Într-o nouă carte, fostul ambasador al SUA la Uniunea Europeană, Gordon Sondland, își apără comportamentul din timpul primei proceduri de demitere a lui Donald Trump, pe atunci președinte, îi ia în râs pe democrați pentru investigarea încercării lui Trump de a obține elemente politice compromițătoare din Ucraina și își numește fostul șef un narcisist și un „dick”, notează The Guardian.
Sondland îl ia în vizor și pe Mike Pompeo, secretarul de stat al lui Trump, acum potențial candidat pentru nominalizarea republicană la președinție, în 2024.
Sondland îl critică pe Pompeo pentru că l-a concediat din cauza mărturiei sale din timpul procedurii de impeachment și că ar fi încălcat promisiunea de a-și plăti taxele legale. Sondland îl mai acuză pe Pompeo pentru că nu l-a invitat la Washington pe președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, dar l-a invitat de două ori pe ministrul rus de externe.
Sondland, un om de afaceri din industria hotelieră, i-a donat lui Trump un milion de dolari după alegerile din 2016 și a devenit ambasador la UE doi ani mai târziu. Memoriile sale, The Envoy: Mastering the Art of Diplomacy with Trump and the World, vor fi publicate pe 25 octombrie, iar The Guardian a obținut o copie.
Repovestind primul impeachment al lui Trump, Sondland descrie eforturile de a împinge Ucraina pe calea investigării inamicilor lui Trump, inclusiv rolul lui Rudy Giuliani, avocatul personal al lui Trump.
El respinge criticile denunțătorului, Alexander Vindman, și ale foștilor consilieri ai lui Trump, John Bolton și Fiona Hill; în propria mărturie, aceasta din urmă spusese că Bolton, consilierul pentru securitate națională al lui Trump, a menționase că Sondland a ajutat la „gătirea” unei „înțelegeri pe droguri”, referitor la Ucraina.
În mărturie, Sondland a descris încercarea lui Trump de quid pro quo: o vizită la Casa Albă pentru Zelenski și ajutor militar în schimbul investigării unor ținte, inclusiv Joe și Hunter Biden.
Sondland insistă acum că nu fusese nimic neobișnuit în asta, scriind că „Quid pro quo se întâmplă tot timpul” și citând – în mod bizar – ca dovadă atât pe comediantul Jerry Seinfeld, cât și „studii care arată că atunci când bărbații căsătoriți se îndreaptă și curăță baia, au parte de mai mult sex”.
Dar mărturia sa a stârnit furia loialiștilor lui Trump, inclusiv pe a lui Jared Kushner, ginerele președintelui, pe care Sondland îl suspectează că i-a spus lui Pompeo să-l concedieze.
Cât despre Pompeo, „știam că în secunda în care aș fi menționat numele secretarului în mărturia mea, se va fi supărat că l-am târât înăuntru. Dar pentru mine să fi depus mărturie în orice alt mod ar fi echivalat cu o suită de declarații false. Odată ce am clarificat ce știa Pompeo cu privire la ceea ce se petrecea în legătură cu Ucraina, presupun că secretarul… m-a vrut afară”.
Discutând despre mandatul său ca ambasador, Sondland spune că Trump a avut „esențial dreptate cu privire la multe lucruri, inclusiv cu privire la cât de nefuncțională a devenit relația noastră cu Europa”.
Dar el atribuie deficiențele lui Trump, ca lider, inclusiv „incapacitatea de a explica clar lucrurile”, unor factori, inclusiv narcisismului său. În acest sens, Sondland descrie că i-a amintit lui Trump, în 2016, că „ai fost ca un dick (orig. – n.tr.) cu mine când ne-am cunoscut prima dată”. Trump ar fi zis că nu îl considerase pe Sondland suficient de important pentru a fi drăguț cu el.
A lucra pentru Trump, spune Sondland, „e ca și cum ai fi cazat la o stațiune all-inclusive. Ești încântat când ajungi prima dată, dar lucrurile încep s-o ia la vale repede. Încep să apară probleme de calitate. Oamenii care lucrează acolo pot fi nepoliticoși și nu chiar atât de strălucitori. Uzura este o problemă uriașă. Și în cele din urmă, începi să te întrebi de ce ai fost de acord de la bun început cu înțelegerea”.
În siajul dezvăluirilor de până acum, Sondland descrie cazuri de comportament bizar.
Trump este înfățișat ca derutând un grup de directori germani din industria auto, plângându-se că scaunele din mașinile lor au devenit prea greu de folosit.
Sondland spune că izbucnirea lui a fost întâmpinată de o „tăcere incomodă”, înainte ca Dieter Zetsche, de la Daimler, să-l domolească pe Trump spunând că tehnologia de recunoaștere facială va anula în curând nevoia de a folosi butoane și manete.
Mai serios, descriind pregătirea pentru întâlnirea cu președintele României, în august 2019, Sondland descrie modul în care Trump a evitat briefing-urile.
„Când ajung la Biroul Oval”, scrie el, „se deschide ușa, dinăuntru răsună o piesă country. Trump, așezat la Resolute Desk, mă zărește… și îmi face semn: Intră și spune-mi ce melodie îți place”.
„O asistentă este… cu el, ca o căprioară cu fața în lumina farurilor. Își alege melodia pe care să-și facă apariția, țipă ea, reușind să acopere zgomotul. El își alege tema muzicală pentru următorul său miting. Într-adevăr. Trump se concentrează asupra unor detalii, iar acesta este unul important. Nu contează că Biroul Oval sună ca un bar country western și că trebuia să ne pregătim pentru vizita unui lider străin. Trece mai departe sărind câteva puncte.
„Domnule președinte, [Klaus] Iohannis apare în orice moment. Îi spun, scanând-umi hârtia pentru informare: Nu vreți să fiți pus la curent?, scanându-mi hârtia de informare. În acest moment, un grup de oficialități și demnitari sunt adunați în Cabinet Room, pentru o discuție prealabilă, care ne așteaptă. DJ Trump îmi răspunde puțin, așa că merg pe hol pentru a-i întâlni pe ceilalți”.
Mai târziu, Sondland i-a oferit lui Trump „câteva informații despre președintele României și despre modul în care suntem prieteni cu ei, deoarece amândoi ne opunem unei conducte de gaze naturale pe care Vladimir Putin vrea să o construiască din Rusia în Europa de Est”.
În timp ce cei doi bărbați așteptau sosirea lui Iohannis, spune Sondland, Trump „a scos o cutie de Tic Tac” și „le-a luat rapid”.
Sondland i-a spus: „Nu ai de gând să împarți?”
„Ușor rușinat, Trump scoate menta albă și îmi scutură câteva în mână. Când îi spui că nu se comportă ca o persoană normală, asta îl prinde neprevăzut – și apoi cumva îi place. Oamenii o fac prea rareori”.
