Toate partidele din guvernul și parlamentul bulgar, precum și aproape toate ziarele bulgăreşti lucrează pentru interesele Rusiei. Acest lucru este deosebit de vizibil mai ales în implementarea proiectelor energetice, care ori contrazic logica economică (cum ar fi continuarea Turk Stream prin Bulgaria) ori amenință direct securitatea națională (Centrala Nucleara de la Belene), scrie Dnevnik, citată de Rador. Concluziile aparțin unui raport al Centrului pentru Studiul Democrației asupra Mecanismelor de Influență Rusă, după anul 2014, elaborat cu ajutorul a 10 cercetători și jurnaliști de investigație din zonă. Este al treilea din seria „Manualul de la Kremlin” și a fost prezentat săptămâna trecută la Washington, la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (Center for European Policy Analysis). Analiza vizează 8 țări, inclusiv din UE și NATO: Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Serbia, Kosovo, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru
În Balcani, elitele politice sunt gata să îmbrățișeze modelul autoritar rus, care se potrivește mecanismelor dominante ale regiunii pentru „captarea” statului de interese private. Oamenii care iau decizii devin colaboraţionişti ai Moscovei, iar această cooperare este garantată și prin rentele obținute pe bază de corupție din marile proiectele ruseşti din infrastructură și energie.
Pe fondul lipsei de dorinţă cu care UE s-a angajat politic față de sud-estul Europei, SUA devine din nou o contrapondere de neînlocuit a forțelor destabilizatoare în Balcani. Prezența diplomatică sporită a SUA în regiune, în 2019, ar trebui să fie urmată de acțiuni la fel de puternice pentru combaterea corupției și spălării banilor, precum și pentru reconstruirea din nou a instituțiilor democratice ca un stăvilar al influenței străine răuvoitoare.
Acestea sunt doar o parte din concluziile unui raport al Centrului pentru Studiul Democrației asupra Mecanismelor de Influență Rusă după anul 2014, elaborat cu ajutorul a 10 cercetători și jurnaliști de investigație din zonă. Autorii mulțumesc pentru sfaturile și coordonarea a zeci de reprezentanți ai structurilor NATO, UE, Departamentului de Stat și trei ministere de externe din Europa, ONG-uri din SUA și Europa, precum şi ambasadorului american, Eric Rubin, dar şi altora.
Acesta este al treilea din seria „Manualul de la Kremlin” și a fost prezentat săptămâna trecută la Washington, la Centrul pentru Analiza Politicilor Europene (Center for European Policy Analysis). Analiza vizează 8 țări, inclusiv din UE și NATO: Bulgaria, Albania, Macedonia de Nord, Serbia, Kosovo, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru.
„Chiar și guvernarea GERB și partenerii săi de coaliție din Frontul Patriotic au îmbrățișat, de fapt, începând cu anul 2006, cea mai mare parte a proiectelor energetice lansate de Kremlin, deși partidul lui Boiko Borisov, verbal, se pronunţă pentru realizarea obiectivelor strategice euro-atlantice ale Bulgariei”, se arată în text.
În acesta se afirmă că Ataka este cel mai deschis partid pro-rus din Bulgaria, dar pentru Kremlin este un jucător periferic, iar principalele sale operațiuni de intervenție politică se concentrează pe forțele politice importante din punct de vedere structural, inclusiv principalele partide de guvernare și opoziție.
„Partidul Socialist Bulgar (BSP) este cel mai popular partid pro-Moscova din Bulgaria, precum și cel mai mare grup de opoziție din Parlamentul de la Sofia. Partidul nu este eurosceptic și, în general, urmărește orientarea euroatlantică în politica externă, dar în tandem cu alte partide mai mici, dar foarte influente, precum Mişcarea pentru Drepturi şi Libertăţi și ABV, lucrează în mod sistematic pentru promovarea agendei economice ruse în Bulgaria. Ei sunt deosebit de activi în activitatea de lobby pentru proiecte de infrastructură de mare amploare.
Mass-media şi grupuri de presiune
În plus, influența mass-media rusă trece prin câteva mici canale de televiziune prin cablu – precum Channel 3 și Alpha – și cel puțin 3 ziare (Duma, Zemia și Ataka) legate în mod direct de Rusia, ori prin intermediul proprietarilor lor sau prin influenţa asupra conținutul a ceea ce difuzează și tipăresc, scriu autorii.
