Urmele lăsate de otrăvirea lui Navalnîi, cum au fost ultimele lui ore și tactica folosită de Merkel, cu Putin, pentru a obține transferul la spitalul din Berlin

„Este o informaţie tulburătoare despre tentativa de asasinare prin otrăvire a unei figuri principale a opoziţiei ruse”. Și: „Scopul a fost să-l reducă la tăcere şi condamn cu tărie aceasta, în numele guvernului german”. Cu aceste cuvinte rostite de cancelarul Germaniei, Agela Merkel, relația Rusiei cu statele din spațiul euroatlantic intră, inevitabil, într-o nouă fază glaciară. Reacțiile internaționale au curs imediat, din Europa până în SUA.

Dar ce s-a întâmplat în ultimele ore petrecute, conștient, de către Alexei Navalnîi? De ce nu există dubii asupra otrăvirii și cum a fost convins Putin să dea undă verde transportării inamicului său la spitalul din Berlin? Nu în ultimul rând, în ce măsură o asemenea operațiune de lichidare ar fi fost posibilă fără aprobare sau ordinu de la cel mai înalt nivel, într-o Rusie în care dosarele sensibile pentru regim sunt sub cheie la Kremlin?

Mai jos, răspunsurile la aceste întrebări.

„Starea de sănătate a liderului opoziției ruse, Alexei Navalnîi, se îmbunătățește pe măsură ce primește tratament la Berlin. Dar a fost într-adevăr otrăvit la cererea Kremlinului? Există multe indicii că da”. Asta scria Der Spiegel, ieri, ca o avanpremieră la anunțul cancelarului german, Angela Merkel, privind dovezile pe care le deține Berlinul.

• Materialul, pe larg, mai jos.

Este seara dinaintea otrăvirii lui, seara dinaintea zilei în care vedeta opoziției ruse urma să se transforme într-un pacient de spital, iar Alexei Navalnîi este într-o formă excelentă. Își face apariția în orașul universitar Tomsk, situat în vestul Siberiei, iar susținătorii săi locali i-au pus o întrebare la care tot trebuise să răspundă de atâtea ori înainte: Cum este posibil să mai fie în viață?

Este ultima oprire din lunga călătorie a lui Navalnîi prin vestul Siberiei, începută în Novosibirsk, dar acum cel mai faimos politician rus de opoziție își face drum spre Tomsk, un oraș mai mic, care nu a beneficiat prea mult de pe urma bogăției petroliere a regiunii.

Și-a ținut secretă sosirea, deoarece relatează despre corupția din rândul reprezentanților locali ai partidului pro-Kremlin, Rusia Unită. Nu ar fi o idee bună să provoace agitație și știe că este în permaneță supravegheat.

Nicăieri pe invitația pentru evenimentul programat pentru seară nu scrie că va apărea Navalnîi însuși. Activiștii opoziției se întâlnesc în biroul regional al organizației, situat la etajul cinci al unei clădiri din cărămidă roșie. Au apărut în jur de două duzini de oameni.

Navalnîi vorbește despre apropierea alegerilor regionale din septembrie și despre importanța lor pentru Tomsk, unde va fi ales un nou consiliu al orașului. Începe prin a-și explica tactica de a face cât mai multe daune Rusiei Unite și apoi le dă cuvântul celor care vor să pună întrebări.

Un ascultător dorește să știe ce are de spus Navalnîi despre acuzațiile potrivit cărora este de fapt o marionetă a Kremlinului. La urma urmei, el este încă în viață. Un adversar adevărat a Kemlinului nu ar fi fost oare ucis demult?

Navalnîi zâmbește: „Acum trebuie să mă justific pentru faptul că nu am fost ucis?”. Istoriara a fost obținută de către Der Spiegel de la un participant la întâlnire.

