
Motivele sunt diverse: unele aripi vor dori doar să se răzbune pe Ciolacu, alții urmăresc să urce în ierarhia partidului, odată ce actuala conducere a ajuns la pământ, alți pesediști caută să se dea bine cu noul pol de putere, alții aveau deja alianțe subterane cu curentul suveranisto-populist, iar alții ar putea fi pur și simplu cumpărați ori presați în varii feluri.
Așadar, în caz că Elena Lasconi va rămâne în turul doi, iar Ciolacu nu, devine copleșitor sentimentul că o președinție Călin Georgescu are șanse enorme.
Singurul lucru care poate opri acest scenariu este ridicarea unui alt val – un val al disperării că România va fi condusă de oamenii Rusiei, deci de Rusia.
Asta ar presupune ca electoratul liberal să iasă masiv la urne deopotrivă la parlamentare și în turul doi, cum nu a ieșit pentru propriul candidat în turul întâi. Asta ar presupune ca și electoratul USR dezamăgit de propriul candidat să iasă în următoarele duminici la urne pentru a o vota pe Lasconi. Și ar mai presupune ca un număr semnificativ de români care fie nu au votat de ani buni, fie nu au votat de data asta să renunțe la a mai proceda astfel și pe 1 și pe 8 decembrie.
Până la urmă, ce român adevărat, ce român european, ce om de bun simț ar putea asista de pe margine la capturarea de către Moscova a butoanelor de la București?
Desigur, e limpede că ridicarea acestui val concurent la valul Georgescu nu va fi lucru simplu. Pe de altă parte, nu este imposibil. Nu va fi simplu, în special întrucât mulți dintre vectorii politici care ar fi trebuit să contribuie la ridicarea valului sunt azi aproape de falimentul politic și moral. Prin urmare, totul atârnă de fiecare dintre noi: de maturitatea, de conștiința și de cunoașterea autentică a propriului interes.
În fine, un ultim aspect (dublu stratificat), poate mai important ca multe dintre aspectele-cheie legate de deznodământul din primul tur:
- Au existat (și nu au dispărut) suspiciuni că PSD e tentat să sprijine cu votanți propri ascensiunea lui George Simion în turul doi. Dacă au procedat astfel (și nu e deloc exclus), este evidentă prostia, având în vedere cum s-a împiedicat candidatul Ciolacu în primul tur.
- Acum putem măsura cu precizia laserului cât rău a făcut țării abdicarea de la normele democratice în strategia de campanie. Scoaterea din cursă a Dianei Șoșoacă a făcut ca pe culoarul suveramisto-putinist voturile să se împartă inevitabil între doi, nu între trei candidați. Aritmetica de Piața Matache vorbește de la sine: Călin Georgescu a fost avantajat în mod clar, iar fiind extrem de probabil ca el să fi ieșit beneficiarul-solist al voturilor lui Șoșoacă ce nu s-au mai dus la Șoșoacă. Desigur, poate că aceeași Șoșoacă ar fi mușcat mai vârtos de la Simion decât de la Georgescu, dar fiți siguri că ar fi mușcat de la Georgescu suficient de mult încât măcar să îi dea emoții cu calificarea în marea finală. Ciolacu și PSD, indiferent dacă în calitate de idioți utili, ori de conspiratori de-a dreptul, pot fi liniștit suspectați că au lucrat masiv în favoarea Rusiei.
