Marş la împlinirea a zece ani de la incendiul din Colectiv / Oamenii cer dreptate

Mai multe organizaţii civice organizează, joi, un marş în Bucureşti, pentru a marca zece ani de la incendiul din Clubul Colectiv, soldat cu moartea a 65 de persoane. Oamenii cer dreptate şi reclamă că nimeni nu a plătit pentru tragedia de atunci. În plus, în România nu s-a schimbat nimic, relatează News.ro.

”30 octombrie 2015, clipa în care România a ars colectiv. 65 de vieţi au fost curmate, 65 de oameni cu familii, iubiri, profesii, poveşti. Nu ştim nici acum câţi ar fi putut fi salvaţi dacă nu «aveam de toate». Şi nu putem uita”, au transmis organizatorii pe pagina de Facebook a evenimentului.

Aceştia atrag atenţia că, zece ani mai târziu, corupţia încă ucide în România.

”Infecţiile nosocomiale încă fac victime – mor bebeluşi în spitale.

Nu există încă o şansă reală de tratament şi recuperare pentru marii arşi.

La 10 ani după tragedia de la colectiv, pentru românii nespeciali pare că nu s-a schimbat nimic”, au mai transmis organizatorii.

Potrivit acestora, nimeni nu a plătit şi nimeni nu plăteşte.

”Dosarele clasate şi sentinţele anulate nu sunt justiţie! Victimele merită ca vinovaţii să plătească. România merită ca toţi cei care au făcut posibilă tragedia de la #colectiv să fie traşi la răspundere. Cei 65 merită dreptate. Vocile lor au tăcut, dar noi putem încă să strigăm”, arată organizatorii.

Evenimentul va avea loc, în 30 octombrie,

”Ne întâlnim în Piaţa Universităţii la 18:00 şi vom pleca în marş către #colectiv la ora 19:00! The day we give in is the day we die”, este mesajul transmis pe reţelele de socializare.

Magistraţii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au decis, în luna martie a acestui an, să fie reluată ancheta în Dosarul Colectiv 2, în care procurorii au investigat modul în care autorităţile au intervenit după producerea incendiului din clubul din Bucureşti. Dosarul fusese clasat în vara anului trecut de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În seara de 30 octombrie 2015, câteva sute de tineri se aflau în clubul Colectiv din fosta fabrică Pionierul din Bucureşti, unde asistau la concertul trupei rock Goodbye to Gravity, care îşi lansa albumul “Mantras of War”. La ora 22.32, în timpul concertului, izbucneşte un incendiu din cauza unor artificii de pe scenă, iar focul se extinde rapid în câteva secunde.

În acea noapte, 27 de tineri şi-au pierdut viaţa, iar alţi 162 au fost răniţi şi transportaţi la unsprezece spitale din Bucureşti. În săptămânile care au urmat, 37 dintre supravieţuitori au murit în spitale.

”Dosarul Colectiv a fost instrumentat superficial, tergiversat, scindat şi s-a încercat deturnarea atenţiei publice de la faptul că spitalele şi deciziile autorităţilor au făcut mai multe victime decât incendiul în sine. Revoltaţi, răniţii şi rudele celor care şi-au pierdut viaţa au depus la Parchetul General plângere penală împotriva lui Victor Ponta, Raed Arafat, Nicolae Bănicioiu şi Gabriel Oprea, decidenţii politici responsabili pentru intervenţiile neprofesioniste şi rău-voitoare ale autorităţilor şi pentru consecinţele dezastruoase ale acestora. (…) problema sistemului sanitar, a paturilor şi spitalelor pentru arşi, a infecţiilor nosocomiale este departe de a fi rezolvată şi încă este permisă funcţionarea spaţiilor publice fără asigurarea protecţiei împotriva incendiilor şi situaţiilor de urgenţă”, scriau, la împlinirea a 7 ani de la tragedie organizaţiile Corupţia ucide, Iniţiativa România şi Geeks For Democracy.

10 ANI DE LA COLECTIV – Cristian Matei: Sloganul “Corupţia ucide” a murit. Profitori pe seama tragediilor au fost şi vor fi întotdeauna, în special în politică

Cristian Matei (Mumu pentru prieteni), 49 de ani, a fost la Colectiv în 30 octombrie 2015 şi a avut 25% arsuri pe suprafaţa corpului, a stat o lună în comă, după care a fost transferat în Israel unde s-a vindecat. La 10 ani de la tragedie, Mumu spune, într-un interviu pentru News.ro, că sloganul “Corupţia ucide”, născut în urma tragediei de acum un deceniu, a murit, iar cei care au ajutat şi ajută în continuare se vor sătura la un moment dat din cauza nepăsării statului. Se simte dezamăgit şi revoltat şi crede că “românii au devenit oarecum mai insensibili la pierderile de vieţi omeneşti” iar “profitori pe seama tragediilor au fost şi vor fi întotdeauna, în special în politică”.

News.ro: Acum 9 ani, când am stat de vorbă la tine acasă, mi-ai spus că lumea preferă să dea un like pe Facebook. Simţi că oamenii acţionează la tragedii altfel decât acum 9 ani? S-a schimbat ceva? Şi tragedii au fost multe de la Colectiv…

Mumu: Sincer, nu stiu cu adevărat dacă s-a schimbat ceva în acest sens, pentru că, din fericire, o tragedie cu zeci de morţi nu a mai avut loc şi sper să nu se mai întâmple în România. Însă, da, senzaţia mea este că românii au devenit oarecum mai insensibili la pierderile de vieţi omeneşti care se produc sub acoperişul unor clădiri ale statului, iar când spun asta mă gândesc la cei care au murit în incendiul care a avut loc în 2020 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ. Acea tragedie s-a produs tot din cauza nerespectării unor măsuri de securitate la incendiu, culmea, într-un spital de urgenţă. Nu am văzut proteste atunci, cu excepţia a 40-50 de oameni, prea puţin ca să însemne ceva cu adevărat. Nu am văzut indignare publică în faţa ministerului Sănătăţii sau al primăriei. În schimb, pe Facebook toţi au avut câte ceva de comentat.

De câte ori am vorbit, aţi spus mai mulţi dintre voi, supravieţuitorii, că nu s-a schimbat nimic de la acel 30 octombrie 2015. Nu o să te întreb ce s-a schimbat, pentru că se ştie, ştim, vedem cum arată „grija” statului pentru marii arşi. Dar a apărut un alt fenomen în ultimul an, ultimele luni, cel al influenţării opiniei publice prin acest tragic eveniment.  Din partea unora care încearcă să-l folosească în scopuri… nu ştiu, poate electorale. Simţi că este aşa?

Mumu: Nu l-aş numi chiar “fenomen”. Profitori pe seama tragediilor au fost şi vor fi întotdeauna, în special în politică, unde nu există scrupule. Iar cei care fac asta în scop electoral, cum spui tu, o fac pentru că electoratul este foarte credul şi uită foarte repede momentele importante. Altfel, cum să îmi explic faptul că, la 10 ani după ce a fost demis din funcţia de premier de românii ieşiţi în stradă, un personaj precum Victor Ponta obţine – tot de la români – la alegerile prezidenţiale din 2025, aproape 1,3 milioane de voturi? Sau cazul lui Popescu Piedone, căruia românii i-au cerut demisia din funcţia de primar în 2015, iar în 2020 l-au votat din nou primar.

La 10 ani de la Colectiv, marii arşi sunt trimişi în continuare în străinătate. La 10 ani de la Colectiv, cum te simţi?

Mumu: Mă simt extrem de dezamăgit şi revoltat în acelaşi timp, pentru că eu chiar am crezut într-o schimbare reală acum 10 ani, după ce am aflat, de pe patul de spital, că zeci de mii de oameni au ieşit în stradă revoltaţi. Atunci s-a născut sloganul “Corupţia ucide”, care a fost invocat inclusiv la protestele faţă de OUG 13, câţiva ani mai târziu. Mi se pare că ceea ce se întâmplă acum este şi mai grav, în condiţiile în care OUG 13 s-a transformat în nişte prescripţii care se dau pe bandă rulantă în dosare importante de corupţie, în condiţiile în care oamenii mor prin spitale din cauza incendiilor sau din cauza infecţiilor cu bacterii, vezi cel mai recent caz de la spitalul Floreasca, şi în condiţiile în care Sorin Grindeanu, fostul premier al OUG 13, cea cu graţierile penalilor, este pe cale să devină noul preşedinte al PSD, partidul cu cele mai multe voturi în Parlament, după alegerile din 2024. Şi atunci – revenind la întrebare ta despre marii arşi care sunt trimişi în continuare în străinătate – bineînţeles că mă simt revoltat, pentru că toate acestea se întâmplă pentru că nu s-a dorit cu adevărat o schimbare, chiar şi după ce au murit acei 65 de tineri, în urma incendiului din Colectiv.

România este împărţită de la Colectiv, acutizat totul în ultimul an, în două Românii: cei care sunt empatici, care chiar ajută, şi cei cărora nu le pasă, care instigă la ură. Vezi o Românie tolerantă? Ideală ar fi prea mult spus. Mai poate fi ea posibilă?

Mumu: Este un cerc vicios în care ne-am obişnuit să trăim. O Românie tolerantă şi ideală nu va fi posibilă decât atunci când vom învăţa cu adevărat lecţiile vieţii din tragediile pe care le trăim în fiecare zi. Ori… noi nu facem mai nimic ca să oprim aceste tragedii. Cum să fie România ideală când vezi că mor oamenii pe capete în accidente rutiere? Suntem pe locul 1 în toată Uniunea Europeană de atâţia ani de zile, iar statul nu face absolut nimic ca să oprească asta. Şi nu este doar vina statului că nu ia măsuri mai dure, este vorba şi despre mentalitatea unora, cărora nu le pasă că pot omorî pe cineva pe autostradă. Iar exemplele pot continua cu politicienii care mint, sunt prinşi cu minciuna, unii sunt chiar şi corupţi şi condamnaţi, dar ei sunt votaţi în continuare. Cei care sunt empatici şi care chiar ajută, cum spui tu, nu pot rămâne aşa la nesfârşit. La un moment dat cedează. Aşa a murit şi sloganul “Corupţia ucide…”.

De ce crezi nu ne schimbăm? De ce nu acţionăm în folosul nostru?

Mumu: Este greu de dat un răspuns la asta. Îmi este absolut imposibil să înţeleg de ce continuăm, noi, românii, să susţinem prin vot partide care au dovedit în toţi aceşti ani că ne mint în faţă fără nicio ruşine, partide care ne conduc vieţile prin legile care le dau în Parlament şi Guvern, dar care de fapt îşi bat joc de noi în spitalele pline de bacterii, în clădirile publice care funcţionează bine mersi fără autorizaţii de securitate la incendiu şi prin suspecţii de mare corupţie care ne fac cu mâna din staţiuni de lux pentru că faptele lor s-au prescris. Noi toţi am putea schimba toate acestea, dar nu o facem. Nu o să înţeleg niciodată de ce.