Navalnîi arată cu degetul spre mesajul pe care cineva îl poartă, prins cu ac: „Podul Nemțov”, o referință la politicianul de opoziție Boris Nemțov, care a fost împușcat mortal pe un pod situat lângă Kremlin. Navalnîi spune: „Dacă mă vor ucide, asta le va crea mai multe probleme celor de la putere. La fel ca în cazul lui Nemțov. Demonstrații, însemne, tricouri cu numele său și restul”.

Nimeni din încăpere nu știe că acestea sunt ultimele ore în care Navalnîi va mai putea vorbi. În curând, el va fi mai aproape de moarte decât de viață.

Un salon de spital foarte păzit

Navalnîi, pacientul rus, se află acum în centrul Berlinului, la doar 600 de metri de Cancelarie. El este aici de peste o săptămână. Deși se pare că simptomele sale se ameliorează, se află în continuare în comă în secția de Terapie Intensivă a Spitalul Universitar Charité din capitală. Iar salonul său este puternic păzit de polițiști federali germani.

Deși viața lui nu mai este în pericol, după cum a anunțat clinica la sfârșitul săptămânii trecute, el este încă în stare gravă. Spitalul Charité a anunțat, de asemenea, săptămâna trecută, că boala a avut drept cauză otrăvirea. „Constatările clinice indică o intoxicație cu o substanță din familia inhibitorilor colinesterazei”, a arătat spitalul, într-un comunicat. Nu poate fi exclusă vătămarea pe termen lung a sistemului său nervos.

Navalnîi a ajuns la Berlin întrucât cancelarul german, Angela Merkel, a intervenit personal în numele său și au existat șanse cât se poate de reale ca el să nu mai fi fost în viață azi, dacă Merkel nu ar fi făcut-o. Surse apropiate cancelarului susțin că ea a solicitat zilnic informații detaliate despre starea lui Navalnîi.

Dar nu doar Navalnîi a ajuns în Germania, ci și întrebările despre ceea ce i s-a întâmplat. Otrăvirea liderului opoziției ruse nu mai este doar un mister – a ajuns pe scena politică internațională.

Există nenumărate întrebări la care acum trebuie date răspunsuri. Cine l-a otrăvit pe Navalnîi și în ce legătură se află cu Kremlinul? Putin însuși a ordonat otrăvirea celui mai critic critic al său? De unde a venit otrava? Cum a fost administrată? Și există vreo legătură între soarta lui Navalnîi și oamenii din Belarus care – spre supărarea lui Putin – protestează de săptămâni întregi împotriva fraudei electorale comise de dictatorul Alexander Lukașenko? Momentul este doar o coincidență sau demonstrațiile de la Minsk au fost motivul atacului?

Guvernul german trebuie acum să găsească o modalitate de a face față unui regim care este clar pregătit să-i elimine, pur și simplu, pe cei mai duri critici ai săi; unui regim ai cărui dușmani sunt uciși și în afara Rusiei; și unui regim care a continuat să evlueze ca un stat paria și un adversar negru al Europei.

O poveste de durere

Este marți, săptămâna trecută, iar șeful de cabinet al lui Navalnîi, Leonid Volkov, stă într-o cafenea din inima Berlinului, la doar câțiva kilometri de spitalul Charité. A oferit o oră din acea zi pentru a vorbi despre ce crede că s-a întâmplat și de ce prietenul și șeful său ar fi putut fi otrăvit.

Pune două telefoane mobile pe masă și comandă o cafea neagră și pâine cu gem, pe măsură ce un flux constant de mesaje îi aprinde telefoanele. Își alege cu grijă răspunsurile. Un bărbat cu ochi mari și barbă rășcată, Volkov este atât de precis, concis și nerăbdător, când vorbește, încât pare că gândurile sunt toate acolo și abia așteaptă ca partenerul de conversație să-l ajungă din urmă. Ar fi mai ușor să ni-l imaginăm pe fostul antreprenor IT în Silicon Valley decât în ​​politica rusă.

Cu Navalnîi în comă, Volkov trebuie să încerce să-l înlocuiască cât de bine poate. De asemenea, îi ajută pe soția lui Navalnîi, Iulia și pe familia sa, toți aflați la Berlin. Volkov încearcă să continue activitatea lui Navalnîi. Volkov spune că scopul este „să-i rănim pe Putin și Kremlin”.

