Timp de câteva săptămâni, presa rusă s-a luptat cu incertitudinea, deoarece Kremlinul nu a reușit să semnaleze dacă discursul anual al lui Putin în fața Adunării Federale (ambele camere ale parlamentului) va avea loc. În cele din urmă, acesta a fost anulat, scriu Andrei Soldatov și Irina Borogan într-o analiză CEPA.
<< Tradiționala conferință de presă de sfârșit de an a liderului a fost, de asemenea, anulată, pentru prima dată în ultimul deceniu. Iar pe 20 decembrie, de Ziua Cechistului, președintele rus nu a ajuns la sărbătoare și s-a limitat la o alocuțiune video. Aceasta nu era o zi ca oricare alta; este sărbătoarea profesională anuală pentru ofițerii de securitate de stat ruși și una dintre favoritele lui Putin, el însuși fost șef al FSB. În acel moment, zvonurile erau în plină desfășurare.
În cele din urmă, Putin a apărut în persoană, alegând conferința Ministerului Apărării din 21 decembrie pentru a ține un discurs.
Liderul rus a părut iritat de omologii occidentali care nu reușiseră, în repetate rânduri, să îi înțeleagă logica în privința Ucrainei. Spre deosebire de generalii prezenți aici în fața mea, a spus el audienței sale în uniformă, voi cel puțin știți despre ce vorbesc. Mesajul era destul de clar; șeful statului și armata sa mărșăluiau în pas de melc.
Cu toate acestea, aceasta nu a fost o laudă fără echivoc. Generalilor li s-a spus că trebuie să asculte vocile critice la adresa conducerii războiului. Armata știa la cine se referea, deoarece cu o zi înainte (Ziua Cechistului), Putin se afla la Kremlin, înmânând premii participanților la războiul din Ucraina. Printre aceștia se numărau bloggeri pro-război, care au un număr uriaș de urmăritori pe aplicația Telegram, o rețea de socializare extrem de populară în Rusia și una dintre puținele care nu sunt blocate de autorități.
Au existat o mulțime de mesaje pentru cei care urmăresc Kremlinul. Se va fi observat că Putin a ales să petreacă timp cu bloggerii mai degrabă decât cu vechii săi prieteni de la Lubyanka. În aceeași zi, el a format un grup de lucru pe probleme de mobilizare și sprijin social pentru „participanții la operațiunea specială din Ucraina” și a inclus în grup voci pro-război proeminente de pe Telegram, cum ar fi Semion Pegov (WarGonzo, canalul Telegram), corespondentul militar Evgheni Poddubni, care se bucură de asemenea de un număr mare de urmăritori pe Telegram, și un fost ofițer militar Mihail Zvinciuk (editorul canalului Rîbar, care se concentrează pe război).
Astfel s-a încheiat cel mai dramatic an din perioada petrecută de Putin la Kremlin, cu un lider care a îmbrățișat armata și un grup zgomotos de ultranaționaliști, mai degrabă decât membri ai Dumei sau ai mass-media.
Armata, și războiul, sunt acum fixația absolută a liderului rus. Faptul că a decis să promoveze canalele Telegram pro-război confirmă suspiciunea că singura opinie publică care contează acum pentru el este cea a militarilor. Într-un fel, armata și bloggerii Telegram pro-război au devenit un substitut pentru societatea rusă și pentru opinia publică în general.
Putin a avut în mod clar acest lucru în minte atunci când s-a adresat militarilor: nu s-a limitat la chestiuni militare sau la problemele armatei, ci a subliniat ceea ce el vede ca viitor pentru Rusia ca națiune.
Este un viitor care arată absolut terifiant.
Războiul total, care a început în februarie ca o operațiune militară presupus a fi scurtă, cu scopul de a „denazifica” Ucraina, va fi un război lung. Nu a existat nicio indicație cu privire la când și cum ar trebui să se încheie. Discursul lui Putin nu a vorbit despre noi obiective, ci a spus că este o continuare a conflictului în care Rusia este implicată de secole. Acum este timpul ca statul și poporul rus să contribuie la acest război, a spus el.
Putin a aprobat apoi instantaneu cererea ministrului Apărării, Serghei Șoigu, de a întări forțele armate cu peste 30%, la 1,5 milioane. Noul plan înseamnă, de asemenea, mai multe unități militare de toate tipurile, de la parașutiști la artilerie și aviație; în mod special, Putin a făcut efortul de a respinge orice idee că aceste creșteri ar putea readuce economia rusă pe calea dezastruoasă care a distrus economia sovietică cu 30 de ani înainte.
Șoigu a anunțat, de asemenea, sfârșitul „externalizării” pentru armată. Acest lucru înseamnă repudierea strategiei adoptate de Anatoli Serdiukov, ministrul anterior al Apărării. Serdiukov, un oficial cu un trecut financiar, încercase să eficientizeze armata din punct de vedere financiar și logistic și a dezbrăcat-o de acele elemente care puteau fi furnizate de sectorul privat. Acum, Șoigu a anunțat o revenire la armata cu ciclu complet de tip sovietic, în care totul se face în interiorul armatei.
În această nouă realitate, cu perspectiva unui război foarte lung, societatea rusă a fost desemnată de către președintele său drept un furnizor mut de oameni și resurse pentru armată. Parlamentul, chiar și cel permis de Kremlin, mass-media obedientă și orice altă instituție care ar fi putut spera la o oarecare independență, toate acestea trebuie să găsească acum o modalitate de a se încadra în această nouă realitate. >>