10 ANI DE LA COLECTIV – Cătălin Scânteie: “Suntem în continuare dependenţi de alte ţări pentru a salva vieţi. Înseamnă că politicienii şi cei care au guvernat au eşuat lamentabil”

Cătălin Scânteie, artist, 50 de ani, a purtat costum compresiv mult timp, a avut arsuri pe mâini, faţă şi spate. A luptat. A ajuns în Franţa pentru tratament, i-au fost recoltate culturi din răni deschise, aşa cum erau după patru luni şi jumătate. La 10 ani de la tragedia din Colectiv, Cătălin mărturiseşte, pentru News.ro, că aştepta să fie protejat dar şi astăzi victimele incendiilor sunt trimise în străinătate, ceea ce înseamnă că “politicienii şi cei care au guvernat în ultimul deceniu au eşuat lamentabil” în a avea grijă de cetăţeni. E de părere că “toleranţa nu vine de sus în jos, de la guvern, ci de jos în sus, de la oameni” şi continuă să lupte pentru o Românie mai bună.

Cătălin Scânteie, a doua zi după incendiul de la Colectiv

News.ro: De-a lungul acestor zece ani, aţi spus mai mulţi dintre voi, supravieţuitorii, că nu s-a schimbat nimic de la acel 30 octombrie 2015. Nu o să te întreb ce s-a schimbat, pentru că am văzut care este „grija” statului pentru marii arşi. Dar a apărut un alt fenomen în ultimul an, ultimele luni, cel al influenţării opiniei publice prin acest tragic eveniment. Simţi că este aşa?

Cătălin Scânteie: Da, din păcate am simţit de multe ori asta. Sunt de părere ca orice tentativă de a manipula opinia publică folosind Colectiv este o batjocură la adresa victimelor. Memoria lor nu trebuie pângărită. Mesajul meu pentru politicieni este să lase Colectiv în pace, deoarece Colectivul este o traumă colectivă care trebuie vindecată, nu folosită.

La 10 ani de la Colectiv, marii arşi sunt trimişi în continuare în străinătate. La 10 ani de la Colectiv, cum te simţi?

C.S.: Pot să spun că, din punct de vedere personal, mă simt bine, în măsura în care un supravieţuitor al tragediei din Colectiv poate să se simtă bine. Rănile fizice s-au cicatrizat, unele rămân vizibile, dar viaţa a mers înainte. Însă întrebarea dumneavoastră probabil nu este despre mine, ci despre situaţia, la 10 ani distanţă, a României. Nu mă pot simţi bine cu adevărat, pentru că ştiu că, şi astăzi, dacă ar mai fi o tragedie similară, marii arşi ar fi trimişi tot în străinătate. Vedeţi aici cazurile Crevedia şi cea din cartierul bucureştean Ravova. Clasa politica nu ne-a oferit siguranţa că o astfel de dramă nu s-ar mai repeta… La 10 ani de la Colectiv, faptul că suntem în continuare dependenţi de alte ţări pentru a salva vieţile unor oameni înseamnă că politicienii şi cei care au guvernat în ultimul deceniu au eşuat lamentabil.

România este împărţită de la Colectiv, acutizat totul în ultimul an, în două Românii. Mai poate fi posibilă o Românie tolerantă?

C.S.: Eu cred că da, dar numai dacă ne îndreptăm atenţia spre oameni, nu spre politicieni. Românii au arătat, în momentele de criză, că pot fi solidari şi empatici. Toleranţa nu vine de sus în jos, de la guvern, ci de jos în sus, de la oameni. Este o luptă continuă, aşa este, dar trebuie să o ducem.

De ce crezi ca nu ne schimbăm?

C.S.: Ne schimbăm, dar cred că nu suficient de repede. Şi asta din cauza politicienilor, a sistemului corupt şi a propagandei care încearcă să ne manipuleze. Cred totuşi cu tărie că la nivelul societăţii, avem capacitatea de a schimba lucrurile. Atâta timp cât suntem vigilenţi, atâta timp cât vorbim şi ieşim în faţă şi atâta timp cât refuzăm să ne lăsăm copleşiţi de pesimism, schimbarea va veni. Eu am supravieţuit unui incendiu şi am învăţat că e important să lupţi, iar eu, ca mulţi alţi români, nu am renunţat la această luptă pentru o Românie mai bună.

De ce nu acţionăm în folosul nostru?

C.S.: Întrebarea este una foarte complexă şi reflectă o realitate dureroasă pe care o simţim mulţi dintre noi. Aş spune că nu putem generaliza, deoarece fiecare persoană acţionează în funcţie de propriul sistem de valori şi de gradul său de înţelegere. După Colectiv, am văzut un val de solidaritate, dar pe termen lung a devenit evident că schimbarea reală necesită mai mult decât un moment de emoţie colectivă. Există din păcate un nivel scăzut de educaţie civică şi, da, putem vorbi şi despre analfabetism funcţional, care îi face pe unii mai puţin capabili să înţeleagă miza reală a luptei noastre. Cu toate acestea, eu continui să am încredere. Am văzut şi văd în continuare oameni care luptă, care nu uită şi care cer socoteală. Cred că fiecare an care trece ne aduce mai aproape de acel viitor mai bun, pentru că o nouă generaţie creşte, una mai informată şi mai conştientă. Sper că, în final, lecţiile tragediei de la Colectiv nu vor fi uitate şi că vor duce la o societate mai responsabilă, o societate care să ştie să acţioneze în folosul său.

10 ANI DE LA COLECTIV – Bogdan Moleşag, supravieţuitor: Lucrarea de licenţă am făcut-o pe supravieţuitorii incendiului. Concluzia: din punct de vedere psihic şi emoţional, eşti la fel de rănit şi la fel de afectat indiferent dacă ai sau nu şi răni fizic

Bogdan Moleşag a fost internat la Spitalul Sfântul Ioan din Capitală imediat după tragedia din Colectiv, cu arsuri pe 35% din suprafaţa corpului, dar şi la nivelul căilor respiratorii. Alţi patru tineri răniţi grav au mai fost internaţi alături de el în unitatea sanitară. Din cei cinci, numai Bogdan este acum în viaţă. La o săptămână de la internarea în spital, a fost transferat în Belgia, la Spitalul Reine Astrid din Bruxelles. A suferit un stop cardio-respirator chiar pe aeroport, la aterizarea în Belgia. Medicii au reuşit cu greu să-l stabilizeze. După trei săptămâni, Bogdan s-a trezit din comă în spitalul din străinătate. Încet, încet, a început un proces dificil de recuperare, timp de doi ani. Până acum a trecut prin mai mult de 30 de operaţii cu anestezie generală. Bogdan a fost operator de imagine la Prima TV şi toboşar în trupa Up To Eleven. După Colectiv a decis să studieze psihologia, iar astăzi este psiholog autonom. Deşi ţine cu dificultate beţele din cauza faptului că are şase degete amputate, Bogdan duce mai departe pasiunea lui pentru muzică, alături de trupa sa. Cântă, deşi mai rar. Îşi demonstrează clipă de clipă că se poate.

„Este una dintre cele mai mari dureri, că după zece ani nu avem nici măcar un centru de arşi nou construit de la zero. După 10 ani, într-o ţară membră UE, aşa ceva este inadmisibil. Vor fi în continuare scandaluri legate de infecţiile nosocomiale, atâta timp cât nu se face o reformă de la zero şi cu nişte măsuri absolut draconice nu se va schimba nimic, deci nu se poate altfel”, a spus Bogdan.

La doi ani după momentul Colectiv, Bogdan a dat admitere la Facultatea de Psihologie, din cadrul Universităţii Bucureşti. A studiat intens, iar acum este psiholog autonom, colaborator al Institutului de Psihoterapie Experienţială focalizată pe emoţii

„Am făcut asta din două motive: mă gândeam că ar fi bine să folosesc toată experienţa asta prin care am trecut şi în folosul altora, în Belgia făceam, fără să-mi dau seama, cu ceilalţi colegi de-ai mei de suferinţă un fel de grupuri terapeutice, nu ştiam ce sunt astea dar îi chemam la mine în salon: ”Hideţi să vorbim despre asta, cum a fost pentru voi?”. Simţeam că îmi face bine să mă exprim, să discut. Ăsta ar fi palierul intrinsec, m-am gândit, hai să folosesc asta cumva, dacă tot am trecut prin asta hai să…în limbaj de specialitate se numeşte creştere post traumatică, asta am aflat după aceea. Hai să nu las să mă doboare, hai să încerc să nu fiu o victimă şi să fiu un supravieţuitor. Şi doi la mână, şi din punct de vedere pragmatic, pentru că ştiam că nu-mi mai pot câştiga existenţa prin ce făceam înainte şi trebuia să mă reprofilez şi am ales să fac meseria asta care-mi şi place foarte mult, mă şi împlineşte”, a declarat Bogdan.

„Din punct de vedere psihic şi emoţional eşti la fel de rănit şi la fel de afectat indiferent dacă ai sau nu şi răni fizice”, a precizat Bogdan, explicând astfel, pe scurt, concluzia lucrării sale de licenţă numită „Patologie şi creştere post traumatică în cadrul supravieţuitorilor incendiului din clubul Colectiv”. Suferă şi astăzi foarte mult pentru că şi-a pierdut prietenul cel mai bun la Colectiv. Şi-a întemeiat o familie iar de câteva zile a devenit tată. Îşi va aduce fetiţa acasă de la maternitate chiar pe 30 octombrie, când se fac zece ani de la Colectiv. 

„Cea mai grea luptă este în continuare pierderea prietenului meu cel mai bun, care a murit în seara respectivă. M-am reapucat de cântat, pasiunea vieţii mele, dar cu nişte mănuşi speciale, cu foarte multă muncă, şi la zece ani după. A fost foarte greu să cânt iar, foarte multă muncă, a necesitat mănuşi speciale pe care le-am ajustat, cu care mai mult sau mai puţin îmi leg beţele de mâini, dar pe scenă este şi a fost absolut fantastic.

În prima perioadă m-a ajutat foarte mult familia, în special sora şi mama mea, şi acum foarte mult soţia mea şi urmează peste câteva zile să fim părinţi. Vom avea o fetiţă. O aducem acasă fix pe 30, aşa e programat, nu ştiu cum s-a nimerit dar…Nu a fost planificat nimic”, a declarat pentru news.ro Bogdan Moleşag, psiholog şi supravieţuitor al incendiului de la clubul Colectiv.

10 ANI DE LA COLECTIV – Alex şi Bogdan au pierit în urma incendiului de la Colectiv. Pentru părinţii lor, sunt zece ani de durere şi de întrebări fără răspuns

Eugen Iancu, tatăl lui Alexandru Iancu, tânăr care s-a stins în Spitalul Sfântul Ioan din Capitală, la trei săptămâni după tragedie, spune că statul nu are pusă la punct o lege de funcţionare a spaţiilor publice şi nici măcar un spital destinat marilor arşi finalizat la ora actuală. Laurenţiu Istrate, tatăl lui Bogdan Istrate, care la la 22 de ani s-a a murit în Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, la două săptămâni de la incendiiu, se declară total dezamăgit pentru tot ce s-a întâmplat în perioada asta şi crede că fiul său ar fi avut şanse dacă ar fi fost transferat în străinătate.

Eugen Iancu: Dezamăgirea vine când vedem cu toţii că, iată mor copii, şi mor din ce cauze? Infecţiile nosocomiale, despre care se tot vorbeşte de zece ani

„ Din păcate iată la 10 ani de zile nu putem vorbi despre o lege dată de statul român de funcţionare a spaţiilor publice, nu vedem schimbări în legislaţia de funcţionare a sistemului sanitar, nu vedem construit nici măcar un spital, nici măcar o nouă secţie ce să mai visăm la spital, avem, ce-i drept, două în construcţie, probabil că la anul vor fi gata.