Povestea otrăvirii lui Alexei Navalnîi este una de durere – a durerii chinuitoare pe care Kremlinul a provocat-o probabil celui mai proeminent activist de opoziție din țară, deoarece a avut temeritatea de a se implica în politică. Aceasta este părerea lui Volkov. Volkov este convins că Navalnîi a fost otrăvit întrucât știe care este călcâiul lui Ahile al regimului. El crede că lui Putin i se va reproșa suferința lui Navalnîi, în ciuda tuturor mesajelor confuze din Rusia care continuă să apară pe ecranele telefoanelor mobile ale lui Volkov. „Dacă merge ca o rață și înoată ca o rață, atunci este o rață”, spune el.

Se îndrepta spre casă?

Evenimentele care au avut loc de când Navalnîi și-a pierdut cunoștința vorbesc de la sine. Pe 20 august, joi dimineață, Navalny și cei doi asistenți ai săi s-au îndreptat către micul aeroport din Tomsk pentru zborul lor înapoi la Moscova. După ce a trecut prin filtrele de securitate, Navalnîi a cumpărat un ceai de 100 de ruble la Wiener Kaffeehaus și s-a așezat să aștepte zborul S7 2614 către Moscova, care era programat să decoleze la 7:55 a.m. Zborul de 3.000 de kilometri durează de obicei peste patru ore.

Planurile lui Navalnîi pentru ziua respectivă includeau înregistrarea programului său săptămânal pe internet, dar în cele din urmă nu a putut să o facă. Nici nu a revenit la Moscova, chiar dacă avionul său a decolat cu o întârziere de doar opt minute.

În imaginile filmate în interiorul avionului, Navalnîi poate fi auzit țipând de durere la scurt timp după decolare. Pilotul a schimbat cursul pentru a ateriza de urgență în Omsk, deși o amenințare cu bombă la aeroport aproape că a împiedicat aterizarea. La sol, în Omsk, Navalnîi a fost adus la spitalul de urgență nr. 1, unde i s-a administrat imediat atropină, un antidot comun pentru anumiți agenți neurotoxici, și a fost plasat în comă indusă.

Suspiciunea inițială a medicilor a fost că Alexei Navalnîi fusese otrăvit. Au fot aduși specialiști din capitală, iar probele de sânge și urină au fost trimise la laboratoarele din Moscova pentru testare.

Apoi, brusc, medicii din Omsk au susținut că nu au fost identificate toxine. Medicul șef al spitalului, jucându-se agitat cu un stilou pe tot parcursul declarației sale, a spus că suspectează probleme metabolice sau legate de diabet. A făcut să sune ca și cum întreaga problemă ar fi putut fi evitată dacă Navalnîi ar fi supt niște bomboane.

Purtătorul de cuvânt al Navalnîi, Kira Iarmiș, a scris pe Twitter că familiei i s-a spus că Navalnîi a fost contaminat cu o substanță periculoasă atât pentru el, cât și pentru cei din jur. Nu a sunat ca și cum ar fi fost o problemă de zahăr în sânge.

Au fost amenințați medicii? Au primit informații proaste de la laboratorul din Moscova? Oare are legătură cu faptul că medicul șef este un membru loial al Rusiei Unite, partidul pro-Kremlin? Sau cu bărbații în civil care se aflau în încăperea lui și care aparțineau, probabil, serviciului de informații interne, FSB? Au așteptat până au dispărut urmele otrăvii?

Nu este apt pentru călătorie

Situația nu s-a schimbat timp de aproape două zile, chiar dacă familia lui Navalnîi – soția sa Iulia și fratele său Oleg – au cerut continuu transferul pacientului. Vineri, când a fost otrăvit, un avion Challenger aparținând companiei charter Nürnberg FAI, a sosit la Omsk, gata să-l ducă pe Navalnîi la Berlin. Avionul specializat a fost echipat cu un mini-unitate de terapie intensivă la bord, completat cu un medic și doi paramedici. Dar medicul șef și restul conducerii spitalului din Omsk au refuzat să elibereze pacientul, spunând că nu este apt pentru călătorii.

