Mihai Creangă, unul dintre jurnaliștii care a condus România Liberă alături de Petre Mihai Băcanu, a decedat, miercuri, în ziua de Crăciun. A fost unul dintre cei patru jurnaliști români care au sfidat dictatura ceaușistă, tipărind un ziar care își propunea să fie o alternativă la presa subordonată regimului comunist.
„A murit ziaristul Mihai Creangă. În zi Sfânta, de Crăciun, a urcat la cele veșnice. Dumnezeu să îl odihnească !
Mihai Creangă este cel care alături de tatăl meu, ziaristul Anton Uncu, de ziaristul Petre Mihai Băcanu, de Ștefan Niculescu Maier și de tipograful Alexandru Chivoiu a făcut parte dintr-un grup de disidenți, grupul ‘Acțiunea R’ (Acțiunea România) care prin puterea condeiului și a unui ziar clandestin s-a opus dictaturii comuniste și ceaușiste. Au fost toți arestați și condamnați la închisoare, decembrie 1989 fiind momentul eliberării acestora.
Dintre toți, doar Ștefan Niculescu Maier și Petre Mihai Băcanu mai sunt în viață!”, a scris Daniel Uncu pe Facebook.
În 1988, Jurnaliștii României Libere au scos un ziar anticomunist
Un grup de jurnaliști români a sfidat dictatura ceaușistă, tipărind un ziar care își propunea să fie o alternativă la presa subordonată regimului comunist: ”fiecare să poată spune sincer ce dorește și ce gândește”. Aventura, deși planificată în detaliu, le-a atras ziariștilor arestarea și domiciliul forțat, după ce au fost trădați chiar de un membru al rețelei de distribuție a publicației.
După ce au încercat mai multe variante tehnice, Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă şi Ştefan Niculescu Maier, împreună cu tipograful Alexandru Chivoiu, au recurs la metoda culegerii manuale, cu litere de plumb sustrase din Combinatul „Casa Scânteii”.
Au fost arestaţi în urma unui denunţ, la 25 ianuarie 1989, şi, după o anchetă dură, prin care securiştii voiau să demonstreze legătura cu servicii de spionaj străine, o parte dintre inculpaţi au fost trimişi cu domiciliu forţat în diverse oraşe din ţară, iar lui Petre Mihai Băcanu i s-a intentat un proces de drept comun („speculă cu maşini”). Scopul era să se dezmintă acuzaţiile venite din Occident că în România ar mai exista deţinuţi politici.
Încadrarea iniţială în articolul Codului Penal privind “propaganda împotriva orânduirii socialiste” a fost schimbată, după două luni, în diverse alte încadrări de drept comun, pentru a nu se crea impresia că regimul Ceauşescu are deţinuţi politici.
Din grup au făcut parte:
Petre Mihai Băcanu (n. 1940) ziarist la România Liberă, cap al listei de acuzare (fotografie de la eliberarea, în 22 decembrie 1989, din penitenciarul Rahova)
Mihai Creangă (n. 1942), ziarist la România pitorească
Anton Uncu (1938-1998), ziarist la România Liberă
Alexandru Chivoiu (n. 1948), tipograf la Combinatul “Casa Scânteii”
Ştefan Rădulescu Maier (n. 1958), inginer informatician la Institutul de Proiectării şi Automatizări
Petre Mihai Băcanu, pe atunci șeful secției Eveniment, la ziarul România Liberă, Anton Uncu, de asemenea ziarist la RL, Mihai Creangă, jurnalist la România Pitorească și prieten al celor doi, tipograful Alexandru Chivoiu, de la Combinatul „Casa Scânteii” și inginerul informatician Ştefan Rădulescu Maier au lucrat opt luni la ziarul ”România”, catalogat de regim drept ”publicație clandestină cu conținut dușmănos”.
”România” își propunea să provoace ”o revoluție în conștiință”, să ofere ”o lecție de adevăr” românilor, să suplinească ”ceea ce ar trebui să facă presa noastră: fiecare să poată spune sincer ce doreşte şi gândeşte”, scriau jurnaliștii în publicația ilegală. După Revoluție, românii au aflat cine a scris fiecare dintre articolele publicate în ziar: Petre Mihai Băcanu – editorialul ”Ce vrem noi”, Anton Uncu – ”Am crezut”, Mihai Creangă – ”Am ales România”, iar Ștefan Niculescu-Maier, ”Trandafirii nu trăiesc în pustiu”.
