NORD STREAM 2. Cum s-a ajuns la un viitor incert pentru conducta ruso-germană înainte de complicația survenită prin otrăvirea lui Navalnîi

Sursa: Gazprom.com

Tentativa de asasinare a lui Alexei Navalnîi, prin otrăvirea cu Noviciok, ar putea ricoșa în cel mai controversat proiect ruso-german al momentului, care a creat o falie adâncă între Berlin și Washington. E vorba de construirea gazoductului Nord Stream 2. Nu este clar încă în ce fel s-ar putea cristaliza eventuale presiuni pe Moscova și nici cât de departe va fi dispusă partea germană să meargă, în cele din urmă.

Însă dosarul Navalnîi nu este nicidecum o veste bună pentru controversatul gazoduct, în condițiile în care obstacolele sporiseră deja, înaintea lichidării eșuate a opozantului președintelui rus, Vladimir Putin.

Cu doar câteva zile înainte de anunțul oficial făcut de cancelarul Angela Merkel în cazul Navalnîi, revista germană Der Spiegel făcea radiografia. O prezentăm, integral, mai jos.


Amenințările cu sancțiuni din partea SUA au pus capăt construcției conductei de gaze naturale Nord Stream 2 din Rusia în Germania. Proiectul de miliarde de euro este acum în pericol, iar politicienii germani nu sunt deloc amuzați.

Johann Tophoff-Kaup, un fermier din Neklade, un sat de pe insula Rügen din Marea Baltică, luptă de mult timp împotriva conductei de gaze naturale Nord Stream 2. În primul rând, i s-a spus că trebuie să-și vândă proprietatea pentru crearea unei zone-tampon care înconjoară capătul german al conductei. El a contestat ordinul și a plantat pancarte pe lanurile sale de grâu cu mesajul: „Niciun pământ pentru Nord Stream 2”.

A reușit să-și salveze terenurile, dar acum, tânărul de 32 de ani se luptă să-și salveze instalația de biogaz, pe care a operat-o în ultimii șase ani. Gazul natural din Rusia este mai ieftin decât energia durabilă produsă din risipa de alimente și nămol. „Vorbim atât de mult despre trecerea la sursele regenerabile de energie, ca apoi să depind atât de mult de combustibilii fosili. Mi se pare discutabil”, spune bărbatul.

Nu doar ecologiștii au petrecut ani de zile opunând rezistență proiectului. Mulți dintre partenerii Germaniei din Uniunea Europeană, în special Polonia și țările baltice, consideră că este o eroare strategică, deoarece face Europa dependentă de gazul rusesc. Dar, oricât de bune ar fi argumentele, niciunul dintre ele nu s-a dovedit a fi un impediment serios pentru proiect. Guvernul german a urmărit cu încăpățânare finalizarea acestuia, iar acum, cele două conducte de 1.230 de kilometri de sub Marea Baltică, de la Golful Narva din Rusia, până în orașul german Lubmin, sunt practic terminate. Au mai rămas doar aproximativ 150 de kilometri.

Acum, însă, președintele american Donald Trump ar putea torpila proiectul în ultimul moment. Washingtonul amenință că va impune sancțiuni companiilor implicate în construirea conductei. Ambele camere ale Congresului intenționează să extindă Legea sancțiunilor pentru a include conducta. În prezent, construcția a fost oprită din cauza îngrijorării cu privire la potențialele sancțiuni.

„Presiune maximă”

Până în prezent, tactica politicii externe a lui Trump, de a pune „presiune maximă”, a fost utilizată asupra altor țări. Însă, secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a anunțat că conducta intră sub incidența Countering America’s Adversaries Through Sanctions Act (CAATSA) 2017, cu intrare imediată în vigoare. Actul a fost inițial adoptat ca o pârghie împotriva unor inamici precum Iranul și Coreea de Nord, dar acum Germania a devenit și ea ținta sancțiunilor extrateritoriale.

Locuitorii insulei Rügen au aflat ce înseamnă asta la începutul lunii august. Trei senatori din SUA au trimis o scrisoare operatorilor portului Mukran, amenințându-i cu consecințe dacă vor continua să ofere sprijin logistic pentru proiectul conductei. Astfel de amenințări au un efect: până la sfârșitul anului trecut, compania elvețiană Allseas a retras două nave de conductă după ce a primit o amenințare similară din partea senatorilor americani.

