Așa cum în epoca totalitarismului “clasic”, mișcarea comunistă nu a suferit niciodată proprietatea privată și libertatea de mișcare, nici în epoca totalitarismului “modern” a post-adevărului mișcarea MAGA nu suferă proba faptelor.
Deși a fost un (nou) șoc aplicat ordinii care a asigurat 80 de ani fără un alt război mondial, înhumarea de către Mark Zuckerberg a fact-checking-ului pe rețelele sale nu reprezintă totuși o surpriză, având în vedere lungul timp și brutalul stil în care a fost hărțuită probarea adevărului rostit și scris, prin verificarea faptelor.
Anunțul lui Zuckerberg a fost așadar un banal amestec de rușinoasă predare și cinic oportunism, într-un moment în care vremurile se schimbă dramatic, iar principiile și eroismul devenit în mod fulgerător obsolete.
Faptul că în gestul lui Zuckerberg nu a fost doar o predare din extenuare, ci și o tentativă disperată de a se urca din mers în tren până nu i se închid definitiv ușile poate fi dedus din acuzația de părtinire politică adusă de Zuckerberg fact-checking-ului și lipsa oricărei critici la adresa vectorilor care fac din dezinformare adevăr imuabil.
Efectul Trump și puterea acumulată deja de Musk l-au înghițit în cele din urmă pe fondatorul Facebook – asta e realitatea!
Donald Trump va fi investit în funcție peste nici două săptămâni. Ca preludiu, lumea se tot întreabă cum va și acționa acesta odată uns președinte, cât din ceea ce a spus, sugerat, avertizat și amenințat ține de fapt de fumul specific tacticilor de negociere și cât ține de convingeri pe care va încerca să le transpună sută la sută în măsuri.
Dar până vom afla ce și cum va fi după 20 ianuarie, trebuie remarcat că unele lucruri au început de fapt să se întâmple deja din momentul în care Donald Trump (și Elon Musk) a/au câștigat alegerile din 6 noiembrie.
Dintre ele, probabil cel mai însemnat lucru este introducerea lui Elon Musk în ceea ce aș numi Biroul Oval Informal.
Musk este deja prezent la convorbirile telefonice ale lui Tump cu liderii lumii, la primirile față în față ale președintelui ales de la Mar-a-Lago și probabil Musk este deja implicat într-o sumedenie de alți pași legați de procesul propriu-zis de tranziție și transfer de putere dinspre vechea administrație spre cea nouă.
În orice caz, ușor-ușor, semnele vremii indică faptul că, la Casa Albă, America va avea doi președinți – unul votat, celalalt autoinvitat; unul fiind Donald Trump, celalalt fiind Elon Musk.
În acest moment, Musk își face echipa de la “ministerul” pe care îl va conduce, așa-numitul DOGE. Totodată, Musk trasează deja linii directoare care transcend masiv și brutal granițele funcției pe care o va ocupa oficial: legat de reglementare, imigrație, privilegiații Sistemului din cursul viitorilor (cel puțin) patru ani, filosofia de business a țării, politica externă a acesteia.
Raportat la istoria Americii, fenomenul Musk este deopotrivă nou și vechi, original și epigon.
“Ministerul” său, DOGE, menit să eficientizeze statul, are un predecesor în Comisia Grace, înființată în vremea administrației Reagan, condusă tot de un industriaș care i-a și împrumutat numele. Dar are un predecesor și în ideea de eficientizare a statului promovată de pildă de către J.P. Morgan Jr., un personaj care, printre altele, a finanțat Marșul spre Roma al lui Mussolini, cu alți 50 de ani înaintea Comisiei Grace.
La fel, așa-zisa goană după libertatea de exprimare fără frontiere a lui Elon Musk are un strămoș în American Liberty League și aferentele preocupări ale familiei DuPont, datând tot din anii ’30.
Elon nu vine, așadar, cu ceva sută la sută nou, dar este totuși original; original prin anvergura pe care a atins-o (și care probabil nu este încă la apogeu), original prin instrumentele pe care le accesează ori inventează pentru a-și atinge obiectivele (în acest caz, originalitatea sa derivă din cuceririle tehnologice de ultimă oră, cuceriri la care, e drept, a avut propria sa contribuție).
Elon Musk este fără doar și poate contestatarul nu doar cel mai aprig al ordinii existente, dar și cel mai potent financiar, mediatic și politic contestatar al acestei ordini.
În esență, ceea ce contestă filosofia Musk e statul de drept și statul contractant.