Părea la acel moment că jumătate din Europa investise în soarta lui Navalnîi. Atât Merkel, cât și președintele francez, Emmanuel Macron, au oferit asistență medicală.

Din conversațiile cu oficialii guvernamentali de la Berlin, rămâi cu impresia că Germania s-a implicat în mod deliberat în acest caz. Merkel a intervenit personal pentru a-l îndemna pe Putin să accepte dorința familiei Navalnîi, de a se permite tratarea în Germania. Spre deosebire de procedura standard, ea nu l-a sunat personal pe președintele rus, ci a folosit o dicuție telefonică planificată de mult timp între Putin și președintele finlandez, Sauli Niinistö, pentru a-i comunica dorința ca Navalnîi să poată părăsi Rusia.

Niinistö este perceput drept un personaj în care Putin are încredere. Totuși, președintele finlandez a declarat pentru DER SPIEGEL că nu a trebuie să ducă prea multă muncă de convingere, susținând că Putin i-a spus că nu are nicio problemă cu transferul. La o jumătate de oră după conversație, s-a dat permisiunea ca Navalnîi să fie transportat.

Ca urmare, principalul politician rus de opoziție – un om al cărui nume Putin nici măcar nu i l-a pronunțat niciodată – a devenit un oaspete special al cancelarului Angela Merkel. Sâmbătă devreme, pacientul a fost ridicat de pe aeroportul Tegel din Berlin cu o escortă de poliție. Armata germană a pus la dispoziție o targă specială, acoperită, pe fondul temrilor că Navalnîi ar putea constitui un pericol și pentru alții.

Luni, spitalul din Berlin a confirmat ceea ce clinica din Omsk se chinuise din greu să nege: Navalnîi a fost otrăvit.

„Pacientul”

Există o reacție la soarta lui Navalnîi care este deosebit de interesantă prin faptul că… nu există: și anume cea a Kremlinului. Agențiile guvernamentale din Rusia își văd de treabă de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Kremlinul continuă să evite pronunțarea numelui Navalnîi, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, folosind denumirea „pacientul” atunci când s-a referit la el. Iar Kremlinul a respins orice culpă, negând existența vreunei infracțiuni care ar trebui investigată. În cuvintele lui Peskov: „Trebuie să existe un motiv pentru o investigație. Pentru moment, tot ceea ce vedem noi este că pacientul este în comă”.

Atunci când își exprimă simpatia, ei spun doar că, „la fel ca orice cetățean”, îi doresc bine omului. Abia joia trecută, procurorii de stat au anunțat o investigație preliminară după ce Moscova a susținut bizara teorie conform căreia întreaga afacere ar fi putut fi pusă în scenă de Germania.

Într-adevăr, cu cât Kremlinul insistă mai mult asupra faptului că Navalnîi este lipsit de importanță , cu atât se demonstrează contrariul. Este probabil cel mai frustrant adversar al lui Putin, pentru că demonstrează în permanență ceea ce îi lipsește țării. Și este periculos pentru că distruge visul lui Putin de stabilitate completă.

Joi, când Putin a acordat un lung interviu televizat, nu a fost scos niciun cuvânt despre Navalnîi. În schimb, Putin a anunțat că Rusia a înființat un fel de „contingent de securitate” pentru Belarus pentru a-l ajuta pe Alexandru Lukașenko, în caz de nevoie. Și din nou, se pune întrebarea dacă evenimentele din Belarus și cele din jurul Navalny sunt legate.

Un exemplu de urmat?

Se teme Putin că ar putea deveni ținta tipurilor de proteste care-l vizează în prezent pe omologul său de la Minsk? Îi este frică de Navalnîi, cel mai feroce adversar public al său, care a numit în repetate rânduri Belarusul drept un exemplu de urmat?

