Nicuşor Dan a obţinut o victorie remarcabilă, fiind ales primar al Bucureştiului pentru a doua oară (după ce în trecut pierduse de două ori cursa). Potrivit rezultatelor preliminare, a obținut aproximativ 44% din voturi, cu aproximativ 20% mai mult decât principalul său rival, fostul primar Gabriela Firea. Este o victorie impresionantă pentru cineva care nu se încadrează în tiparul bucureșteanului tipic sau al politicianului tipic.
Împreună cu prim-ministrul Marcel Ciolacu, domnul Dan este unul dintre marii câștigători ai alegerilor locale din 9 iunie. „Nu ne vom bate joc de mandatul pe care ni l-ați dat!” a anunțat el, după publicarea sondajelor.
La fel ca domnul Ciolacu, domnul Dan nu este carismatic și sunt multe lucruri pe care nu a reușit să le facă în cei patru ani de mandat. Nu a construit nimic atât de grandios precum stadionul Național Arena (aceasta a fost construită sub Sorin Oprescu, care a fost ulterior arestat pentru corupție și apoi a fugit din România). Un alt ex-primar, doamna Firea, a construit fântânile din Piața Unirii, care vara se înalță ca o orchestră de lumini electrice, și a organizat târguri de Crăciun frumoase (dar a fost legată de nepotism, cheltuieli excesive pe proiecte vanitoase și personale și a fost acuzată că a fost complice la „azilele groazei”, seria de dezvăluiri privind abuzurile îngrozitoare și condiții mizere din căminele pentru bătrâni și persoane cu dizabilități). Fostul primar și el, dar ulterior și președinte, Traian Băsescu a eliberat străzile orașului de mii de câini vagabonzi, spre ușurarea locuitorilor (provocând astfel mânia activistei pentru drepturile animalelor, Brigitte Bardot).
Dar Nicușor Dan a făcut unele lucruri corect: unele dintre lucrările murdare și lipsite de farmec pe care predecesorii săi le-au evitat. El a plătit datorii de milioane de euro acumulate de doamna Firea pentru proiecte de vanitate și a atins miezul refacerii masivului și invechitului sistem subteran de termoficare al orașului, ajins la 50 de ani, care furnizează apă caldă și încălzire pentru jumătate din locuitorii orașului.
Iar Nicușor Dan a făcut lucruri bune și din punct de vedere politic, unele datorându-se temperamentului și caracterului, mai degrabă decât artificiului. În primul rând, el pare mai puțin corupt decât alți foști primari ai Bucureștiului și unii dintre cei care au candidat împotriva sa. În al doilea rând, el pare mai puțin arogant și inflamat decât oponenții săi — bucureștenii au parte de destulă tensiune și zgomot în viața de zi cu zi pentru a mai avea nevoie ca și primarul să toarne gaz pe foc. De asemenea, matematicianul în vârstă de 54 de ani pare mai relaxat sau „normal” decât oponenții săi, o calitate evazivă, dar căutată în politica românească, mai ales în timpul pandemiei și pe fondul războiului din Ucraina, care se duce la granița României. Președintele Klaus Iohannis a desfășurat două campanii de succes pe tema aducerii „normalității” în viața românilor.
Primarul reales pare, de asemenea, să aibă bune maniere într-un oraș în care manierele proaste sunt peste tot și dăunează calității vieții. Cu siguranță, au reprezentat un plus, la urne. Nu îi stârnește pe prea mulți.
Când criticii îl iau în derâdere, aceștia fac caricaturi cu părul său des și creț (pe care uneori îl tunde) – cu păsări care cuibăresc în el sau îl înfățișează ca pe o oaie. Dacă asta e tot ce pot arunca asupra lui. Este un politician norocos.
Nicușor, cum îi spun toți, nu este excesiv de politic, deși în viața publică românească, totul este politizat. Este sprijinit informal de coaliția de guvernare și este în general considerat a fi de centru-dreapta, dar nimeni nu îl vede ca pe un pion al vreunui partid, cu siguranță nu al naționalistului AUR sau al aripii dure de stânga a PSD.
Un alt avantaj care i-a căzut în brațele-i norocoase este acela că orașul de două milioane de locuitori arată destul de superb în această lună iunie. Este plin de verdeață, cafenele și restaurante în aer liber și un amestec funky de clădiri vechi renovate și construcții moderne noi. Nu toate acestea sunt neapărat realizările lui, dar a fost un avantaj pentru campania sa. După cum cânta Ella Fitzgerald: „Summer time and the living is easy”. Factorul de bună dispoziție l-a ajutat să se întoarcă în funcție.
Sunt multe lucruri pe care le-ar putea face în următorul său mandat. Să renoveze mai multe clădiri vechi; să îmbunătățească transportul public și să decongestioneze traficul; să facă orașul și mai atractiv pentru vizitatori – de exemplu, prin combaterea șoferilor de taxi care îi păcălesc pe turiști la aeroport; să încerce să depolitizeze managementul în spitalele publice. Poate să construiască, să renoveze sau să demoleze o clădire memorabilă (cum ar fi unul dintre mastodonții din era comunistă), pentru a lăsa cu adevărat o amprentă.
În ceea ce mă privește, i-aș sugera să înceapă o sarcină simplă, dar care odată îndeplinită ar îmbunătăți viețile a mii de oameni. Ar putea amenaja o stație de autobuz. Nu o veche stație de autobuz, ci una nouă, în afara Mall-ului Băneasa din București; o stație de autobuz adecvată, cu bănci și un acoperiș, care să arate că orașul se preocupă de cei care folosesc transportul public.
Există 14 trasee de autobuz care opresc pe DN1 în afara Mall-ului Băneasa – transportând oameni către suburbii, aeroport și satele de la nord de București. Paisprezece autobuze diferite opresc acolo pentru a lua pasageri încărcați cu cumpărături, care așteaptă pe un trotuar îngust sau pe iarba rară, fie ploaie, fie soare, fără adăpost sau loc unde să se așeze. Ce rușine! Iar asta, într-una dintre cele mai elegante zone ale orașului.
Dacă Nicușor Dan a câștigat aceste alegeri fiind un tip obișnuit, unul dintre primele lucruri pe care ar putea să le facă ar fi să construiască o stație de autobuz adecvată. Ceva pentru oamenii obișnuiți.
Înapoi după 50 de ani. Un preot foarte englez, detașat în foarte apăsătoarea Românie comunistă