Dezamăgirea vine când vedem cu toţii că, iată mor copii, şi mor din ce cauze? Infecţiile nosocomiale, despre care se tot vorbeşte de zece ani, care au fost cumva parcă descoperite, cel puţin de mine şi de o mare parte a populaţiei, odată cu Colectivul, atunci am aflat că în spital se moare din cauza infecţiilor, că tot ce ni se spunea înainte, ”Ai stat în curent şi ai făcut pneumonie, te-a tras curentul”, de fapt erau infecţii”, a spus Eugen Iancu.

Laurenţiu Istrate este tatăl lui Bogdan Istrate, tânăr care la la 22 de ani s-a stins în Spitalul Bagdasar-Arseni din Capitală, la două săptămâni de la incendiul din clubul Colectiv

„Sunt total dezamăgit şi nu aş vrea să spun şi descurajat dar dezamăgit profund pentru tot ce s-a întâmplat în perioada asta pentru că băiatul meu a murit din cauza infecţiilor, asta scrie şi negru pe alb în hotărârea judecătorească, în sfârşit au scris-o ei aşa un pic voalat, dar ideea este că după Colectiv am avut cele mai bune intenţii şi dorinţa de a participa la orice proiect legat de subiectul ăsta, din păcate nu s-a putut pentru că aşa sunt legile în România, aşa sunt oamenii care conduc destinele săntăţii şi au acceptat niciun fel de suport, nici de afară nici din interior şi din păcate nu s-a făcut nimic.

Cele mai banale lucruri care puteau fi făcute nici măcar pe acelea nu le-au făcut, care nu însemnau investiţii sau cheltuieli majore, nişte proceduri simple şi rigurozitate în menţinerea igienei în locurile critice din spitale”, a spus Laurenţiu Istrate.

Bogdan ar fi avut şanse dacă ar fi fost transferat în străinătate, este convins Laurenţiu Istrate. Tatăl lui Bogdan spune că medicii l-au încurajat să-l lase pe băiat în spitalul din ţară pentru că este tratat în cele mai bune condiţii

„Din păcate, am fost încurajat să-l lăsăm acolo, că este tratat în cele mai bune condiţii, că lucrurile merg spre bine, şi că ne asumăm riscul, a fost aşa, nu neapărat o ameninţare, dar un transfer al responsabilităţii criminal din punctul meu de vedere în care ni s-a spus că dacă hotărâm să-l transferăm în străinătate o facem pe riscul nostru, şi noi o să-l omorâm. Vă daţi seama, când o echipă de medici îţi spune aşa şi nu eşti în temă cu ceea ce se întâmplă în spitalele respective şi nu ştii nici diferenţa dintre cum e tratat aici şi cum e tratat într-o clinică adevărată de specialitate, într-un spital de mari arşi, e cam greu să iei decizia asta.

Nu ne-a spus nimeni nici măcar că poate fi transferat. Am aflat asta după 5 zile când a fost transferat primul pacient din salonul lui. După 5 zile nu prea se mai putea pleca, dar între 24 şi 72 de ore se putea pleca”,  a declarat pentru News.ro Laurenţiu Istrate.

10 ANI DE LA COLECTIV – Alexandra Furnea: “Tratamentul marilor arşi în România încalcă drepturile omului”

„În România, felul în care sunt trataţi marii arşi este o formă de crimă împotriva umanităţii, iar soarta lor se poate asemăna cu un genocid medical”, scrie, pe Facebook, Alexandra Furnea, la 10 ani de la tragedia din clubul Colectiv. Jurnalist, activist, redactor de carte, Alexandra avertizează că oamenii vor muri în continuare dacă nu vor înceta “minciunile compensatorii”, “certurile politice stupide”.

“Nu suntem în stare, la 10 ani de la Colectiv, să oferim îngrijire decentă şi omenoasă şi mascăm neputinţa, mizeria şi amatorismul cu autosuficienţă, proceduri improprii, gaslighting, manipulare, corupţie (iarăşi vorbim despre dezinfectanţi diluaţi!) şi teroare psihologică. Nu e destul că arsura este printre cele mai dureroase traume fizice, dar supliciului corporal i se mai adaugă şi cel psihologic, motivat când de orgolii stupide, când de ignoranţă crasă, când pur şi simplu de dezumanizare. În acest moment, tratamentul arşilor în România se desfăşoară prin încălcarea drepturilor omului şi până când nu vom vedea consecinţe exemplare, până când nu vom înceta cu certurile politice stupide, cu aberaţiile extremiste şi cu minciunile compensatorii, aceşti oameni vor muri în continuare pe capete, evitabil. Acum 10 ani am fost eu”, scria pe reţeaua de socializare Alexandra Furnea.

“Din cauza spitalelor imunde, a actului medical atroce şi a minciunilor ucigaşe care au ascuns nosocomialele care ne devorau rănile au murit atunci în spitale mai mulţi oameni decât cei care au decedat pe loc ca urmare a flăcărilor. Absolut toţi cei care s-au prăpădit în spitalele nevindecării ar fi trăit astăzi dacă sistemul îşi recunoştea neputinţa. Dar n-a făcut-o. Aşa că ei au pierit. Unii nu aveau nici 10% suprafaţă corporală arsă. Zece ani mai târziu, sistemul şi oamenii lui rămân incapabili să-şi recunoască neputinţa. Nu doar că n-o admit, dar continuă să mintă că pot mai mult, că nu e vina lor, că peste tot e la fel şi aşa mai departe. Iar pacienţii continuă să moară (…) Situaţia arşilor în România nu este doar tragică. Este la nivel de crimă împotriva umanităţii şi de genocid medical”, afirmă Alexandra, referindu-se şi la cazul Laviniei Vlad, femeia în vârstă de 37 de ani care, după 53 de zile petrecute în „centrul de arşi” de la Floreasca, unde a fost infectată cu Candida auris, o ciupercă multirezistentă care poate fi letală pentru până la 70% dintre pacienţii infectaţi cu ea, a fost transferată în Belgia.

În volumul „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars”, apărut la editura Humanitas, ALexandra Furnea a inclus toate suferinţele şi calvarul din spitalele româneşti, şi speră în fiecare an ca ceea ce a scris în carte să nu mai fie valabil în anul următor, dar “din păcate este”, afirma ea într-o postare de acum patru ani.

10 ANI DE LA COLECTIV – Oameni care au reconstruit omenia/ Oana Botezatu: „În faţa unei tragedii fără margini, am ştiut să fim oameni. Şi am fost”. Cristina Hurdubaia: „Implicare mea a fost un reflex generat de şoc şi indignare”

Incendiul din clubul Colectiv, o fostă hală a fabricii Pionierul, a cutremurat o ţară. 65 de oameni au murit atunci. Erau tineri la concertul trupei Goodbye to Gravity, care lansa albumul „Mantras of War”. Focul a pornit de la artificiile din zona scenei. În orele care au urmat tragediei de acum 10 ani, foarte mulţi oameni, din inimă, au sărit în ajutorul celor ce treceau prin iad. Aşa cum s-au priceput. Oana Botezatu, jurnalist şi antreprenor, a fost unul dintre ei. Ea a mers prin spitale cu mâncare, cafea şi croissante pentru rudele victimelor. „Îmi făcusem un scop: să conving oamenii că împreună ducem mai uşor povara acelor zile. S-a pornit atunci un tăvălug de omenie”, a povestit Oana, pentru News.ro, cum a trăit acele zile. La un deceniu de la tragedie, „sentimentul dominant este cel al lipsei de asumare reală din partea clasei politice şi a administraţiei publice”, mărturiseşte Cristina Hurdubaia, voluntar.

„Făcusem pizza şi aveam musafiri. Ştirea m-a prins în pat, îl aveam la sân pe David. În timp ce adormeam copilul de 7 luni, am văzut ştirea pe social media. Când m-am întors la bucătărie, târziu în noapte, soţul meu şi musafirii noştri erau cu ochii pe un live, la telefon. „Doamne fereşte, e iadul!”. Imaginile erau ca dintr-un film de groază. Apoi au început să apară pe Facebook liste cu nume. Pe o listă era numele lui Teo (Teo este unul dintre oamenii care s-au stins în urma tragediei din Clubul Colectiv). Stăteam patru oameni mari la masa noastră din bucătărie, din pizza nu a mâncat nimeni nici măcar o gură. „Puteam fi noi”, ne ziceam. „Puteam fi noi”… A fost o noapte albă. Deşi, în afară de Teo, nu ştiam pe nimeni dintre victimele care apăreau pe liste, nu am putut să dorm. Plângeam şi dădeam mai departe toate mesajele care apăreau pe reţelele de socializare. Ştiam că ajută. Şi a ajutat. În zilele următoare, am făcut la fel. Multe zile la rând, multe ore la rând. Pentru că nu am ştiut ce să fac altceva. Ne-am pus totul pe hold şi am încercat să ajutăm”, mărturiseşte Oana.

A fost prima mare tragedie de după Revoluţie prin care trecea Bucureştiul, oamenii s-au unit să ajute, distribuind mesaje pe reţele de socializare.

„Nu ne-am priceput mare lucru în faţa unei asemenea tragedii. Dar ne-am priceput măcar să mergem prin spitale cu mâncare, cafea şi croissante şi mai ales cu umeri de plâns pe ei. Asistam neputincioşi la morţile unor oameni ca noi. „Avem de toate”, ne spuneau autorităţile la televizor, „avem de toate”. Dar noi ştiam că nu au. Vedeam că nu au. Aparţinătorii ne spuneau că nu au. În zilele alea de după incendiu parcă nu am respirat. Am dormit puţin. Am mâncat şi mai puţin. Am vorbit la telefon mult. Am scris şi mai mult – îmi făcusem un scop: să conving oamenii că împreună ducem mai uşor povara acelor zile. S-a pornit atunci un tăvălug de omenie. Aşa i-am şi zis. De la cele câteva sandvişuri cumpărate de Laura, prietena mea, şi duse la spital, am ajuns la a duce zilnic, zi de zi, mâncare în spitale. Pentru rudele din camere de aşteptare, dar şi pentru personalul medical. Iniţial ne-am descurcat din fonduri proprii, dar în scurt timp ne-au sărit în ajutor foarte mulţi oameni şi foarte multe firme. Acela a fost momentul în care am simţit că aparţin acestei ţări, cu totul. Când, în faţa unei tragedii fără margini, am ştiut să fim oameni. Şi am fost”, a povestit Oana.

Cristina Hurdubaia: „Prioritizarea vieţii umane şi a siguranţei naţionale în sănătate nu a depăşit stadiul declarativ”

„Implicarea mea imediat după tragedia Colectiv, care a durat un an, a fost o reacţie reflexă, generată de şocul şi de indignarea în faţa unui dezastru previzibil. Atunci, sentimentul dominant a fost un amestec de urgenţă extremă – nevoia de a acţiona rapid şi eficient, acolo unde sistemul eşuase – şi o speranţă fragilă că dimensiunea catastrofei va forţa o resetare morală şi instituţională”, spune Cristina Hurdubaia.

Cristina, care coordonează Asociaţia Copacul cu fapte Bune, a fost voluntar. Prin campania „Împreună Rezistăm” a reuşit să strângă bani din organizarea de concerte şi donaţii pentru familiile victimelor.