Plasarea Germaniei la același nivel cu Iranul și Coreea de Nord în dezbaterea privind conducta marchează un nou nivel scăzut în relația germano-americană. „Sancțiunile dintre parteneri reprezintă în mod clar o cale greșită. Germania și Europa iau propriile decizii cu privire la politica energetică”, a declarat ministrul german de externe, Heiko Maas, membru SPD.

I s-a făcut ecou Manuela Schwesig, guvernatorul SPD al landului Mecklenburg-Pomerania de Vest, unde se află portul. „Comportamentul guvernului Statelor Unite este scandalos. Nu putem accepta așa ceva. Mă aștept ca guvernul federal să lămurească SUA că nu acceptăm un astfel de comportament”.

Dar nu este atât de ușor. Pentru Berlin, conflictul cu SUA este ca mersul pe sârmă. Pe de o parte, trebuie să încerce să protejeze companiile autohtone de agresiunea americană. Pe de altă parte, face ca Berlinul să arate și mai mult ca un sponsor al proiectului, care promite să-i ofere un impuls financiar semnificativ președintelui rus Vladimir Putin.

Având în vedere otrăvirea recentă a politicianului rus de opoziție Alexei Navalnîi, cererile de sancțiuni împotriva lui Putin au crescut. Dacă Berlinul ar interveni acum în numele proiectului comun de miliarde de euro, spun criticii, ar părea destul de contraproductiv. Într-adevăr, au existat cereri din ce în ce mai mari pentru ca Germania să pună capăt implicării în conducta Nord Stream 2, ceea ce ar atrage cu siguranță atenția președintelui rus. În același timp, însă, ar fi o victorie pentru politica externă a Washingtonului și a lui Trump, pe care mulți au început să o considere ca o formă de extorsiune.

Sancțiuni „potențial fatale”

În antecamera primarului din Sassnitz, Frank Kracht, cele două puteri globale sunt destul de strânse. Doar câțiva centimetri separă steagul rus de pavilionul SUA, iar orașul Kracht are orașe surori în ambele țări. Pe biroul său se află documentul care atrage în prezent o atenție destul de mare pentru Sassnitz, unde se află portul Mukran. „Senatul Statelor Unite, Washington, DC 20510”, scrie pe antet. Expeditor: Ted Cruz, Tom Cotton și Ron Johnson.

Cei trei senatori republicani au amenințat Fährhafen Sassnitz GmbH, compania care conduce portul, cu sancțiuni „potențial fatale”, împreună cu înghețarea activelor și interdicțiilor de intrare pentru directorii companiei. Țevile pentru Nord Stream 2 au fost încărcate până acum pe nave în portul Mukran, din care 90 la sută este deținut de Sassnitz și restul de 10 la sută de statul Mecklenburg-Pomerania Occidentală. „Dacă veți continua să furnizați bunuri, servicii și asistență pentru proiectul Nord Stream 2 … veți distruge viabilitatea financiară viitoare a companiei dvs.”, se arată în scrisoare.

„Este culmea obrăzniciei”, spune Kracht. Alături de turism, portul este un generator important de venituri pentru oraș. „Pentru mine, este important să existe locuri de muncă care nu sunt sezoniere”, spune el, adăugând că Nord Stream 2 joacă un rol important în acest scop.

Conflictul are potențialul de a provoca daune pe termen lung localității Sassnitz, crede primarul în vârstă de 53 de ani. Un scenariu posibil pe care îl subliniază este cel al unei companii active la nivel internațional care caută un port care să asiste la construirea unui parc eolian în larg. Sassnitz a fost implicat în astfel de proiecte în trecut. Dacă o astfel de companie ar fi expusă sancțiunilor din SUA din cauza unei cooperări cu Sassnitz, aproape sigur ar căuta în altă parte. „Atunci nu am obține nimic”, spune Kracht.

Secțiunile de conductă rămase sunt depuse în portul Mukran, aproximativ 17.000 de bucăți. Gazul natural trebuia să înceapă să curgă prin conductă la sfârșitul anului trecut, dar acum a devenit un joc al așteptării. „Nu știm încă când le vom putea încărca pe nave”, spune primarul.