Alexei Navalnîi este un politician extrem de talentat. El compensează o mare parte din ceea ce îi lipsește Rusiei: opoziție extraparlamentară, radiodifuzori critici de televiziune, sindicate și chiar jurnalism de investigație, într-o oarecare măsură. Este imposibil să ne imaginăm Rusia fără el, iar acesta este unul dintre puținele lucruri pe care le are în comun cu Putin.

„Navalnîi are un talent unic. Instinctele sale politice nu îl lasă aproape niciodată să se rătăcească”, spune Ekaterina Schulmann, politolog la Moscova. „Și are carismă, o prezență fizică”.

Cariera sa politică a început în anii 1990, cu Yabloko, un partid liberal care era în primul rând popular printre profesori și a atras sprijin cu o singură cifră. Navalnîi era un membru destul de atipic al partidului: un tânăr avocat și activist anticorupție, care critica conducerea partidului și avea înclinații mult mai spre dreapta din punct de vedere politic. A avut legături strânse cu naționaliștii, ceea ce a dus la excluderea lui din Yabloko. Din acel moment, a devenit propriul său lider de partid.

Toamna anului 2013 a fost prima dată când Putin a priceput cu adevărat că Navalnîi era mai capabil decât alți activiști anti-Kremlin. În anul precedent, Putin se întorsese la Kremlin ca președinte, după o perioadă de patru ani ca prim-ministru. După ce a înăbușit protestele opoziției, Putin s-a simțit atât de sigur la Kremlin încât Navalnîi a primit voie să candideze la funcția de primar al Moscovei.

Navalnîi, desigur, nu prea avea nicio șansă. Rolul său a fost de a face alegerile să pară mai legitime. Cu excepția faptului că aproape l-a împins spre tușă pe actualul edil, Serghei Sobianin, după ce a obținut un neașteptat 27%.

O tenacitate extraordinară

Au trecut șapte ani de atunci, timp în care Kremlinul a aplicat în mod constant lecția pe care a învățat-o atunci: Nu i-a mai permis niciodată lui Navalnîi să joace un rol politic oficial. Între timp, Navalnîi, pe care mulți activiști de opoziție nu îl suportă, și-a petrecut ultimii șapte ani dând cu ciocanul în cetatea Putin.

Tenacitatea sa este extraordinară. În decembrie 2016, Navalnîi a anunțat că va candida împotriva lui Putin la alegerile prezidențiale din 2018. Mulți ruși au crezut că este o nebunie, dat fiind că Kremlinul încă ia decizii cu privire la cine are voie să fie candidat și cine nu.

Dar Navalnîi a crescut miza pentru interdicția anticipată a candidaturii sale. A mobilizat susținători în regiuni, a călătorit în toată țara și a făcut campanie ca un adevărat candidat la președinție. Era ca și cum le-ar fi spus susținătorilor săi că, dacă ar acționa ca și cum ar exista o politică reală în Rusia, așa ar fi.

Desigur, Kremlinul a respins înregistrarea lui Navalnîi. Dar, prin campania sa, Navalnîi a creat în esență un nou partid de opoziție. Avea tot ce are nevoie un partid: filiale regionale, o bază de alegători, un lider și, deși este destul de imprecisă, o ideologie. El însuși o descria astfel: „Nu minți, nu fura”. De-a lungul anilor, s-a mutat spre stânga din punct de vedere politic, acordând mai multă atenție problemelor sociale, în timp ce din naționalismul și xenofobia de altădată a rămas puțin. În afară de solicitare sa ca rușilor să li se permită să poarte arme.

În același timp, Navalnîi și-a construit propriul imperiu media, ceea ce este o necesitate, dat fiind că radiodifuzorii de la Kremlin evită să-l menționeze.

Un gen nou

Radiodifuzorul lui Navalnîi este YouTube. În 2015, a postat un clip numit „Chaika”, cuvânt care înseamnă „pescăruș”, despre familia procurorului general de atunci, Iuri Chaika, ai cărui fii au mai multe interese comerciale, inclusiv în gestionarea deșeurilor. În esență, videoclipul a dus la nașterea unui nou gen în Rusia: documentarul anticorupție plin de viață, rapid, plin de umor și realizat profesionist.

