Înțelege cineva, cu adevărat, ce se întâmplă în economia mondială? Pandemia i-a lăsat mască pe mulți observatori. Puțini au prezis prețul petrolului la 80 de dolari, ca să nu mai vorbim de flotele de nave-container care așteaptă în afara porturilor din California și China. Pe măsură ce covid-19 s-a dezlănțuit în 2020, prognozele au supraestimat cât de mare va fi șomajul până la sfârșitul anului. Astăzi prețurile cresc mai repede decât ne așteptam și nimeni nu este sigur dacă inflația și salariile vor ține pasul. Cu toate ecuațiile și teoriile lor, economiștii bâjbâie adesea prin întuneric, cu prea puține informații pentru a alege acele politici care ar putea maximiza locurile de muncă și creșterea economică, scrie The Economist într-un comentariu.
🔹 Totuși, așa cum scriam săptămâna trecută, epoca nedumeririi începe să facă loc unei iluminări. Lumea se află în pragul unei revoluții în timp real în economie, pe măsură ce calitatea și nivelul de promptitudine a informațiilor evoluează. Marile firme, de la Amazon la Netflix, folosesc deja date instantanee pentru a monitoriza livrările de alimente și câți oameni stau lipiți de „Squid Game”. Pandemia a determinat guvernele și băncile centrale să experimenteze, de la monitorizarea rezervărilor la restaurante și până la urmărirea plăților cu cardul. Rezultatele sunt încă rudimentare, dar pe măsură ce dispozitivele digitale, senzorii și plățile rapide devin omniprezente, capacitatea de-a observa economia cu acuratețe și rapiditate se va îmbunătăți. Asta lasă deschisă promisiunea unui mai bun proces de luare a deciziilor în sectorul public – precum și tentația guvernelor de a-și vârî coada.
Nevoia de date economice mai bune nu este deloc nouă. Estimările PIB-ului Americii datează din 1934 și inițial au venit cu un decalaj de 13 luni. În anii 1950, un tânăr pe nume Alan Greenspan a monitorizat traficul de vagoane de marfă pentru a ajunge la estimări timpurii ale producției de oțel. De când Walmart a revoluționat managementul lanțurilor de aprovizionare în anii 1980, șefii din sectorul privat au văzut datele în timp util drept o sursă de avantaj competitiv. Dar sectorul public a întârziat să-și reformeze modul în care funcționează. Cifrele oficiale pe care economiștii le urmăresc – gândiți-vă la PIB sau la ocuparea forței de muncă – vin cu întârzieri de săptămâni sau luni și sunt adesea revizuite dramatic. Durează ani pentru a calcula cu exactitate productivitatea. Este doar o ușoară exagerare a spune că băncile centrale acționează în orb.
Datele necorespunzătoare și întârziate pot duce la erori de politică ce costă milioane de locuri de muncă și miliarde de dolari. Criza financiară ar fi fost mult mai puțin dăunătoare dacă Rezerva Federală ar fi redus ratele dobânzilor la aproape zero în decembrie 2007, când America a intrat în recesiune, și nu în decembrie 2008. Datele nejustificate despre o vastă economie informală și băncile putrezite au făcut mai dificil pentru factorii de decizie din India să pună capăt deceniului de creștere încetinită a țării lor. Banca Centrală Europeană a majorat greșit ratele dobânzilor în 2011, pe fondul unei explozii temporare a inflației, ducând Zona Euro înapoi în recesiune. Banca Angliei este pe cale să facă o greșeală similară în prezent.
Pandemia a devenit, însă, un catalizator al schimbării. Fără a avea la dispoziție un timp necesar unor anchetele oficiale care să dezvăluie efectele virusului sau blocajelor, guvernele și băncile centrale au experimentat, urmărind telefoanele mobile, plățile contactless și utilizarea în timp real a motoarelor aeronavelor. În loc să se blocheze în studiile lor îndelungate, scriind următoarea „Teorie generală”, economiștii vedetă de astăzi, cum ar fi Raj Chetty de la Universitatea Harvard, conduc laboratoare bine dotate, care analizează cifrele. Firme precum JPMorgan Chase au deschis comori cu date despre soldurile bancare și facturile cardurilor de credit, ajutându-i să observe dacă oamenii cheltuiesc numerar sau îl stochează.
Aceste tendințe se vor intensifica pe măsură ce tehnologia pătrunde în economie. O parte mai mare a cheltuielilor se schimbă online, iar tranzacțiile sunt procesate mai rapid. Plățile în timp real au crescut cu 41% în 2020, potrivit McKinsey, o companie de consultanță (India a înregistrat 25,6 miliarde de astfel de tranzacții). Mai multe mașini și obiecte sunt echipate cu senzori, inclusiv containere de transport individuale care ar putea da un sens blocajelor lanțului de aprovizionare. Govcoins, sau monedele digitale ale băncii centrale (cbdcs), pe care China le pilotează deja și peste 50 de țări le iau în considerare, ar putea oferi în curând o mină de aur de detalii în timp real despre cum funcționează economia.
Datele în timp util ar reduce riscul politicilor ineficiente – ar fi mai ușor de judecat, de exemplu, dacă o scădere a activității devine o prăbușire a prețurilor. Și pârghiile pe care guvernele le pot trage se vor îmbunătăți, de asemenea. Bancherii centrali consideră că durează 18 luni sau mai mult pentru ca o modificare a ratelor dobânzii să aibă efect deplin. Dar Hong Kong încearcă distribuirea de bani în portofelele digitale care expiră dacă nu sunt cheltuite rapid. Cbdcs ar putea permite ratelor dobânzilor să scadă profund negativ. Date bune în timpul crizelor ar putea permite ca sprijinul să fie direcționat cu precizie; imaginați-vă împrumuturi doar pentru firme cu bilanțuri solide, dar cu o problemă temporară de lichiditate. În loc de plăți risipitoare de asistență socială universală făcute prin intermediul birocrațiilor de securitate socială, săracii s-ar putea bucura de supraîncărcări instantanee ale veniturilor dacă își pierd locul de muncă, plătiți în portofelele digitale fără nicio hârtie.
Revoluția în timp real promite luarea unor decizii economice mai precise, transparente și bazate pe reguli. Dar aduce și pericole. Noi indicatori pot fi interpretați greșit: începe o recesiune globală sau Uber doar pierde cota de piață? Ele nu sunt la fel de reprezentative sau nepărtinitoare precum sondajele minuțioase ale agențiilor de statistică. Firmele mari ar putea să acumuleze date, oferindu-le un avantaj nejustificat. Firmele private precum Facebook, care a lansat un portofel digital săptămâna aceasta, ar putea într-o zi să aibă mai multe informații despre cheltuielile consumatorilor decât Fed.
Cel mai mare pericol este orgoliul. Cu un panoptic al economiei, va fi tentant pentru politicieni și oficiali să-și imagineze că pot vedea departe în viitor sau să modeleze societatea în funcție de preferințele lor și să favorizeze anumite grupuri. Acesta este visul Partidului Comunist Chinez, care încearcă să se angajeze într-o formă de planificare centrală digitală.
De fapt, nicio cantitate de date nu poate prezice în mod fiabil viitorul. Economiile dinamice, complexe se bazează nu pe Big Brother, ci pe comportamentul spontan al milioanelor de firme și consumatori independenți. Economia instantanee nu se referă la clarviziune sau omnisciență. În schimb, promisiunea sa este prozaică, dar transformatoare: a luare a deciziilor mai bună, mai rapidă și mai rațională.🟦