Christine Zillmer, vicepreședinta filialei locale a CDU, a scris o scrisoare. Tânărul de 42 de ani l-a invitat pe Trump să facă o vizită la Sassnitz. „Nu a fost nimic ironic”, spune ea, „ci ceva respectuos”. Zillmer speră că scrisoarea ei l-ar putea face pe președintele SUA să ia în calcul problema. „Ni s-a spus că poate ar trebui să trimitem câteva tweet-uri”, glumește ea.

Sursa: Gazprom.com

Zillmer spune că a luat legătura și cu biroul reprezentantului districtului său în parlamentul federal, Bundestag, care se întâmplă să fie chiar Merkel. Zillmer nu a vorbit încă personal cu cancelarul. „Merkel este întotdeauna echilibrată și calmă, în timp ce caută să găsească o soluție”. Până acum, spune Zillmer, strategia a funcționat destul de bine și speră că va fi la fel și în acest caz.

Dar nu doar americanii sunt preocupați. Există o mulțime de țări europene care au fost mult timp sceptice cu privire la proiect. După ce fostul cancelar Gerhard Schröder (SPD) a ajuns la un acord cu Moscova privind construcția conductei, în 2005, Radek Sikorski, ministrul polonez al apărării la acea vreme, a declarat că pasul i-a amintit de Pactul Hitler-Stalin – acordul din 1939 între Germania nazistă și Uniunea Sovietică, care a pregătit scena pentru invazia nazistă a Poloniei. Alte state membre UE din Europa de Est au fost, de asemenea, critice, deși nu la fel de strident.

În Polonia și statele baltice se consideră că Germania a prezentat un grad substanțial de amnezie istorică odată cu construcția Nord Stream. Pentru a accesa gaz natural ieftin, spun astfel de critici, Berlinul este pregătit să ignore preocupările istorice adânc înrădăcinate ale partenerilor din UE ai Germaniei.

O pârghie pentru Putin?

Mai mult, spun ei, acordul demonstrează gradul șocant în care germanii au subestimat pericolul ce provine din Rusia lui Putin. Bănuiala este că conducta face parte din ambițiile sale geopolitice, oferindu-i încă o pârghie cu care poate exercita presiune. I-ar permite să întrerupă pur și simplu aprovizionarea cu gaze către țările din sfera de influență sovietică fără a afecta fluxurile către clienții din vest.

Slovacia, Bulgaria, România, Republica Cehă, Ungaria, Letonia și Estonia sunt toate dependente de gazul natural din Rusia. Cu toate acestea, cel mai mare risc este pentru Ucraina, unde Rusia susține de mulți ani separatiștii din estul țării. Aproximativ 40% din gazul natural importat de UE din Rusia curge prin Ucraina.

Taxele de tranzit încasate de Ucraina contribuie semnificativ la economia țării și, odată ce conducta Nord Stream 2 va fi gata, aceste taxe vor dispărea. Țările din Europa de Est avertizează că Rusia va putea pur și simplu să ocolească țara cu totul, continuând în același timp să livreze gaze către țările din Europa de Vest. Acest lucru, la rândul său, va permite Moscovei să exercite o presiune mai mare asupra Kievului, sabotând astfel potențialele încercări ale țării de a stabili legături mai strânse cu Europa.

Premierul polonez Mateusz Morawiecki spune că Moscova va face „bani buni” cu europenii, fonduri pe care Moscova le-ar putea investi imediat în arme. Morawiecki s-a folosit de vizita de la mijlocul lunii august a Secretarului de Stat al SUA, Mike Pompeo, pentru a lăuda sancțiunile americane împotriva companiilor implicate în construcția Nord Stream 2.

Cu toate acestea, multe țări din UE care au fost până acum critice în ceea ce privește conducta, au simțit nevoia să manifeste solidaritate cu Germania în fața asprimii sancțiunilor americane. La jumătatea lunii august, 24 din cele 27 de state membre ale UE au trimis departamentului de stat o notă de protest cu sub formă de conferință video. Ungaria, Letonia și România nu s-au alăturat protestului. Cu toate acestea, există o mulțime de alte state membre ale UE care nu ar fi triste să vadă că proiectul eșuează. „Estonia a fost întotdeauna critică cu Nord Stream 2”, spune ministrul eston al Apărării, Jüri Luik. „Nu aș fi dezamăgit dacă ar eșua”.

