Modi, Orban, Le Pen și Bardella, loviți de schije. Impactul multilateral al rachetei trimise de Putin asupra spitalului de copii din Kiev

Sursa: X

Cu o rachetă nenorocită și o sete stalinistă de sânge nevinovat, regimul Putin a bombardat un spital de copii, situat în capitala Ucrainei.

Pe de o parte, Rusia nu a făcut astfel decât să demonstreze încă o dată o consecvență maladivă, căci în cursul acestei invazii a mai atacat locuri de joacă, dar și maternități (printre atâtea alte obiective civile, bineînțeles).

Pe de alta, tocmai prin acest tip de neverosimilă josnicie, Moscova reușește să le facă viața un iad nu numai inamicilor (deși, cum poți considera ca inamici până și niște copii, fie ei ucraineni?), ci și amicilor de circumstanță ori lacheilor de-a dreptul.

În prima categorie se încadrează, de pildă, liderul indian, Narendra Modi.

Pe acesta, nenorocirea de la Kiev l-a prins în timpul vizitei sale pragmatico-amicale la Moscova.

Episodul i-a picat suficient de greu premierului Modi, încât nu s-a reținut să semnalizeze întregii lumi acest aspect. E cu atât mai elocvent faptul că a făcut-o chiar când s-a aflat față în față cu gazda sa. În deschiderea convorbirii cu Putin, liderul indian i-a spus dictatorului rus că „îi sângerează inima” atunci când sunt uciși copii.

Desigur, interesele strategice ale țărilor, inclusiv ale Indiei, și angrenajul diplomatico-economic care le deservește au „calitatea” vecină cu calamitatea de a fi infinit mai insensibile decât este lăsat public să se întrevadă.

Prin urmare, este de așteptat ca India lui Modi să caute, chiar și după acest oribil episod produs la Kiev, să exploateze relația extrem de profitabilă pe care a dezvoltat-o în ultimii doi ani și jumătate cu Rusia lui Putin.

Până la urmă, rădăcinile acestei relații sunt irigate de slăbiciunea, fără precedent în ultimele decenii, a poziției ruse pe scena internațională. O slăbiciune determinată de sancțiunile occidentale impuse Moscovei, o slăbiciune cu care nu te întâlnești chiar în fiecare zi, prin urmare, o slăbiciune care trebuie „mulsă” atunci când există și musai cu mult, foarte mult sânge rece.

Însă nu mai puțin probabil este și scenariul în care Modi să aibă totuși în vedere recurgerea la o oarecare „optimizare” a deschiderii sale față de Putin. O optimizare „în jos”, așadar în detrimentul Rusiei, și care se impune măcar din rațiuni de marketing politic dacă nu neapărat din rațiuni umanitare.

De ce?

Pentru simplul motiv că dacă lucrurile ar continua, din perspectiva Indiei, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic la Kiev, pentru India și pentru liderul său există un real risc de transfer asupra propriei imagini a celor mai purulente bube putiniste. Iar Modi, în paranteză fie spus, pare destul de ahtiat după imagine. Probabil că acesta a și fost rostul remarcilor făcute de liderul indian, ca și a momentului ales pentru a le disemina publicului internațional.

În a doua categorie, cea a lacheilor cărora le face viața tot mai grea lipsa de scrupule a lui Putin, se încadrează „onorabilul” Viktor Orban.

Ca premier, a așternut demult Ungaria la picioarele Rusiei. Ca președintele rotativ al Consiliului UE, a plusat zilele astea cu bunele oficii făcute putinismului ca și cum de undeva, de la Moscova, cineva apăsase încă din prima zi butonul, pentru a fi servit.

Dansul diplomatic la bară (nu, nicidecum baletul), prestat fără pudoare de Victor Orban începând cu 1 iulie, a fost aruncat în și mai mare derizoriu de bombardarea de către ruși a spitalului de copii din Kiev.

Asta nu înseamnă că „dansatorul” se va opri subit și definitiv din satisfacerea clientului. Până la urmă, relația subterană dintre cei doi a devenit în ultimul deceniu prea sulfuroasă pentru ca piticul prestator să poată face ifose de fată mare.

În schimb, pe plan european și euroatlantic, pentru Orban riscă să se complice de o manieră iritantă misiunea sa de emisar troian al Rusiei în Occident.

După episodul criminal care a implicat spitalul pediatric din Kiev, este de așteptat ca Budapesta să fie obligată măcar la minime ajustări ale planului său inițial de servire a Moscovei în timpul celor șase luni de președinție ungară a Consiliului UE.

Este probabil sufocant de frustrant să fi cel mic într-o relație atât de desecntrată precum cea dintre Ungaria și Rusia. Relație în care cel mic trebuie să ia constant lumină de la cel mare, în schimb o relație în care cel mare nu are menajamente să ia măsuri care ignoră postura și chiar simpla existență a celui mic.

Ăsta da suveranism orbanist!

Și tot la categoria lachei poate fi încadrat și cuplul de aur coclit al extremei drepte franceze: Marine Le Pen – Jordan Bardella.

Complicitatea lor cu Putin e binecunoscută pe plan intern și internațional.

Nu degeaba, o parte însemnată a efortului colosal de „dediabolizare” (în ochii alegătorilor din Franța) a partidului lor, RN, a presupus cosmetizarea relațiilor bolnave întreținute cu Moscova (de la amiciție, la finanțare).

Bombardarea spitalului de copii din Kiev a avut loc aproape concomitent cu momentul în care Jordan Bardella a anunțat că este președintele grupului suveranist imaginat de Viktor Orban, în Parlamentul European.

Este, de aceea, greu spre imposibil de imaginat faptul că atacul rusesc nu va stânjeni semnificativ eforturile tandemului Bardella-Le Pen de a servi interesele lui Putin în Europa, ca și în Franța natală.

Dacă lucrurile ar sta altfel, Bardella și Le Pen nu ar fi ascuns opiniei publice franceze înțelegerea cu Orban. Căci asta au făcut cei doi: au ascuns strategic această înțelegere înaintea celor două tururi ale anticipatelor declanșate de Macron pentru Adunarea Națională, pentru ca noua lor etapă în relația cu Rusia să nu le dăuneze la vot.

Asta onestitate lepenistă, ăsta suveranism bardellenist!

Cu o inimă de criminal în serie și o rachetă ordinară, Putin și-a aruncat zilele astea amicii de conjunctură și lacheii de zi cu zi într-un carusel scăpat de sub control, carusel în care nici unul, nici celălalt nu s-ar fi urcat dacă nu ar fi fost împins mișelește de stăpân.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here