În loc de șiruri de cifre seci, videoclipurile lui Navalnîi arată vile mari, fotografiate de sus, imagini private postate pe Facebook și Instagram, elemente grafice bine concepute și un Navalnîi făcând vizite personale. „Chaika” a avut un succes enorm. Potrivit sondajelor realizate în 2015, 5% din populație a văzut filmul, iar 38% a auzit sau citit despre el.

Cel mai mare succes al său a venit în 2017, cu un film despre premierul Dmitri Medvedev. Echipa lui Navalny a survolat cu o dronă reședința secretă a lui Medvedev de pe râul Volga și crama sa din Toscana. Filmul de pe YouTube a fost accesat de 38 de milioane de ori. De asemenea, a declanșat mari demonstrații ale tinerilor și a afectat grav reputația lui Medvedev. „Se presupune că s-a îmbătat o săptămână după aceea”, spunea Navalnîi, într-un interviu din 2017, pentru DER SPIEGEL.

În fiecare joi seară, la ora 20:00, vorbește cu telespectatorii canalului său de YouTube, intitulat „Navalny Live”. Pe 13 august, exact cu o săptămână înainte de otrăvire, și-a făcut ultima apariție pe canal. Purtând sacou și cravată, semăna cu gazda unui matinal, bine-dispus.

„Apucă de gât puterea de stat”

În acea zi, accentul a fost mișcarea de protest din Belarus. A dedicat țării vecine două ore și jumătate din emisiunea de trei ore, în mod clar entuziasmat, în timp ce căuta paralele cu Rusia. Era fost încântat să sublinieze că lozincile folosite de manifestanții de la Minsk erau similare cu cele din orașul rus Habarovsk, unde zeci de mii de oameni manifestă împotriva lui Putin de săptămâni întregi. „Habarovsk, ascultă cu atenție”, a spus el, înainte de a începe să vorbească despre grevele din Belarus. Aceste greve, arăta Navalnîi, demonstrează cum să „apuci puterea statului de gât”.

La sfârșitul lunii iulie, Navalnîi a declarat în emisiunea sa că „Lukașenko este tatăl, profesorul politic al lui Putin”. El a spus: „Omul a stabilit un regim și Putin doar l-a copiat. Lukașenko este în mod constant cu doi până la trei ani înaintea lui”. Cu alte cuvinte, Belarusul este globul de cristal prin care Putin își poate analiza propriul viitor.

Adepții lui Navalnîi au fost electrizați de ceea ce se întâmplă în Belarus. Acolo s-a împlinit un scenariu pe care l-ar dori repetat în Rusia: Unui candidat real al opoziției i s-a permis să candideze la alegeri, Svetlana Tikhanovskaya în acest caz. Lukașenko a deschis ușa doar cât o crăpătură, iar opoziția a intrat pe flux.

În ziua alegerilor din Belarus, echipa lui Navalnîi a stat în emisie șase ore consecutive. A inclus personalități precum Leonid Volkov și Vladimir Milov – și toți vorbeau despre țara vecină. Din punctul de vedere al dușmanilor lui Navalnîi, era clar că încerca să se asigure că scânteile din Belarus vor declanșa un incendiu în Rusia.

Mulți din elita rusă îi vor răul lui Navalnîi. Puțini și-au făcut atât de mulți dușmani puternici deodată. Printre protagoniștii anchetelor sale se numără procurorul general rus, Iuri Chaika; Alexander Bastrykin, fostul președinte al Comitetului de anchetă al Procuraturii Generale; fostul prim-ministru Medvedev și miniștrii săi; Purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov; Șeful Rosneft, Igor Sechin; directori ai companiilor de stat; șeful agenției spațiale; membri ai parlamentului rus, Duma; precum și oficiali ai Rusiei Unite, partidul de guvernământ.