La Bruxelles, perspectiva este una diferită. În cazul în care SUA ar avea succes cu tacticile sale de intimidare, spune un diplomat, fiecare stat membru UE ar trebui să se pregătească pentru a fi ținta SUA la un moment dat – și, astfel, să depindă de asistența partenerilor săi din bloc. Astăzi, accentul este pus pe Nord Stream 2, „dar mâine ar putea fi pe computere, nave, mașini sau altceva”, spune Daniel Caspary, șeful grupului conservatorilor germani din Parlamentul European. „Trebuie să rezistăm la început”.

Un motiv pentru acest punct de vedere este un altul, larg răspândit la Bruxelles, potrivit căruia SUA nu sunt doar interesate să protejeze UE de influența rusă, ci se axează în primul rând pe găsirea unei noi piețe pentru gazul natural lichefiat produs de americani. „Dacă vor fi aplicate sancțiunile SUA, UE ar trebui să introducă contramăsuri „, spune Bernd Lange, șeful puternicului Comitet al comerțului internațional din Parlamentul European. Social-democrat din orașul german Hanovra, Lange spune că orice prejudiciu adus economiei europene ar trebui compensat prin „tarife și sancțiuni”.

„Pot exista opinii diferite despre Nord Stream 2”, spune David McAllister, șeful Comisiei pentru afaceri externe din Parlamentul European. „Dar în orice caz, sancțiunile extrateritoriale ale guvernului Statelor Unite sunt inadecvate.”

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, lucrează deja la dezvoltarea unor arme mai eficiente, care să fie proporționale cu metodele utilizate de americani. La doar dpuă săptămâni după numirea în funcție timp de două săptămâni, a propus, la mijlocul lunii decembrie, revizuirea Regulamentului de punere în aplicare a UE, un instrument-cheie în protejarea intereselor comerciale ale blocului. Regulamentul revizuit trebuie să permită Comisiei să ia măsuri împotriva altor țări în disputele comerciale chiar înainte ca Organizația Mondială a Comerțului să fi ajuns la un verdict.

Rămâne de văzut dacă noul regulament va avea vreun efect. Reinhard Bütikofer, membru al Parlamentului European, din Partidul Verde, s-a plâns că modificarea regulamentului este similară cu „încercarea de a intra într-un seif de oțel cu un deschizător de conserve”. Pe termen scurt, spune el, nu există „perspective că UE va putea să se apere cu succes de sancțiunile SUA”. În ultimă instanță, spune el, cea mai importantă întrebare pentru marile companii europene este dacă pot rezista fără piața americană. „Și în marea majoritate a cazurilor”, spune Bütikofer, „răspunsul este nu”.

Guvernul german spera demult că construirea unui terminal de GNL în Brunsbüttel în afara Hamburgului va fi suficientă pentru a-i atrage pe americani. Funcționarii Ministerului Economiei din Berlin cred că SUA au luat-o atâtde agresiv pe urmele Nord Stream 2 în primul rând pentru că vor să-și vândă propriul gaz în Europa. Ted Cruz, de exemplu, unul dintre semnatarii scrisorii trimise la Sassnitz, este din Texas, unde se exploatează o mare cantitate de gaz prin tehnica cunoscută sub numele de fracking.

Mergând pe această ipoteză, guvernul german a fost de asemenea de acord să plătească pentru conectarea terminalului GNL la rețeaua germană de gaze naturale, pentru a reduce birocrația și pentru a accelera construcția. Dar creșterea amenințărilor cu sancțiuni arată în mod clar că terminalul nu a fost suficient pentru a potoli Washingtonul.

O amenințare pentru securitatea Americii?

De asemenea, nu există prea multe speranțe că poziția Washingtonului cu privire la Nord Stream 2 se va schimba fundamental dacă candidatul la președinție democrat, Joe Biden, va fi ales la Casa Albă, în noiembrie. O purtătoare de cuvânt a senatorului Cruz a declarat, pentru DER SPIEGEL, că sancțiunile au un sprijin puternic și bipartizan în ambele camere ale Congresului. „Nu este doar un consens în SUA”, a spus ea. „Multe guverne europene susțin abordarea senatorului Cruz și au respins în mod expres comentariile interpretabile și false ale inițiativei americane”. Potrivit acesteia, Cruz crede că Nord Stream 2 răsplătește politica Rusiei de extindere agresivă și șantaj economic. Ca atare, conducta reprezintă o amenințare la adresa securității Americii.