- „O parte dintre ziarele de mare tiraj – cum ar fi Telegraf, Trud, Monitor și 24Chasa -, răspândesc propaganda rusă acordând o atenție specială anumitor aspecte. De exemplu, cât de corectă a fost politica externă rusă în Europa, Orientul Apropiat și America Latină; cât de importante sunt Bulgaria şi Balcanii pentru Europa, proiectele energetice ruseşti și cât de dezgustătoare sunt valorile euroatlantice. Numitorul comun între toate aceste publicaţii este că sunt conectate la rețele cu legături de afaceri apropiate de Rusia – cum ar fi unul dintre magnaţii mass-media bulgari și parlamentar Delian Peevski. Mijloace de informare în masă sub influenţă rusă au devenit şi platforme pentru politicieni pro-ruşi conectaţi între ei, jurnaliști și intelectuali, care pun laolaltă propaganda despre valori conservatoare şi valori tradiţionale și discursul sancționat de Kremlin despre genul social, persoanele LGBT sau familia tradițională”.
În raport se arată că este deosebit de netransparentă situația legată de mass-media online și grupuri de social media, unde se obţine influență aproape fără investiții de fonduri.
Dincolo de problema răspândită în regiune a proprietarilor adevăraţi ai mijloacelor de informare în masă, oligarhizarea piețelor mass-media (de rețelele strâns legate de afaceri cu Rusia), aplicarea slabă a legii, dependența mass-media de agenții de publicitate mari pe o piață publicitară altfel mică, situația se complică și din cauza legăturilor politice puternice cu oamenii din guvern.
În primul rând, aceste rețele sprijină concentrarea mass-media publică și privată în anumite mijloace de informare în masă, deseori legate de politica externă rusă sau de interesele private pro-ruse. În al doilea rând, combinaţia de proprietăți mass-media și implicarea în politică oferă guvernului național un instrument puternic pentru a controla eficient ceea ce se scrie și se vorbește în favoarea intereselor politice și economice rusești. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că, în poziția sa oficială, guvernul poate părea echilibrat și neutru cu privire la aceleași probleme, explică autorii raportului.
În aceste condiţii, Rusia nu lasă totul pe seama rețelelor oligarhice autohtone. Prin intermediul organizațiilor și grupurilor religioase, culturale și neguvernamentale, încearcă să confunde, să dezorienteze, să manipuleze, să semene instabilitatea și tensiunea, să reînvie conflictele vechi, între comunități, alegători și populația țărilor din regiune care nu pot fi numite rusofile. Mai mult, fără o intervenție directă în procesul de luare a deciziilor, aceste grupuri pot crea rapid o atmosferă care obligă guvernul să-și schimbe decizia.
- „Slăbirea forței de atracție a Uniunii Europene lasă un vid de putere în sud-estul Europei, pe care forțe autoritare precum Rusia sunt gata să îl umple”, spun autorii. „Kremlinul profită de cedarea democrației și de cucerirea în general a statului și a instituțiilor sale nefuncționale pentru a-și consolida influența economică și politică în regiune. În timp ce puterea economică a Rusiei în sud-estul Europei slăbește după ce în 2014 au fost impuse sancțiuni de UE și NATO, capacitatea sa globală de a influența politicile naționale rămâne semnificativă și dobândeşte chiar o mai mare eficienţă”.
Rolul tot mai mare al statelor autoritare în politica și economia Europei de Sud-Est întăreşte şi mai mult rețelele de preluare a statului, care controlează procesele-cheie de luare a deciziilor. La rândul său, aceasta subminează încrederea în asistența pentru reforme democratice, venite din partea partenerilor euroatlantici, cum ar fi politica UE de a transforma supremaţia legii, mass-media liberă și justiția independentă în criteriu de acces la fondurile UE.
Vivacom, BCC, Turk Stream şi Centrala Nucleară Belene
În ceea ce priveşte Bulgaria, concret, raportul oferă exemple despre rolul Rusiei nu numai în ceea ce priveşte împovărarea contribuabilului bulgar cu proiecte de multe miliarde, cum ar fi Centrala Nucleară de la Belene şi Turk Stream, dar și controversatul, potrivit autorilor, model al companiei Lukoil, care îi permite să plătească impozite mici în țară, deși este o forță dominantă în sectorul petrolier.