„Zece ani mai târziu, emoţia s-a aşezat într-o formă de frustrare matură. Nu mai este vorba de furia momentului, ci de o dezamăgire structurală. Am asistat la un ciclu de promisiuni politice, legi cosmetizate şi întârzieri constante. Sentimentul dominant este cel al lipsei de asumare reală din partea clasei politice şi a administraţiei publice”, subliniază ea.

Testul de voinţă politică, picat constant

„Absenţa unui spital modern de mari arşi, la un deceniu distanţă, este o dovadă clară că prioritizarea vieţii umane şi a siguranţei naţionale în sănătate nu a depăşit stadiul declarativ. A fost un test de voinţă politică, picat constant. Sincer, mi-e foarte greu să vorbesc despre asta, cu atât mai mult cu cât frustrarea creşte pe zi ce trece”, declară Cristina.

10 ANI DE LA COLECTIV – Medic de la Maternitatea Bucur: Ne rămâne o tragedie care nu a fost egalată până acum de nimic, de la accidentele din Valea Jiului, eu una de aşa amploare nu am văzut/Oricâţi ani ar trece, amintirea acelor momente rămâne pe viaţă

Dr. Lucian Horhotă, medic primar de ATI, este unul dintre medicii care era de gardă la Maternitatea Bucur în noaptea incendiului din clubul Colectiv. Maternitatea este situată foarte aproape de locul tragediei. La zece ani de atunci, medicul spune că amintirea acelor momente îi va rămâne întipărită, pe viaţă. Medicul povestesteşte cum în noaptea aceea au început la un moment dat să se audă sirenele ambulanţelor şi pompierilor. Alături de echipa sa tocmai ce încheiase cea de-a doua operaţie de cezariană din ziua respectivă şi urma o altă intervenţie, peste aproximativ o oră. În scurt timp, medicii şi asistentele din maternitate au fost chemaţi afară de oameni intraţi în holul spitalului, pentru a veni şi a ajuta în gestionarea victimelor.

Oricâţi ani ar trece, amintirea acelor momente rămâne cam pe viaţă

„Chiar dacă au trecut zece ani sau mai puţini sau mai mulţi, oricâţi ar trece amintirea acelor momente rămâne cam pe viaţă şi cred că pentru toată lumea, mai ales pentru cei care au avut detriment în perioada aceea dar şi pentru cei care întâmplător ne-am nimerit să fim acolo, cu garda, cu turele, doamnele asistente.

Noi nici nu am ştiut de la început ce se întâmplă pentru că eram într-un program operator, sfârşit de intervenţie chirurgicală, şi nu vedeam ce se întâmplă afară. Au fost două cezariene şi urma să mai fie o intervenţie oarecum programată peste vreo oră, noi atunci scoteam ultima cezariană din sală şi după ce s-a pus în patul de post operator atunci au început să apară primele semnale acustice şi vizuale de afară . Practic după ce au început să se audă sirene de ambulanţe şi de pompieri lumea a început să se uite pe geam, unele din geamuri dând către curtea aceea, s-a pus problema ce -o fi întâmplat.

După aceea lucrurile au decurs practic fără să ne dăm seama ca timp. A venit la un moment dat solicitare din partea celor de afară dacă putem să acordăm un sprijin, pentru că se pare că erau tot mai multe victime.

Au venit din afară şi persoane care solicitau ajutor, în holul principal al spitalului şi după aceea fetele care au şi fost văzute că au resuscitat şi ele, au zis, ”Haideţi că este nevoie să acordăm ajutor acolo!”, am spus ”Haideţi să vedem despre ce este vorba”, a relatat medicul.

Minutele şi orele de după tragedie: dr Horhotă a ajutat cu tot ce s-a putut victimele întinse pe caldarâm, alături de asistentele din maternitate, dar şi de alţi colegi din unitatea sanitară şi de toate echipajele care au ajuns la locul tragediei. „Practic erau solicitări când în dreapta, când în stânga”, îşi aminteşte medicul. „Dintr-unii ieşea efectiv fum, pentru că au trecut prin zonă de flacără şi hainele pe ei fumegau, chiar şi cutanat fumegau”

„Practic, erau solicitări când în dreapta, când în stânga, noi ne-am şi despărţit la un moment dat, cu ele nu ne-am mai intersectat decât de două-trei ori, ele au trecut pe sprijin într-un loc, noi în alt loc, după aceea am intrat în zona aia cu ambulanţa şi nu am mai ieşit de acolo, resuscitarea prelungită ne-a luat timp.

Ne rămâne o tragedie care nu a fost egalată până acum, de nimic, de la accidentele din Valea Jiului, eu una de aşa amploare nu am văzut, poate în război să se mai întâmple, a fost o situaţie ca de război.

Din câte ştim, au decedat 65 de persoane în timp, dar aşa victime multe dintr-o dată şi ceva absolut neaşteptat, într-o zonă unde nici nu ştiam că e club acolo, habar nu aveam ce este acolo.

Când am auzit că se iese cu fum şi dintr-unii ieşea efectiv fum, pentru că au trecut prin zonă de flacără şi hainele pe ei fumegau, chiar şi cutanat fumegau, care au venit cu arsuri mari ,au şi căzut jos pe acolo, pe caldarăm, noi nu ne-am aşteptat la o asemenea amploare de accident”, a spus dr. Horhotă.

„Eşti şocat şi rămâi poate pe viaţă şocat”, spune cu emoţie Dr. Horhotă, care nu va putea uita niciodată numărul mare de tineri răniţi grav care aveau nevoie urgentă de ajutor. Povesteşte cum a pierit un tânăr, în ambulanţă, după ce medicul a aplicat o resuscitare prelungită în speranţa că îl va putea salva. 

„Eşti şocat …şi rămâi poate şocat pe viaţă şi ceilalţi cred că au rămas şi ei care au trecut acolo şi au avut rude sau prieteni, nu cred că îşi pot reveni decât parţial, ei rămân cu un grad de afectare emoţională la orice aducere aminte.

Nu pot uita multitudinea de oameni tineri care erau cu arsuri severe, şi care necesitau activitate de prim ajutor de stabilizare şi nevoie urgentă de a fi evacuaţi către spitale care pot asigura tratament, arsura fiind cotată ea în sine ca o afecţiune foarte gravă. Nouă ne era clar că este vorba şi de intoxicaţie cu gaze şi fum şi foarte probabil arsuri de căi aeriene , lucru care complică foarte mult evoluţia de după fenomenul traumatic.

Au fost mai multe resuscitări, eu nu am resucitat mulţi că nu aveam cum să…dar fetele au fost pe o parte, noi pe o parte şi resuscitarea principală a fost într-o ambulanţă, unde nu am avut succes, era a doua intrare şi nu mai…făcuse intoxicaţie probabil severă şi cu cianuri şi a făcut să nu mai răspundă la manevră completă. Nu a răspuns cel la care am fost eu”, a declarat medicul.

Manevre medicale făcute într-o situaţie fără precedent: „Abordul venos este greu de făcut, practic iniţial îl faci periferic într-o zonă de tegument indemn, neafectat dacă se poate”, referitor la modul în care a procedat în cazul unora dintre răniţii grav. 

„Noi am făcut manevre de abord venos sau de asistare imediată şi la alţii veniţi precoce după care au fost preluaţi de ambulanţe şi duşi mai departe către spitale, după care s-a solicitat resusitare într-o ambulanţă. Abordul venos este greu de făcut, practic iniţial îl faci periferic într-o zonă de tegument indemn, neafectat dacă se poate şi după care, securizat se transferă în ambulanţa de transport bolnav critic şi se duce la un spital care poate să acorde mai departe abord central şi aşa mai departe. Nu s-au făcut aborduri centrale acolo, nu aveai cum, nu aveai condiţii, exista şi un risc, deci branulă periferică se pune pentru că trebuie începută administrarea de lichide întrucât suprafeţele mari de arsură presupun pierderi foarte mari de lichide în primele ore”, a precizat medicul.

Mesaj pentru părinţii celor care s-au stins la Colectiv: „Nu ştiu cât suntem noi capabili să-i consolăm pe dânşii. (…). oricând dacă e nevoie noi vom sări să ajutăm pe oricine”. 

„Nu ştiu cât suntem noi capabili să-i consolăm pe dânşii, însă pot eu să-i asigur că, atât cât putem noi ca şi corp medical, vom încerca să-i ajutăm cu maximum posibil indiferent de ce dotare vom avea, în ce moment vom avea, pentru că poţi să fii prins într-o zonă în care eşti bine dotat sau într-un spaţiu bine dotat sau poţi să fii pe stradă, deci chiar şi pe stradă sau oriunde s-ar întâmpla, orice cadru medical fie el superior sau de îngrijire, va acorda sprijin total atât în situaţii individuale, cât şi în situaţii colective, să sperăm că nu vom mai avea astfel de situaţii. Suntem alături de toată lumea care trece prin lucruri grele şi oricând, dacă e nevoie, noi vom sări să ajutăm pe oricine”, a declarat pentru News.ro Dr. Lucian Horhotă, medic primar de anetezie şi terapie intensivă.

10 ANI DE LA COLECTIV – Sistemul de sănătate din România, după Colectiv. Patru întrebări pentru dr. Alexandru Rogobete, prof. dr. Alexandru Rafila şi prof. Dorel Săndesc

Cum s-a schimbat sistemul de sănătate la zece ani de la Colectiv, cum procedăm dacă mâine ar avea loc o nouă astfel de tragedie, cum gestionăm infecţiile din spitale, şi care este mesajul pentru părinţii vicimelor de la Colectiv. Sunt întrebările la care au răspuns pentru News.ro Ministrul actual al Sănătăţii, Dr. Alexandru Rogobete, fostul Ministru al Sănătăţii, Prof. Dr. Alexandru Rafila şi Prof. Dr. Dorel Săndesc, şeful secţiei de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean din Timişoara, preşedintele Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă şi secretar de stat la Ministerul Sănătăţii în perioada tragediei de la Colectiv.

Dr. Alexandru Rogobete, Ministrul Sănătăţii: Sistemul de sănătate din România s-a transformat major în ultimii 4-5 ani de zile / Au trecut zece ani de la tragedie, şi primii 7 ani sunt 7 ani de nedreptate

Cum este sistemul de sănătate din România astăzi, la zece ani de la Colectiv?

Sistemul este transformat nu la 180 de grade, dar aş putea spune că la 120. Sistemul de sănătate din România s-a transformat major în ultimii 4-5 ani de zile, odată cu intrarea în sistem a unui buget istoric de fonduri europene pentru investiţii în special în infrastructură şi în construcţii de unităţi sanitare noi, vorbim despre peste 100 de molecule noi sau medicamente noi care au intrat în sistem în ultimii 4-5 ani de zile, doar eu am introdus in primele 3 luni de mandat 37 de molecule noi, discutăm de o dublare a bugetului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în ultimii 5 ani de zile, de la 45 de miliarde la aproape 80 de miliarde de lei, deci vorbim despre o transformare importantă care încă este în curs în sistemul de sănătate.

Discutăm despre o reducere importantă în ultimii ani de zile a numărului de medici care părăsesc România, discutăm de multe lucruri care se întâmplă bine în sistemul de sănătate, evident, nu suntem perfecţi, mai este mult de lucrat şi multe de transformat însă acest proces a început accelerat din 2021 – 2022 şi este în plină desfăşurare.