Diplomații germani subliniază că amenințările cu sancțiuni nu pot fi puse în aplicare imediat. Actul de clarificare a securității energetice a Europei, care ar include sancțiunile, face parte din bugetul apărării, care nu va fi aprobat înainte de alegeri. Dar toată lumea pare să fie de acord că, dacă Biden este ales, nu-și va permite luxul de a părea slab în fața Rusiei. Cu toate acestea, guvernul german speră că va putea negocia un fel de acord cu o Casă Albă condusă de democrați.

Între timp, companiile implicate au început să se pregătească pentru posibile dificultăți politice și iau în calcul o întârziere suplimentară a finalizrii proiectului. În 2016, conglomeratul rus Gazprom a preluat întregul proiect ca acționar unic. Cele cinci părți interesate europene care au fost implicate până în acel moment – Uniper din Germania, OMV din Austria, Engie din Franța, Wintershall din Germania și Shell din Olanda – și-au limitat implicarea la acoperirea a 10 la sută din costurile de construcție planificate, de aproximativ 9,5 miliarde euro.

Deoarece acești bani au fost deja plătiți integral, acele companii nu mai pot fi vizate cu sancțiuni. Nu mai au niciun rol oficial în proiect și ar putea rezista la întârzieri suplimentare de construcție de până la câteva luni. Dacă în cele din urmă apare nevoia, este posibil să fie nevoiți să își anuleze investițiile. O pierdere de aproape un miliard de euro de fiecare ar fi dureroasă, dar este face parte din riscul de a face afaceri, în cazul companiilor de o asemenea anvergură. Anularile pentru centralele nucleare care au fost eliminate treptat în Germania, de exemplu, au fost de câteva ori mai mari decât această sumă.

Sectorul energetic al Germaniei ar putea supraviețui și fără gaz natural din Rusia pentru o perioadă destul de lungă. Dar, în următorii ani, ultimele centrale nucleare din Germania vor fi închise și un număr din ce în ce mai mare de centrale pe cărbune este de asemenea tras pe dreapta. Pentru perioada de tranziție spre surse regenerabile, probabil va fi nevoie de mai mult gaz natural pentru a compensa fluctuațiile energiei solare și eoliene. Pe termen lung, însă, gazul natural devine din ce în ce mai puțin important pentru electricitate și încălzire.

Un viitor cu hidrogen?

Există unii care chiar cred că conducta Nord Stream 2 nu va fi folosită deloc pentru gaze naturale în viitorul apropiat, devenind în schimb utilizată în producția de hidrogen. Pentru a îndeplini obiectivele Acordului de la Paris, companiile industriale europene vor trebui să schimbe radical strategiile de producție – să lase în urmă combustibilii fosili și să se îndrepte spre hidrogen, în următorii ani.

Dar până când nu este disponibil suficient hidrogen durabil din punct de vedere ecologic, decalajul ar putea fi acoperit de hidrogenul fabricat prin transformarea chimică a gazului natural. În cazul Nord Stream, această transformare ar putea avea loc chiar la sursa din Rusia. CO2 astfel eliberat ar putea fi pompat înapoi în pământ în câmpurile de gaz din Rusia și hidrogenul ar putea fi apoi trimis în Europa prin conductă. Beneficiile pentru climă ar putea fi suficiente pentru a uni europenii și a slăbi poziția Statelor Unite.

Între timp, la Sassnitz se zvonea că construcția a continuat în secret. Din mai, în port se află nava Akademik Cherskiy, o navă rusă care a înlocuit navele elvețiene. Macaraua gigantică a navei este acolo pentru a ajuta la punerea conductelor, dar trebuie mai întâi să fie modernizată. În Sassnitz, unii cred că lucrarea a început deja, spunând că muncitorii implicați locuiesc în portul din vecinătate.

O vizită în port dezvăluie bărbați care stau în preajma pe nava rezidențială Rossini, unde vorbesc unii c alții, vorbesc la telefon ori fumează. Nava lor este separată de restul portului orașului printr-un gard alb, iar muncitorii nu pot debarca decât printr-o singură platformă. „Lucrăm în Mukran”, strigă unul dintre ei într-o engleză desfundată, prin gard. „Sudăm”. Nu vrea să spună nimic mai mult de atât. Este doar un zvon.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here