Contradicția e una de toată frumusețea căci oameni ca Musk și Musk însuși fuseseră până acum beneficiarii maximi deopotrivă ai statului de drept și ai statului contractant.
Elon Musk este un om de afaceri, urmărește mereu deschiderea sau aprofundarea unui business de limită, iar acum probabil a ajuns la concluzia că pentru a se extinde planetar și interplanetar are nevoie de a înlătura ceea ce odată (și) pentru el fuseseră oportunități, însă acum le percepe ca un corset: statul de drept și statul contractant.
Pentru a merge pe acest drum, Musk a început prin a pune X în slujba resuscitării revenirii lui Trump la Casa Albă și a culminat prin investirea a sute de milioane de dolari în asigurarea victoriei lui Trump.
Rezultatul care se întrevede azi este acela că ne îndreptăm spre un orizont de destructurare a statului de drept – impusă lumii de un individ hiper-bogat, super inteligent și arhi-lipsit de scrupule – iar fructul va fi un construct statal în care dreptul prevalent va fi fi dreptul celui mai puternic. O lege a junglei de rit nou! Dar tot lege a junglei, în esență!
În logica asta, putem citi istoria ultimului deceniu în felul următor:
- Întâi, trumpismul din primul mandat al lui Trump a introdus și impus epoca post-adevăr.
- De azi înainte, în cadrele trumpismului din al doilea mandat, ne orientăm spre epoca post-legală, epoca în care accentul cade pe loialități și prietenii. Pe bani publici, bineînțeles, pe seama celor mici, a celor mai vulnerabili, a celor mereu ușor de pescuit cu tone de pâine și mult, foarte mult circ.
Ultimele zile au evidențiat, e drept, și instalarea unor tensiuni între aripa “agrară” a MAGA (baza formată din păturile populare, bază care a plecat ușor pe fenta mesajelor trumpiene simpliste – izolaționiste în materie de politică externă, rasisto-sexiste în materie de țesut social și extremiste în materie de imigrație), respectiv aripa high-tech (vârful format din pătura superioară intelectual și ca avuție, pătura capitaliștilor din epoca înaltei tehnologii, unde îi regăsim pe Elon Musk și pe alții ca el).
Nu este exclus ca aceste tensiuni să cunoască pe mai departe vârfuri ireale. Nu este exclus ca la un moment dat abordarea lui Donald Trump însuși, una guvernată de imediat, să intre în conflict cu abordarea lui Elon Musk, guvernată de obiective pe termen mediu si lung, de trans-umanism, de colonizarea planetei Marte, etc.
Dar realitatea este că în toată această poveste a binomului Trump-Musk, veriga slabă rămâne primul. MAGA Trump este de fapt în mâinile lui mega-Musk.
Cu banii săi enorm de mulți, din care a plătit sute de milioane pentru revenirea lui Trump la Casa Albă, cu X-ul său care asigură o parte masivă din propaganda pro-trumpism, cu companiile sale prin care a creat o oarecare dependență a statului american în zona aerospațială, a automobilului electric, în curând și a inteligenței artificiale, Elon Musk va deține probabil puterea cu sau fără Trump.
Iar planurile lui Musk, se vede de pe acum, sunt globale, nu se rezumă la America.
Musk e angajat total într-o ofensivă (încă aflată abia la început) împotriva Europei, continent pe care mega-miliardarul caută să sprijine forțele extremiste care promit și poate chiar pot să deterioreze actualul model de stat predominant în Europa – de la Vest la Est, de la Nord la Sud.
Prin Trump, Musk și amicii săi miliardari alături de care acesta din urmă urmărește să construiască o nouă oligarhie atotprezentă, o nouă aristocrație la nivel planetar, iar toate astea pentru a clădi o nouă lume, dar nu mai bună, s-a folosit pentru ascensiune de păturile populare, de cei mai vulnerabili, făcându-i să creadă ce le pune în brațe puterea reală, în realitate confiscând-o fără drept de apel.
Musk a făcut o interesantă vrăjitorie. În loc să-și bage mâinile în buzunarele celor mici, el și tovarășii săi similar de uriași i-au convins pe cei mici să-și bage singuri mâinile în propriile buzunare și să-i predea găștii lui Musk ceea ce au găsit acolo.
La limită măcar, în cheia asta trebuie citit rezultatul alegerilor din SUA și tot în cheia asta trebuie citite tentativele de destabilizare politico-socială în care s-a avântat Elon Musk în mai multe țări europene.
Superbă manevră! De un cinism care te lasă fără grai!
Vin vremuri pe care probabil vom regreta că le trăim.