Ce facem dacă mâine ar fi un nou Colectiv?

Să ne ferească Dumnezeu să avem un nou eveniment de acest gen, nu neapărat un nou Colectiv, un nou dezastru, o nouă situaţie de urgenţă. Nicio ţară din lume nu poate răspunde unui număr atât de mare de pacienţi şi atunci apelăm la mecanismul european de transfer, lucru pe care l-am făcut, de la preluarea mandatului am avut neşansa să tranzitez o astfel de serie de evenimente, explozia de la Bacău, de exemplu, cu şase victime sau explozia blocului din Rahova, cred că trebuie atitudine echilibrată, decizii echilibrate, asumarea responsabilităţii.

Cred că este important să recunoaştem ce putem face corect pentru oameni şi ce nu putem face. Eu am ales să recunosc că nu poate astăzi, acum, astăzi, România să trateze pacienţi cu arsuri grave şi extinse. Motiv pentru care toţi pacienţii pe care i-am avut de gestionat în perioada mandatuui meu, cu arsuri grave şi extinse au fost transferaţi în Europa. Nu consider că este loc de orgolii atunci când vine vorba de viaţa unui om.

Mesaj pentru părinţii celor care au murit în urma tragediei de la Colectiv

Au trecut zece ani de la această tragedie, şi primii 7 ani sunt 7 ani de nedreptate. De ce am spus 7 şi nu 10, pentru că în 2022 a început construcţia pentru trei centre de arşi grav în România: Unul la Timişoara, care va fi finalizat anul acesta, în decembrie, unul la Târgu Mureş care va fi finalizat în primăvara anului viitor, şi primul şi singurul centru de arşi grav pentru copii, în Bucureşti, la Grigore Alexandrescu. Cred că atunci când s-a pus prima cărămidă pentru primul centru de arşi grav din România de abia atunci s-a făcut dreptate după tragedia de la Colectiv.

Cum luptăm cu infecţiile din spitale?

De 20 de ani se tot constată dar nu se face nimic proactiv. Am ales împreună cu echipa mea din Ministerul Sănătăţii şi cu profesioniştii din sănătate care susţin demersurile de reformă pe care le facem să intervenim activ cu traininguri susţinute, examene pentru verificarea cunoştinţelor personalului medical, protocoale pe care acum lucrăm să le reînoim, un sistem digital mai uşor de raportare a infecţiilor nosocomiale, şi zic eu comunicare cât se poate de mult cu opinia publică pentru a înţelege importanţa respectării conduitei preventive nu doar pentru personalul medical ci şi pentru pacienţi, pentru parţinători, un consum mai controlat şi mai monitorizat de antibiotice, pentru reducerea rezistenţei germenilor microbieni şi zic eu, o atitudine nu neapărat de a controla în permanenţă, ci de a face controale corective. Înseamnaă controale prin care verificăm unitatea sanitară dacă respectă protocoalele, dacă acestea sunt aplicate corespunzător şi dacă nu să le ducem în această zonă pentru a preveni astfel de situaţii.

Nu există ţară în lumea asta, nu există spital pe pământ unde să nu existe infecţii asociate asistenţei medicale. Important este să le monitorizăm, să le detectăm în termen, în timp, şi să le monitorizăm şi controlăm.

În momentul de faţă sunt 35 de paturi unde se pot trata pacienţi cu arsuri medii, în aşa numitele unităţi funcţionale de arşi, împărţite la nivel naţional cele mai bine organizate sunt cele de la Timişoara, de la Spitalul Casa Austria, parte a Spitalului Judeţean, respectiv Spitalul Bagdasar Arseni şi Grigore Alexandrescu pentru copii.

La Floreasca a început licitaţia pentru reorganizarea centrului de arşi, care, desigur, care a fost dotat şi construit acum zece ani de zile dar de atunci nu s-a mai investit în el, am decis împreună cu conducerea reducerea număruui de paturi de la şase la patru iar în spaţiul câştigat prin reducerea acestor două paturi să putem organiza spaţiile funcţionale necesare pentru a răspunde tuturor standardelor necesare. Eu cred că undeva în martie, aprilie anul viitor unitatea funcţională de arşi de la Floreasca, cu patru paturi pentru pacienţii critici va putea fi dată în folosinţă, cu un spaţiu complet modernizat, reorganizat, cu sistem de ventilaţie adaptat, acel sistem HVAC pentru control microbian, cu echipamente medicale moderne.

Prof. Dr. Alexandru Rafila, fostul Ministru al Sănătăţii şi acum preşedinte al Comisiei pentru Sănătate şi Familie din Camera Deputaţilor: Cu siguranţă sistemul de sănătate este diferit acum şi  există investiţii care au început încă de acum 2 ani, cel puţin pentru centrele de mari arşi care cu siguranţă corespund tuturor standardelor

Cum este astăzi sistemul de sănătate la zece ani de la Colectiv?

Cu siguranţă este diferit şi faptul că există investiţii care au început încă de acum 2 ani, cel puţin pentru centrele de mari arşi care cu siguranţă corespund tuturor standardelor, trebuie să înţelegem că nu este vorba doar de centrele ca atare, discutăm şi de personalul calificat ori noi am început de mai mult timp un program de training, inclusiv foarte mulţi dintre medicii şi asistenţii medicali de la Floreasca fac periodic stagii de pregătire în Franţa, de exemplu, să se califice în domeniul tratării arsurilor.

Avem însă o problemă care trebuie adresată într-un fel, adică nu poţi să ai personal – chirurgi plasticieni dedicaţi exclusv acestor centre, trebuie să existe un sistem de rotaţie în care ei merg într-un astfel de centru ( trei luni sau şase luni) după care se reîntorc la cazuistica obişnuită din secţiile de chirurgie plastică. Noi avem un sistem orecum rigid din punctul de vedere al modului de alocare a personalului şi legislaţia actuală e foarte puţin permisivă în ceea ce priveşte acest tip de alocare a personalului. Trebuie să existe o flexibilitate şi personalul să meargă în astfel de centre pentru o perioadă limitată de timp, îl antrenezi pe tot, extensiv dar să existe o rotaţie pentru că o activitate de un singur tip nu e corectă faţă de cei care pot să facă şi alte proceduri, nu doar să se ocupe de pacienţii cu arsuri grave.

În plus, după cum ştiţi, în 2024 a apărut un nou Ordin pentru regândirea modului de funcţionare a acestor centre, cele două comisii de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, conduse de dl prof Săndesc, comisia de terapie intensivă, dl prof Jecan, comisia de chirurgie plastică, au elaborat timp de un an de zile aceste standarde, au fost în discuţie publică, deci nu a fost niciun fel de presiune din partea nimănui, pur şi simplu au fost nişte standarde pe care dânşii le-au considerat potrivite, şi eu personal am considerat la momentul respectiv că sunt potrivite, rămâne de văzut dacă este într-adevăr necesară o schimbare a standardelor actuale, de modificare a ordinului de ministru, până la urmă comisiile sunt aceleaşi care au făcut aceste standarde, mie mi se pare puţin nefiresc să discutăm despre alte standarde când discutăm de aceiaşi oameni care le-au făcut pe celelalte. Sigur, poate să existe o perioadă de adaptare, de verificare a modului în care funcţionează standardele, însă eu personal nu cred că standardele ne lipsesc ci mai degrabă respectarea acestor standarde este o problemă, trainingul personalului,procedurile care ţin de modul în care un astfel de pacient este îngrijit, evitarea contaminării, modul în care se face curăţenia şi dezinfecţia în toate aceste spaţii, circuitele care trebuie să fie funcţionale şi mai ales respectate de toată lumea. Cred că astea sunt problemele majore pentru că investiţii s-au făcut foarte multe în echipamente, materiale consumabile, există programe care finanţează secţiile care tratează aceşti pacienţi.

Eu cred că s-a îmbunătăţit semnificativ, sigur nu este unul ideal, există neglijenţe pe care unii şi alţii le manifestă, poate în timpul activităţii profesionale dar asta nu înseamnă că lucrurile nu sunt în schimbare iar cele trei investiţii majore care avansează rapid nu cred că fac altceva decât să confirme că lucrurile sunt în schimbare şi ce mi s-a părut mie atunci când am fost minstru foarte ciudat a fost că toate aceste trei centre de mari arşi, la sfârşitul anului 2021, când am venit la Minsterul Sănătăţii erau blocate, erau nişte proiecte considerate de către Banca Mondială închise, nu începuse absolut nimic, am reuşit să le deblocăm împreună cu actualul ministru care pe vremea aceea era consilierul meu, cred că am făcut un lucru bun pentru că pacienţii din Româna vor avea şansa să fie îngrijiţi aşa cum trebuie în centrele de mari arşi.

Cum ne-ar găsi un nou Colectiv?

Cred că avem nişte proceduri foarte bune în momentul de faţă şi prin mecanismul acesta european, nicio ţară nu este pregătită cu un număr aşa de mare de paturi pentru foarte mulţi pacienţi, sigur sunt nişte ţări care sunt mai dezvoltate, mai avansate, mă refer de exemplu la Germania, la Franţa, dar întotdeauna un mecanism de sprijin este necesar pentru că nu poţi să ţii sute de paturi pentru pacienţi sau în aşteptarea unui accident, e o capacitate limitată care tratează cazurile curente iar în cazul unei situaţii cu foarte multe victime se trece la transport şi gândiţi-vă că, şi aici vă spun din propria experienţă, modul în care am gestionat ceea ce s-a întâmplat la Crevedia, am coordonat direct această activitate, ne-a ajutat şi dl Raed Arafat foarte mult, am făcut un transfer rapid, am luat legătura cu toate centrele din Europa cu care aveam parteneriate şi în 48 de ore toţi pacienţii fie au fost trataţi în România fie au fost transferaţi în alte centre din Belgia, din Italia, sunt mai multe, mecanismul a fost foarte bine pus la punct.

Foarte mulţi pacienţi au fost foarte bine trataţi la Spitalul Floreasca în acea perioadă.

Mesaj pentru părinţii supravieţuitorilor şi celor care au decedat la Colectiv

Este un mesaj de compasiune, în mod evident, că nu poţi să discuţi despre altceva atunci când îţi moare un copil este lucrul cel mai îngrozitor care i se poate întâmpla cuiva, dar cel puţin eu, echipa mea şi actualul ministru ne-am străduit să deblocăm şi să mergem înainte cu nişte proiecte, centre noi în care copiii pot fi îngrijiţi, mă refer la cel de la Grigore Alexandrescu, sau adulţii pot fi îngrijiţi la cele mai înalte standarde şi acest mecanism perfect funcţional care permite un mecanism de transfer în decurs de câteva ore al pacienţilor cu arsuri extinse în alte ţări.

Cum luptăm împotriva infecţiilor din spitale?

Infecţii nosocomiale sau asociate asistenţei medicale există în toate ţările din lume, într-un procentaj mult mai mare decât în România, nu că sunt mai puţine în România, sunt mai puţin raportate în România. Inclusiv prin indicatorii de evaluarea a managerilor am avut grijă să stimulăm raportarea, cel puţin la spitalele aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii, am făcut acest lucru, funcţionează în unele spitale, au indicatori buni de raportare, au mai puţine infecţii invazive şi întotdeauna cei care au astfel de probleme cer sprijinul autorităţilor de sănătate publică, dacă sunt cazuri care ar putea să pună în pericol viaţa pacienţilor.

