Moștenirea arhitectei Sanda Budiș continuă să trăiască la universitatea în care a studiat în anii 1940, prin intermediul unui premiu instituit în numele său, mărturie a valorilor sale, ca arhitect.
Luni, când Universitatea de Arhitectură Ion Mincu s-a deschis pentru noul an academic, fiica acesteia, Sandra Pralong, le-a cerut sutelor de studenți să fie mândri de munca lor.
„Sunteți adevărați medici”, a spus auditoriului doamna Pralong, consilier al președintelui Klaus Iohannis. „Sunteți… medici în societate, medici ai orașelor… ai familiilor”.
Premiul Sandra Budiș este acordat pentru gândire practică și pune în centrul său interesele clientului.
Teodora Ioana Listita și Alexandru Popa, studenți la Ion Mincu, au fost laureații din acest an ai premiului.
Sanda Budiș a decedat în 2021, la vârsta de 95 de ani, iar premiul a fost instituit în același an.
Doamna Pralong a îndemnat arhitecții aspiranți să gândească dincolo de parametrii obișnuiți ai profesiei lor.
„Orice plan de casă adună familia sau o separă – cină, mic dejun, apoi oamenii merg pe căi separate”, a spus ea.
„Tot ceea ce faceții face comunicarea mai dificilă sau o facilitează”, a adăugat ea. „Mama avea o obsesie. A lucrat în Elveția și în România. În ultimii ei ani de viață, a lucrat mult în Elveția, unde a construit un complex de apartamente. Avea o obsesie. Nu construiesc pentru trecători, spunea ea, ci pentru cei care vor locui în apartament timp de 20 de ani. Oamenii care au locuit în apartamentele ei au locuit acolo nu timp de 20 de ani, ci timp de 40 de ani, și încă locuiesc acolo până în ultima suflare”.
Doamna Budiș făcea parte din clasa proprietarilor de pământ care au construit România în începutul secolului al XX-lea, dar acest lucru i-a adus ghinion atunci când comuniștii au preluat controlul, după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Născută cu privilegii, credința familiei Budis a fost „serviciul față de comunitate și națiune”, o moștenire pe care doamna Pralong se străduiește să o transmită noii generații.
Doamna Budiș a reușit să absolve Școala de Arhitectură Ion Mincu înainte ca regulile să fie schimbate de comuniști, pentru a-i discrimina pe „dușmanii de clasă”.
„Ea primea scrisori de mulțumire de la oameni care se bucurau să locuiască în apartamentele ei, pentru că, pe lângă munca sa ca arhitect, era și psiholog”, a spus doamna Pralong.
„Ea se punea în pielea persoanei care utiliza clădirea, fie că era un birou sau o locuință. Se gândea cum să le facă viața ușoară: spațiu pentru copii să se joace, rampe pentru persoanele în vârstă ca să poată circula ușor… se gândea la familiile ale căror copii cresc și a avut ideea să construiască și case cu un singur perete pentru ei, astfel încât să poată fi împărțite în două apartamente. Astfel, copiii puteau avea independența lor, dar să nu fie separați prea devreme de părinții lor”.
„Se gândea la cel mai mic detaliu și construia balustrade deasupra balcoanelor blocurilor decalate din Lausanne, care aveau o serie de terase, pentru a se asigura că locuitorii de la etajele inferioare (nota redacției: al căror balcoane ieșeau mai mult în afară) aveau intimitate, astfel încât persoanele de la etajele superioare să nu poată privi vecinii de mai jos. Toată lumea avea vedere la lac, o priveliște splendidă. Vă îndemn să aveți aceeași atenție la detalii”, le-a spus studenților. „Acest lucru face oamenii fericiți și vă vor răsplăti cu recunoștința și mulțumirile lor”.
„Tot ceea ce faceți contează. Culoarea, materialele, scara și un lift cu covor fin. Am vizitat clădirea după 40 de ani. Nu era nicio zgârietură, covorul era același, nimic nu fusese schimbat. Așa că, vă rog, gândiți-vă la profesia voastră ca și cum ați fi medici, pentru familii și pentru orașele în care construiți”.
Arhitecții studiază timp de șase ani, cu un an mai puțin decât studenții la medicină.
Sanda Budiș a fost unicul copil al generalului Alexandru Budiș și al artistei Florica Grigorescu. Ea era fiica lui Clio Contogeorges, care la rândul ei a fost fiica Annei de Lusi, din aristocrația venețiană.
La vârsta de 86 de ani, și-a scris memoriile, intitulate „Fata tatei și mama fetei” (Between my father and my daughter). Cartea, care descrie viața sa și istoria țării, povestește cum mama ei a fugit la Odesa înainte de revoluția bolșevică. Cartea a fost tradusă în limba franceză și este în curs de traducere în limba engleză.
Ben Miller, vedeta din „Death in Paradise”, în România pentru promovarea cărților sale pentru copii