De asemenea, autorii remarcă faptul că o parte semnificativă a investițiilor făcute de Lukoil nu sunt raportate ca provenind din Rusia, ci din Olanda, deoarece trec printr-o companie înregistrată acolo. Prin intermediul băncii de stat VTB din Rusia, autoritățile de la Moscova au fost în Banca Comercială Corporativă (BCC), au luat partea lui Delian Peevski în conflictul ce a dus la lichidarea acestei bănci și au finanțat achiziția companiei de telefonie Vivacom, iar astfel au obținut un control imens asupra infrastructurii strategice de comunicații a Bulgariei, prin intermediul Administraţiei Naţionale a Staţiilor de Radio şi Televiziune, se mai arată în text.
Despre continuarea Turk Stream se aminteşte că el rămâne cel mai important proiect politic al Rusiei în regiune. În ciuda eforturilor depuse de guvernul bulgar pentru a-l „strecura” ca îndeplinind cerințele europene, acesta este marcat de repetarea deficiențelor South Stream – trecerea în grabă a deciziilor prin parlament, în contradicţie cu principiile de securitate energetică naţională, achiziții publice efectuate pe repede înainte cu companii ciudate de pe piața europeană, furnizorii ruși stabiliţi în prealabil și presiune din ce în ce mai mare de la Moscova și Belgrad pentru a începe construcția conductei.
Bulgaria a acceptat noul proiect și a renunțat la încercarea de a solicita compensații în următorii 10 ani în cadrul contractului de furnizare existent prin Ucraina până în 2030. De fapt, încă din 2006, guvernul bulgar a permis ca soluționarea litigiilor cu Gazprom să aibă loc nu într-o țară neutră, ci într-un tribunal de arbitraj de pe lângă Camera de Comerț a Rusiei.
„În timpul negocierilor legate de Turk Stream, guvernul rus a „condus mașina” și a direcţionat dialogul, în timp ce politicienii bulgari au perceput acordul ca un serviciu făcut de Rusia pentru Bulgaria mai degrabă, decât ca un acord între parteneri egali, din care ambele ţări au de câştigat”.
Bulgaria continuă să cheltuiască alte miliarde de leva pentru Centrala Nucleară de la Belene, fără motive economice și energetice, continuă autorii. În 2008 a fost semnat un contract de construcție pentru 4 miliarde de euro, din care aproximativ 2 miliarde au fost cheltuite din fondurile de altfel modeste ale companiei energie de stat.
Deși proiectul a fost oficial înghețat în 2012, chiria provenită din utilizarea acestor resurse alimentează lobby-uri nucleare puternice din partea experților, politicienilor și consultanților din țară, capabili să monopolizeze dezbaterea publică pe această temă.
Același partid care a înghețat „Belene”, l-a dezghețat în 2017. „Implementarea proiectului va cufunda în continuare guvernul bulgar în relații economice asimetrice și costisitoare cu Rusia, care în viitor pot deveni pârghii pentru câștiguri politice. Holdingul Energetic Bulgar este deja încorporat într-o spirală adâncă a datoriei, care probabil se va accelera odată cu restartarea proiectului”.
Autorii raportului reamintesc că guvernul vine cu argumente dintr-un raport al Academiei Bulgare de Ştiinţe, foarte controversat și încă nepublic în totalitate, din care s-au retras câteva persoane din cauza dezacordurilor. De asemenea, se reamintește gradul extrem de ridicat de improbabilitate pentru a obține condițiile financiare și economice care ar putea justifica construirea unei a doua centrale la Belene: „o creștere economică anuală medie și continuă între 3 și 4 la sută din PIB în următorii 25 de ani, creşterea populației Bulgariei cu 300.000 de oameni și o creștere de 25% a consumului de energie”.
Raportul Academiei Bulgare de Ştiinţe a fost coordonat de un fost viceprim-ministru care tocmai a semnat un acord pentru o societate comună cu Rusia pentru construirea South Stream.
Sursa: Dnevnik/ Rador