Nu reglementările lipsesc, ci de multe ori lipseşte un management care să înţeleagă care este exact datoria fiecăruia atunci când conduce un spital sau conduce o secţie, lucrurile astea trebuie foarte clar stabilite, şi mai ales respectate iar personalul trebuie să fie subiectul unui training periodic, care trebuie şi verificat, nu trebuie doar făcut, este clar că însuşirea unor deprinderi şi respectarea unor proceduri trebuie monitorizată atent, altfel se pierde toată valoarea acestor proceduri care sunt în vigoare.

Prof. Dr. Dorel Săndesc: Ţara asta să înveţe ceva, ca în viitor alţi semeni de-ai noştri să nu mai treacă prin ce au trecut părinţii tinerilor care au murit în Clubul Colectiv şi suntem datori faţă de suferinţa acestor oameni să facem ceva şi să sperăm că în sfârşit vom vedea câteva schimbări reale

Cum este sistemul de sănătate la zece ani de la Colectiv?

Au trecut zece ani de la Colectiv, timp în care iată am trecut printr-o altă mare încercare, pandemia şi ce putem spune că, după câţiva ani de îngheţare a proiectelor, asta am constatat cu toţii, după Colectiv s-au lansat unele proiecte, de exemplu centrele de mari arşi, şi ele apoi au fost îngheţate pur şi simplu, câţiva ani nu s-a mai făcut nimic, ele arată că pandemia cu toate provocările ei în sfârşit pare a deveni acea criză care se transformă într-o oportunitate, pentru că imediat după pandemie s-au lansat şi este evident acest lucru, sunt proiecte de dezvoltare a sistemului sanitar fără precedent, încep să se facă noi spitale, noi facilităţi, un proces amplu de modernizare a celor existente, de dotare cu echipamente, vedem acest lucru prin PNRR, prin proiectele Băncii Mondiale, prin alte proiecte de finnanţare cu fonduri europee sau naţionale.

În curtea noastră cum ar veni, vedem cum o nouă maternitate a fost inaugurată, anul trecut, cum anul acesta pe final, la începutul anului viitor se va finaliza în sfârşit centrul de mari arşi, va fi probabil primul care se finalizează din cele trei, care sunt în construcţie.

Am accesat în ultimii ani sume foarte mari de bani şi modernizări pe multe linii ale infrastructurii de sănătate, am văzut că au fost dotate cabinete ale medicilor de familie cu echipamente medicale, în spitale sunt o multitudine de proiecte pentru prevenţia infecţiilor nosocomiale, modernizarea ambulatoriilor, neonatologie, terapie intensivă neonatologie, ati, sunt în curs alte call-uri importante, modernizarea centrelor de traumă, reabilitarea şi modernizarea cădirilor vechi în care funcţionează spitale, crearea de centre de neuroradiologie intervenţională a unităţilor de stroke. Sunt domenii în care, în sfârşit, după întârzieri serioase, severe, se întâmplă ceva.

M-am bucurat să aud şi să văd că în urma vizitei pe care a făcut-o ministrul sănătăţii, în Statele Unite, în conducerea de top s-a anunţat determinarea de a continua proiectele de modernizare a sistemului sanitar românesc, în perioada pandemiei societatea română de ATI am reuşit să implementăm un proiect major de modernizare şi completare a dotărilor ati-ului românesc ca să facem faţă provocărilor şi acesta a fost făcut prin Banca Mondială, s-a derulat impecabil, s-a reuşit în zece luni să se dubleze nivelul de dotări ale secţiilor ati din România şi achiziţiile care s-au făcut au fost reprezentate în totalitate numai de echipamente de înaltă calitate, acea perioadă de agitaţie, de tulburare, după cum ştiţi apăreau pe piaţă tot felul de oferte neserioase, dubioase, noi am reuşit cu colegii noştri implicaţi în toate comisiile să aducem echipamente bune.

România, care la primele proiecte cu Banca Mondială nu era deloc un exemplu pozitiv, ba, dimpotrivă, nu se reuşea atingerea obiectivelor, multe echipamente ajungeau în spitale şi nu erau instalate că nu erau prevăzute fonduri pentru realizarea spaţiilor, nu erau specialişti, prin aceste ultime proiecte România a fost prezentată ca un exemplu de către Banca Mondială.

Ce facem în cazul unui nou Colectiv? Ce lecţie am învăţat în aceşti zece ani?

Doamne fereşte să se întâmple acum pentru că suntem foarte aproape să inaugurăm, anul viitor se vor inaugura trei centre.

Dintr-o dată situaţia în România se va schimba pentru că, după cum bine se ştie, în accidentele mari, cu foarte multe victime prin arsuri nicio ţară nu are capacitatea de a îngriji pe toţi dar trebuie să ai câteva infrastructuri capabile să preia cazurile foarte grave. Deci de la anul vom sta mult mai bine. Până acum nu s-a creat această infrastructură. Este adevărat însă că în paralel au avut loc câteva programe foarte importante de training al personalului medical, din cele mai importante centre universitare în centre cu mare expertiză din străinătate.

Colegii mei din spitalul judeţean care activează în unitatea funcţională de mari arşi, pentru că noi avem această structură care e bine pusă la punct, nu are toate criteriile unui centru de mari arşi care va porni activitatea la anul, toţi au beneficiat practic de asemenea stagii, traininguri, schimburi de esperienţă, în ţări vest europene şi acest lucru cred că este foarte important, nu să avem trei centre noi dar să ne lipsească specialiştii, sau abia atunci să ne trezim că trebuie să-i pregătim.

Ei sunt deja pregătiţi şi asta se şi vede în rezultatele activităţilor, avem cazuri foarte fericite, speciale, în care pacientul cu arsuri, cu situaţii critice sunt foarte mulţumiţi şi vedem cu m apar vindecaţi şi recunoscători pentru îngrijirile primite.

Centrele noi de arşi după ce standarde vor merge?

Fără îndoială este obligatoriu să nu fim originali în impunerea unor standarde, ele trebuie să urmeze clar standardele europene, s-a văzut şi recent anul acesta, cazul Floreasca, standarde neclare, standarde nerespectate au dus şi pot să ducă oricând la situaţii inacceptabile din punctul de vedere al calităţii îngrijirilor şi cred că este foarte important să le avem.

Noi avem un set de standarde, e bine să le îmbunătăţim, ele nu sunt veşnice, ele nu sunt tablele lui Moise, nimic în medicină nu mai este pentru totdeauna, necesită adaptare în funcţie de apariţia noilor evidenţe dar ce este cel mai important este seriozitatea şi exigenţa cu care să se verifice respectarea lor.

Mesaj pentru părinţii celor care au pierit la Colectiv

Durerea lor este atât de mare prin tragedia prin care au trecut şi am simţit toţi aceşti ani faptul că ei au încercat mereu făcând presiuni pe toate căile, pledând pentru ceva ce este necesar pentru ţară, şi ar fi şi ca o alinare pentru ei, dacă tot au trecut prin această tragedie ţara asta să înveţe ceva ca în viitor alţi semeni de-ai noştri să nu mai treacă prin ce au trecut dânşii şi suntem datori faţă de suferinţa acestor oameni să facem ceva şi să sperăm că în sfârşit vom vedea câteva schimbări reale, şi avem nădejdea că în sfârşit vorbim de ceva palpabil.

10 ANI DE LA COLECTIV – Medicul Elena Copaciu: Practic ce e diferit în momentul acesta e înţelegerea faptului că marele ars trebuie să ajungă cât de repede, 24-48-72 de ore într-un centru de mari arşi conform

Conf. Univ. Dr. Elena Copaciu, medic de terapie intensivă cu mai bine de 30 de ani de experienţă în sistemul medical românesc, a explicat pentru News.ro cum vede sistemul medical la zece ani de la tragedia din clubul Colectiv. Medicul a spus că avem acte normative, reguli, dar că facem puţin spre deloc atunci când vine vorba de aplicarea acestora. În cazul marilor arşi există bariere care blochează viteza cu care se întâmplă lucrurile, mai spune medicul. S-au făcut însă în sistem şi progrese importante, precum programul Acţiuni Prioritare Arsuri care finanţează acest tip de îngrijiri prin Ministerul Sănătăţii, dar şi programe de formare a cadrelor medicale în domeniul arsurilor, în centre din străinătate. Legat de legislaţie, spune medicul, partea cea mai discutabilă este legată de Ordinul care reglementează îngrijirile medicale pentru pacienţii cu arsuri, modificat în 2024 printr-o coborâre a standardelor, creându-se astfel premisele pentru a autoriza nişte structuri existente ca centre de mari arşi dar care nu corespund nevoilor pacientului mare ars. Dacă România s-ar confrunta din nou cu o situaţie asemănătoare celei de la Colectiv, diferit faţă de tragedia de acum zece ani este „înţelegerea faptului că marele ars trebuie să ajungă cât de repede, 24-48-72 de ore într-un centru adecvat nevoilor sale de îngrijire, deci într-un centru de mari arşi conform”, a precizat medicul.

Redăm integral interviul acordat News.ro de Conf. Univ. Dr. Elena Copaciu:

Cum vedeţi sistemul medical astăzi, la zece ani de la Colectiv?

Aş zice că ştim mai multe despre ce avem de făcut pentru a aduce sistemul medical, şi nu doar în domeniul marilor arşi, la standarde europene, dar din păcate facem prea puţin. Există o inerţie în societate pe care nu o înţeleg. Bun, facem acte normative, facem reguli, ştim ce avem de făcut, însă facem foarte puţin spre deloc. Unde se blochează lucrurile? Ce să spun, de sus în jos, există la fiecare nivel care e implicat în astfel de îngrijiri, să iau exmplul marilor arşi, există bariere care până la urmă blochează progresul şi viteza cu care se întâmplă lucrurile.

Ce am făcut din punctul de vedere al legislaţiei legate de gestionarea marilor arşi? 

Aş spune că există progrese în anumite domenii. De pildă, finanţarea serviciilor medicale, suplimentar faţă de bugetul Casei de asigurări de sănătate, printr-un program al Ministerului Sănătăţii, de tip acţiuni prioritare, se numeşte Acţiuni Prioritare Arsuri care finanţează exact aceste tipuri de îngrijiri medicale, şi acesta este un progres.

Iarăşi un progres a fost programul de formare a cadrelor medicale în domeniul arsurilor, făcut prin deplasări periodice ale unor echipe în Franţa, Belgia, de exemplu, care s-au întors şi în momentul acesta avem la Bucureşti, Timişoara şi Iaşi echipe care au parcurs aceste etape de formare şi aceasta reprezintă un plus, un progres pentru îngrijirea marilor arşi.

Partea cea mai discutabilă este Ordinul care reglementează îngrijirile medicale pentru pacienţii cu arsuri, Ordin care a fost redactat şi pus în transparenţă decizională în decembrie, 2016, de echipa ministrului la vremea aceea, Vlad Voiculescu, care a fost publicat în 2017, ca Ordinul 476 de către ministrul de la acea vreme, Florin Bodog, şi care a schimbat doar termenul de conformare pentru structurile existente ca să se adapteze celor care erau prevăzute în Ordin de la trei la cinci ani. Numai că au trecut 10 ani şi încă nu avem structuri care să se fi conformat acelui Ordin.