Am ales România, Mihai Creangă: ”…. pentru că doar numele ţării şi nu al unui partid, necum al unei persoane, ar uni iar toate energiile, ideile şi speranţele noastre. (…) Uniţi-vă, români! Pentru ca toate sărbătorile să fie ale noastre şi nu o tămâiere ridicolă a unui ins ridicol. În toată presa noastră de azi nu mai răzbate nici măcar umbra unei opinii care să reflecte tristele realităţi ale ţării – am ales această cale spre adevăr. Citiţi şi răspândiţi „ROMÂNIA”.
O mărturie din perioada arestului, scrisă de Mihai Creangă:
”Am stat în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a cercetări penale – 93 de zile şi a urmat un domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu, din care am scăpat după 22 decembrie 1989. Aici (la Sighet, n.r.) sunt oameni care au stat ani grei în puşcărie şi în condiţii infinit mai dure decât cele în care am stat noi. Aş zice că, prin comparaţie, detenţia noastră a fost ca într-un hotel de lux. Bineînţeles, nici o clipă nu mi-am mai văzut colegii, nu aveam, evident, nici o ştire dinafară şi eram fiecare în celulă separată. Eu am avut norocul ca fereastra de la celula mea să dea spre o aripă de la Patriarhie – era postul Crăciunului, fiind încă iarnă întunericul cădea destul de devreme şi vedem mereu aprinsă o luminiţă acolo, până trebuia să trag obloanele. Ştiam că mă rog lui Dumnezeu şi că am un semn prin acea luminiţă, pe care o vedeam noaptea.
Ancheta. Am avut doi anchetatori: unul juca rolul anchetatorului „rău”, celălalt al anchetatorului „bun”; era clar că erau roluri, pentru că se urmărea, ca şi prin tortură, de data asta cu metode bine puse la punct, ruperea personalităţii. Şi atunci, erai ca într-un duş cald-rece. Tot timpul se intersectau. Erai împins, prin întrebările lor, să-ţi imaginezi felurite scenarii pe care merge ancheta”.
Din Mihai Creangă, În numele libertăţii presei de Romulus Rusan (ed.), Analele Sighet 10: Anii 1973-1989. Cronica unui sfârșit de sistem, Fundația Academia Civică, 2003
Precizare!
Imediat dupa 1990, Petre Mihai Băcanu devine președintele Societatii „R” s.a. și Director al ziarului România Liberă. Societatea „R” este cea care a editat și a deținut ziarul.
Vicepreședinte al Societatii „R” și redactor șef al ziarului este ales Anton Uncu, ziarul fiind practic condus – pentru o scurtă perioadă de timp – într-un format tri-lateral: Băcanu-Uncu-Creangă.
Ștefan Maier, Petre Mihai Bacanu, Mihai Creangă și Anton Uncu au făcut parte din conducerea operativă a grupului dizident Acțiunea „R”, grup arestat de Securitatea comunistă și care a fost constituit și coordonat de Petre Mihai Băcanu în ultimii ani ai terorii comuniste din România.
Toți membrii grupului au fost condamnați la ani de temniță grea. În timpul detenției li s-a pus în vedere că riscă pedeapsa capitală!
Ulterior, Creangă, Uncu și Ștefan Niculescu Maier au fost deportați (domiciliu forțat) în diferite localități din România și despăriți de familiile lor, cu exceptia lui Băcanu care a fost ținut în detenție până în Decembrie 1989.
După perioada incipientă de trimuvirat la cârma ziarului – care a durat doar până la finalul anului 1990 – conducerea operativă a cotidianului rămâne în sarcina lui Anton Uncu până în 1996, Băcanu dedicându-se în primul rând dezvoltării Societății „R”.
Anton Uncu devine apoi redactor șef al cotidianului “Curentul“ până la moartea sa prematură, în 1998.
Dumnezeu să îl odihnească pe Mihai Creangă!