Şi cineva a gândit atunci că trebuie modificat acest Ordin, şi, lucru care se întâmpă des la nivel de decidenţi în România, şi nu e bine că se întâmplă aşa ceva, s-a modificat dar cu ceea ce se cheamă un down grade, adică adică a fost modificat în jos ca standarde, s-au mai relaxat standardele şi atunci s-au creat premisele pentru a autoriza nişte structuri existente ca centre de mari arşi dar care nu corespund nevoilor pacientului mare ars.

Pentru că un act normativ care reglementează actul medical trebuie să pornească de la nevoile acestor pacienţi. Că s-a făcut rabat de la aceste standarde s-a văzut din păcate şi exemplul este cel al pacientei Lavinia de la unitatea de arşi grav de la Floreasca şi este clar că nu aşa trebuie să decurgă lucrurile.

Ordinul a fost modificat în 2024 iar în acest moment Ministrul Sănătăţii a cerut unei comisii să modifice modificarea, ca să spun aşa şi să-l aducă la standarde internaţionale adică să fie conform cu standardele internaţionale ale momentului ceea ce e un lucru bun.

Ce nu ştim este dacă această modificare se reflectă şi în construcţa celor trei centre pentru mari arşi, care sunt în acest moment, cel puţin cel de la Timişoara şi de la Spitalul Grigore Alexandrescu, în stadiu avansat de construcţie dar nu ştim după care din normative s-au făcut spaţiile pentru mari arşi, pentru zona de critici.

Deci cam pe aici suntem cu legislaţia, un pas înainte, doi înapoi, mai vedem ce se mai poate face, ceea ce nu e normal.

Ce ar face România, astăzi, la încă un Colectiv? 

Într-un fel am avut o imagine asupra sistemului de intervenţie în mari arşi cu explozia de la Crevedia şi iarăşi cu cazul pacientului ars de la explozia din Rahova, practic ce e diferit în momentul acesta este înţelegerea faptului că marele ars trebuie să ajungă cât de repede, 24-48-72 de ore într-un centru adecvat nevoilor sale de îngrijire, deci într-un centru de mari arşi conform. Şi asta înseamnă activarea rapidă a mecanismului de protecţie civilă al Uniunii Europene şi transfer cât de rapid într-un astfel de centru pentru că trebuie să înţelegem că acolo unde bariera cutanată este distrusă, până când se acoperă într-un fel, cu grefe, cu piele artificială defectul cutanat acel pacient este la mare risc de infecţie.

De ce este atât de importantă gestionarea cât mai bună a infecţiilor nosocomiale, atunci când vine vorba de marii arşi?

Este decisivă gestionarea infecţiilor asociate actului medical, este decisivă pentru prognosticul acestor pacienţi. Şi vă spuneam că, având această barieră cutanată distrusă pe o suprafaţă mare, că asta înseamnă mari arşi, acest tegument, pielea, reprezintă o barieră extrem de importantă de protecţie între mediul intern şi mediul extern al organismului. Distrugerea acestei bariere creează premizele ca aceşti pacienţi să facă foarte repede infecţii cu punct de plecare în zona arsă. Noi avem în tegument glande sebacee, sudoripare, foliculi ai firului de păr care conţin microbiomul cu care pielea se apără de agresiunile unor germeni mai rezistenţi.

Există riscul să se infecteze din start plaga cu germeni care se găsesc deja în piele, cu atât mai mult măsurile de asepsie trebuie să fie draconice, respectarea regulilor acestora trebuie să fie draconică, maximum de îngrijiri şi maximum de grijă pentru a evita suprainfecţiile. În momentul în care se face rabat de la aceste reguli care sunt prevăzute în ordine de ministru, în acte normative, se creează potenţial risc pentru pacienţi, riscul devine din potenţial real şi sunt foarte greu de controlat astfel de infecţii pentru că şi apărarea imună a pacientului mare ars este extrem de afectată. Deci apar riscuri mari ca aceşti pacienţi să evolueze negativ, defavorabil, către deces şi multe intră în categoria deceselor evitabile.

Este bine că aceste centre sunt în stadii avansate de construcţie, ce avem de făcut este să respectăm nevoile marelui ars, pornind de la infrastructuri conforme. În momentul de faţă, o spun cu toată responsabilitatea, nu avem în ţară infrastructuri conforme cu nevoile marelui ars.

10 ANI DE LA COLECTIV – Cătălina Poiană (Colegiul Medicilor): Tragedia de la Colectiv a arătat dureros cât de nepregătit este sistemul sanitar pentru un numâr mare, în acelaşi timp, de pacienţi critici cu arsuri. În continuare, lipsesc centrele specializate

Preşedintele Colegiului Medicilor, Cătălina Poiană, afirmă că tragedia de la Colectiv a arătat dureros cât de nepregătit este sistemul sanitar pentru un numâr mare, în acelaşi timp, de pacienţi critici cu arsuri, remarcând că în continuare lipsesc centrele specializate şi că, în continuare, în cazurile de mari arşi,” timpul înseamnă viaţă – dar timpul se pierde între hârtii, transferuri, paturi libere, căutarea de soluţii pe moment pentru cazuri specifice”.

10 ANI DE LA COLECTIV – Nicuşor Dan: În zona de sănătate sunt ceva progrese în aceşti 10 ani. Din păcate, pe zona de corupţie cred că am făcut nişte paşi înapoi / Cum explică faptul că nu avem niciun pat pentru marii arşi

Preşedintele Nicuşor Dan a declarat, într-un interviu pentru Cotidianul, că în cei 10 ani care au trecut de la incendiul din clubul Colectiv, în urmă căruia au murit 65 de tineri, în zona de sănătate sunt câteva progrese, însă, din păcate, pe zona de corupţie ”am făcut nişte paşi înapoi”.

”În zona de sănătate sunt ceva progrese. Chiar dacă nu le avem contractele sunt semnate pentru spitale noi. Mai avem multe, oricum. Din păcate pe zona de corupţie cred că am făcut nişte paşi înapoi”, a declarat Nicuşor Dan, întrebat ce s-a schimbat în România în aceşti 10 ani.

În opinia sa, faptul că nu avem încă niciun pat pentru marii arşi, ”e o chestiune de management”.

”Nu a existat nici viziunea şi nici corelarea viziunii cu diversele surse de finanţare pe care le-am avut. Am avut şi PNRR, am avut şi fonduri structurale”, argumentează preşedintele.

Nicuşor Dan a fost întrebat şi dacă aşteaptă de la acest guvern sau de la acest ministru al Sănătăţii să termine aceste spitale regionale.
”Dacă ne raportăm la acum 10 ani, şi o spun din nou cu obiectivitate: pe lucrările publice, România a făcut nişte paşi înainte. Adică vă aduc aminte că aveam cu toţii, bucureştenii, imaginea acelui banner de la Eroilor (staţie de metrou -n.r.)) pe care scria: acest metrou va fi terminat în 2013”, a adăugat Nicuşor Dan.

El a explicat că acum avem experienţa şîn care statul plăteşte şi constructorul termină la timp.

”Asta este un lucru bun şi faptul că am fost săptămâna trecută la Iaşi şi s-a semnat contractul pentru spitalul regional de acolo, trebuie să ne aşteptăm ca pe contracte deja semnate termenele de execuţie să fie respectate”, a spus preşedintele.

10 ANI DE LA COLECTIV – Dosarele Colectiv – Arafat şi Bănicioiu, anchetă clasată după opt ani şi reluată de la zero Piedone, un an de închisoare, apoi achitare. Au plătit patronii, pompierii şi artificierii

Doar câţiva vinovaţi au plătit pentru moartea a 65 de persoane în urma incendiului din Clubul Colectiv, la 10 ani de la tragedie. Au fost condamnaţi patronii, doi pompieri şi artificierii. Niciun oficial al statului nu a fost tras la răspundere, cu excepţia primarului Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone. Acesta a fost eliberat după doar un an din patru, în urma unei căi extraordinare de atac. Şi, din închisoare, a fost instalat direct în funcţia de primar al Sectorului 5.

În noiembrie 2016, părinţii victimelor de la Colectiv au depus o plângere la Parchetul General. Mai mulţi oficiali guvernamentali şi şefi din sistemul de sănătate erau acuzaţi că au gestionat greşit tragedia în urma căreia au murit 65 de oameni.

Este vorba despre fostul ministru al Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, fostul premier Victor Ponta, secretarul de stat în MAI Raed Arafat, fostul ministru de Interne şi vicepremier Gabriel Oprea şi mai mulţi manageri de spitale, acuzaţi că au transferat pacienţii în străinătate prea târziu.

Parchetul General a deschis un dosar penal în care cerceta felul în care au intervenit autorităţile: acordarea primelor îngrijiri medicale la locul incendiului, posibilele infecţii nosocomiale care le-au pus viaţa în pericol, acţiunile ori lipsa acţiunilor funcţionarilor în legătură cu transferul victimelor la unităţi spitaliceşti din străinătate.

În iunie 2024, după opt ani de la depunerea plângerilor, procurorii clasau dosarul. Problemele din sistemul sanitar legate de lipsa paturilor pentru mari arşi, infecţiile nosocomiale şi capacitatea în general a statului român de a trata pacienţi cu arsuri grave rămâneau fără răspuns, relatează Cotidianul.

În urma unor contestaţii, în iulie 2025, judecătorii de la ÎCCJ ai trimis dosarul înapoi la Parchet şi au decis reluarea anchetei privind acţiunile responsabililor de spitale şi intervenţiile autorităţilor din acel moment. Practic, investigaţiile au luat-o de la zero.

Dosarul principal întocmit după incendiu a fost trimis în instanţă şi s-a finalizat cu condamnări şi plata unor daune pentru victime. Patronii clubului Colectiv au fost condamnaţi la pedepse cuprinse între 6 şi 11 ani şi 8 luni de închisoare. De asemenea, cei doi pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti care au verificat clubul Colectiv, fără a lua măsurile legale în privinţa respectării normelor, au fost condamnaţi la câte 8 ani şi 8 luni închisoare.

Pirotehniştii au primit 6 ani şi 10 luni. Cristian Niţă, director al firmei de artificii, 2 ani şi 6 luni cu suspendare, plus efectuarea a 80 de zile muncă în folosul comunităţii.

Pe de altă parte, trei funcţionare de la Primăria Sectorului 4 implicate în acest caz au fost achitate.

10 ANI DE LA COLECTIV – Rogobete: Simt o ruşine grea, pentru nepăsare şi indolenţă. Simt durere când văd cum unii au privit ani la rând în altă parte, în timp ce medicii şi asistentele îşi sacrificau zilele şi nopţile în spitale

Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, afirmă, la zece ani de la tragedia din Clubul Colectiv, în urma căreia au murit 65 de tineri, că simte „o ruşine grea, pentru nepăsare şi indolenţă” şi „durere” când vede cum „unii au privit ani la rând în altă parte, în timp ce medicii şi asistentele îşi sacrificau zilele şi nopţile în spitale, ţinând sistemul pe umeri”. Ministrul Sănătăţii mai spune că nu ştie de ce până acum şapte ani nu au fost începute centrele de arşi, dar ce ştie „sigur” este că în 2022 le-a început, împreună cu echipa de la Ministerul Sănătăţii. „Astăzi, România are în construcţie trei centre de arşi, iar cel de la Timişoara se va finaliza chiar anul acesta. După 10 ani de aşteptare şi ruşine, am început să construim ceea ce trebuia făcut demult”, subliniază ministrul.

„Au trecut 10 ani. Zece ani de durere, de ruşine, de neputinţă. Zece ani de când sistemul medical din România a fost zguduit din cele mai fine temelii. De ce până acum 7 ani nu au fost începute centrele de arşi? Nu ştiu… şi uneori nici nu mai pot înţelege”, afirmă ministrul Sănătăţii, Alexandru Rogobete, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

El adaugă că ceea ce ştie sigur este că în 2022 le-a început, împreună cu echipa de la Ministerul Sănătăţii şi pe care spune că le coordonează de trei ani, înainte ca secretar de stat, iar acum ca ministru.

„Şi nu e despre mine. E despre o echipă întreagă şi despre toţi cei care nu au renunţat să creadă că se poate şi în România. Simt ruşine uneori. O ruşine grea, pentru nepăsare şi indolenţǎ.  Simt durere când văd cum unii au privit ani la rând în altă parte, în timp ce medicii şi asistentele îşi sacrificau zilele şi nopţile în spitale, ţinând sistemul pe umeri. Medici, asistente, brancardieri – cei care şi-au făcut datoria cu inima, chiar şi atunci când statul părea că i-a uitat. Lor le datorez respectul meu şi al întregii ţări. Ei au ţinut vie flacăra speranţei în sistemul de sănătate românesc”, afirmă Rogobete.

Ministrul Sănătăţii mai spune că astăzi, România are în construcţie trei centre de arşi, iar cel de la Timişoara se va finaliza „chiar anul acesta”.

„După 10 ani de aşteptare şi ruşine, am început să construim ceea ce trebuia făcut demult. Dumnezeu să-i odihnească pe cei care au plecat prea devreme. Le promit că nu am uitat şi că România va putea trata marii arşi în centre moderne, construite cu grijă şi demnitate. Şi da… se poate! Pentru că atunci când credem, când muncim şi când iubim oamenii, România vindecă!”, încheie ministrul Sănătăţii.

În urmă cu zece ani, 65 de persoane au murit şi aproape 200 au fost rănite în urma unui incendiu violent pornit de la nişte artificii în Clubul bucureştean Colectiv, în timpul concertului formaţiei „Goodbye to Gravity”, care îşi lansa cel de-al doilea album intitulat “Mantras of War”. Aceasta a fost şi rămâne cea mai mare tragedie a României moderne.

10 ANI DE LA COLECTIV – Andrei Găluţ, solistul Goodbye to Gravity, şi 10 supravieţuitori muzicieni au lansat “The Memento Project” dedicat victimelor tragediilor care au marcat România în ultimul deceniu/ VIDEO

La 10 ani de la incendiul din clubul Colectiv, ca un simbol al rezilienţei în faţa suferinţelor provocate de corupţie, Andrei Găluţ, solistul formaţiei Goodbye to Gravity, alături de 10 supravieţuitori muzicieni, a lansat “The Memento Project”, un proiect caritabil dedicat victimelor tragediilor care au marcat România în ultimul deceniu. Este vorba despre înregistrarea în formă acustică şi reorchestrată a două dintre melodiile emblematice ale formaţiei, “The Day We Die” şi “The Cage”, prezentate sub forma unui videoclip cu filmări din studio.

Componenţa proiectului reuneşte nume celebre din undergroundul românesc şi este următoarea:

“The Day We Die”: Cristian Răducanu (Bucium) la tobe, Vlad Buşcă (L.O.S.T.) la bas, Cosmin Lupu la chitară şi voce, Mircea Becherescu la chitară, Mihai Grecea la chitară, Alex Penescu la pian, Costin Dumitrache la mellotron, Mihai Balabaş (Bucium) la vioară şi Andrei Găluţ (Goodbye to Gravity) la voce & chitară.

“The Cage”: Pavlos Popovici (The Longest Heartbreak) la tobe, Andrei Zamfir la bas, Cosmin Lupu la chitară & voce, Mircea Becherescu la chitară, Mihai Grecea la chitară, Costin Dumitrache la chitară şi Andrei Găluţ (Goodbye to Gravity) la voce & chitară.

Melodiile au fost înregistrate la studioul lui Mihai Grecea, El Studió, unde a fost filmat şi videoclipul. De mixingul cântecelor s-a ocupat Dan Georgescu, iar masteringul a fost realizat de Costin Dumitrache la Constantine Mastering.

“The Memento Project” reprezintă prima apariţie publică a solistului Andrei Găluţ după 10 ani de absenţa de pe scena muzicală, din cauza tratamentelor medicale, traumelor suferite şi a operaţiilor de reconstrucţie, la care este nevoit în continuare să se supună.

Artistul explică motivaţia demersului comemorativ: „Cele două piese reprezintă ambele albume ale formaţiei. The Cage a fost single-ul pentru care am realizat, în 2012, primul nostru videoclip artistic, iar The Day We Die este piesa care a devenit emblematică în mişcările civice anti-corupţie din ţară. Am văzut versurile ei scrise pe pancarte şi pe maşini, brodate pe haine şi purtate în sufletele oamenilor care îşi doresc schimbarea în bine a României. Am început să lucrez la aceste variante ale melodiilor ca parte a procesului meu de recuperare, încă de pe patul de spital. M-am folosit de chitară atât ca sprijin în procedurile medicale dureroase de recăpătare a mobilităţii mâinilor şi braţelor cât şi ca suport psihic în anii tulburi şi extrem de grei, care au urmat incendiului”.

“Proiectul pieselor Goodbye to Gravity reorchestrate în manieră acustică a debutat cu Back to Life – Acoustic Reprise, lansată în 2014 printr-un videoclip pe Youtube. Ulterior, am observat că oamenii au transformat-o într-un un simbol dulce-amar al bucuriei descoperirii laturii mai melodioase a muzicii noastre, dar şi al regretului că nu au făcut asta mai devreme, înainte de tragedie. Această perspectivă m-a inspirat şi m-a determinat să pun în acţiune mesajul de rezilienţă al versurilor pe care le-am scris pentru Goodbye to Gravity. Mereu i-am încurajat pe ascultători să nu se dea bătuţi. Mi-am asumat acest îndemn şi am decis să fac tot ce ţine de mine ca muzica noastră să meargă înainte. Aşa că, în vara acestui an, când Mihai Grecea m-a invitat să văd noul lui studio, am luat chitara cu mine. Încă de la prima vizită am început să înregistrăm ideile care se regăsesc în acest proiect. Ele au fost îmbogăţite şi orchestrate alături de ceilalţi 10 supravieţuitori muzicieni, cărora ţin să le mulţumesc şi pe această cale pentru curajul de-a accepta o astfel e colaborare. Ştiu că a fost un proiect aproape imposibil, având în vedere că nu suntem o trupă închegată şi nici nu mai lucrasem împreună. Însă, în ciuda tuturor provocărilor, am reuşit să dăm pieselor această formă unică. Sunt sigur că pasiunea pe care am pus-o în demers şi însemnătatea uriaşă pe care o are pentru noi vor ajunge la ascultători şi vor rezona cu ei, indiferent că ne cunosc povestea sau abia acum o află. Ideea numelui de Memento mi s-a părut potrivită pentru acest proiect muzical, care vine să marcheze punctul comemorativ de 10 ani. Cred că oamenii trebuie să-şi amintească ce ni s-a întâmplat şi sper ca acest omagiu să-i inspire să aducă partea lor de bine în lume. Doar împreună putem să lăsăm acest loc mai frumos, mai sigur şi mai cinstit decât l-am moştenit”.

Toate fondurile strânse ca urmare a exploatării videoclipului şi a pieselor vor fi donate Asociaţiei „În numele lui Alexandru”, înfiinţată de Narcis Hogea, tatăl lui Alexandru Hogea, tânărul de 19 ani care a murit din cauza infecţiilor nosocomiale contractate în spitalele româneşti. „În numele lui Alexandru” oferă sprijin persoanelor care au suferit arsuri şi familiilor acestora. Cei care doresc să facă donaţii directe către asociaţie, o pot face în IBAN-ul acesteia, direcţionând 3,5% din impozitul pe venit sau 20% din impozitul pe profit al companiei.

Acum 10 ani, formaţia Goodbye to Gravity se pregătea să lanseze cel de-al doilea album, “Mantras of War” printr-un concert. Recenziile entuziaste din presa de specialitate şi succesul primelor trei single-uri promiteau un disc excepţional, cu un puternic mesaj anti-corupţie, cu versuri despre rezilienţă şi curaj. După primul show, trupa urma să plece într-un turneu naţional şi îşi făcea planuri să cânte şi în străinătate. Orizonturile artiştilor către o carieră de succes, atât la nivel local cât şi internaţional, erau deschise, iar aceştia erau aproape de momentul pe care îl visaseră dintotdeauna: să schimbe lumea în bine cu muzica lor.

Acest vis a fost însă frânt chiar de răul împotriva căruia lupta Goodbye to Gravity prin artă: de corupţie. Incendiul din clubul Colectiv, din data de 30 octombrie 2015, a ucis atât direct, cât şi ca urmare a condiţiilor precare din spitale şi a ascunderii infecţiilor nosocomiale, 65 de oameni. Alţi 180 au fost răniţi. A fost cea mai mare tragedie a României moderne. Alex Pascu, Vlad Ţelea, Mihai Alexandru şi Bogdan Enache, basistul, chitariştii şi toboşarul formaţiei s-au numărat printre victime. Andrei Găluţ, vocalistul trupei, a fost grav rănit. Şansele lui de supravieţuire au fost minime. Pierderile umane ireparabile au redus la tăcere muzica Goodbye to Gravity. Liniştea doliului s-a aşternut peste familiile celor ucişi, peste suferinţele răniţilor şi peste creaţia trupei. Povestea unei formaţii metal dornice să contribuie la evoluţia României părea să se fi încheiat pentru totdeauna.

Dar forţa muzicii Goodbye to Gravity nu a fost nimicită de flăcări. „The day we give in is the day we die” s-a transformat dintr-un vers al unui single underground într-un slogan anti-corupţie, iar piesele trupei au înviat din cenuşă ca imnuri ale unei generaţii care s-a săturat de disfuncţionalităţile ucigaşe ale României. Acum, creaţia GTG este mai actuală ca niciodată căci tragediile n-au încetat să se petreacă odată cu incendiul din club. Dimpotrivă, s-au succedat an după an, cumplite şi evitabile, scoţând în evidenţă nevoia uriaşă de schimbare a României.

Dincolo de-a fi un demers muzical, “The Memento Project” este o mărturie a rezilienţei oamenilor, dar şi a creaţiei artistice, în faţa celor mai cumplite circumstanţe pe care le poate crea corupţia. 10 ani mai târziu, 10 muzicieni supravieţuitori, alături de solistul Goodbye to Gravity, Andrei Găluţ, omagiază memoria victimelor incendiului, dar şi pe cea a tuturor celor care au murit sau au fost răniţi în tragediile care n-au încetat să se petreacă în România, ca un semn sfâşietor că suntem departe de-a fi învăţat ceva din Colectiv.

Legiştii au finalizat necropsia directorului medical al SJU Buzău Ştefania Szabo