Unii l-au amenințat deschis pe Navalnîi, în trecut. Fostul bodiguard al lui Putin, Viktor Zolotov, care acum este șeful puternicei Gărzi Naționale, l-a provocat public la duel. Printre cei deosebit de furioși pe el se numără Evgehni Prigozin, fostul bucătar al lui Putin, care a ajuns șeful unui conglomerat de companii care include Wagner, o armată privată de mercenari. S-a scris despre el că a contribuit la influențarea campaniilor electorale din Statele Unite și Marea Britanie.

În cele din urmă, este posibil ca oamenii lui Navalnîi să-și aducă o contribuție importantă la rezolvarea a ceea ce sa întâmplat de fapt. În această săptămână, după publicarea, vineri, a versiunii germane a acestui articol, ei și-au publicat propriul raport despre cercetările pe care le-au efectuat în Siberia.

Se crede că Navalnîi a fost la Novosibirsk, pentru a investiga membri ai partidului Rusia Unită din orașul siberian – toți implicați în industria construcțiilor pe plan local, unde au existat numeroase scandaluri de corupție. Aceștia ar avea legături strânse cu fostul director regional adjunct al FSB, care acum conduce FSB la Tomsk. Se spune că Navalnîi s-a aflat sub supraveghere atentă în timp ce se afla în oraș, ultima sa oprire înainte de Tomsk. „Ne urmăresc pe jos, ne urmăresc cu convoiaie întregi de mașini, fiecare dintre noi fiind urmărit de câte două sau trei mașini”, a declarat Gheorgi Alburov, membru al personalului Navalnîi, într-un videoclip, pe un canal YouTube local. „Și încearcă să urmărească unde mergem. Ce facem. Ne-au filmat în secret.”

Comenzile au venit de sus?

Se poate doar specula cu privire la cine a comandat exact atacul asupra lui Navalnîi. Au fost dușmanii pe care i-a făcut în Siberia de Vest? „Conducerea locală se pricepe la hărțuirea la scară mică – detenție administrativă și amenzi”, spune Ksenia Fadeieva, șefa filialei din Tomsk a lui Navalnîi. „Dar Navalnîi este dușmanul lui Putin. Nici guvernatorul, nici șefii locali ai organelor de securitate nu ar îndrăzni să facă așa ceva fără instrucțiuni chiar de la vârf”.

Putin însuși l-a eliminat pe Navalnîi pentru că îl privea ca pe o amenințare? „Nu aș crede niciodată că Putin se simte slab sau vulnerabil în fața lui Navalnîi”, spune analista Tatiana Stanovaia. „Putin crede că este unic și că sistemul său este stabil. Nici măcar nu consideră că Navalnîi este un politician, ci mai degrabă un escroc și un mahalagiu fără nici o greutate politică. De aceea nu se referă niciodată la el pe nume. Alții îl consideră pe Navalnîi o amenințare serioasă, printre ei și șeful Consiliului de Securitate al Rusiei, Patrușev, șeful FSB, Bortnikov, și directorul serviciului de informații externe Naryshkin. Dar nu Putin”.

Un lucru se poate spune cu certitudine: otrăvirea lui Navalnîi este un produs al sistemului construit de Putin. Și puțini au îndoieli că există o linie directă de la acest act spre cele mai înalte niveluri ale conducerii ruse.

Începând cu tehnica utilizată: otrăvirea, eventual cu un agent neurotoxic militar. Poate fi adevărat că serviciile și-au pierdut monopolul asupra acestor metode, dar este o tehnică tipică utilizată în sistemul de informații. Expertul în informații din Moscova, Andrei Soldatov, spune că Putin a făcut tot ce a putut în ultimii patru ani pentru a pune sub control strict întregul aparat de stat. „Că cineva ar efectua o operațiune independentă într-o astfel de atmosferă este mult mai greu de imaginat decât ar fi fost acum 15 ani”, spune el.

Iar Gleb Pavlovski, care a fost cândva un influent oficial la Kremlin, este sigur: „O tentativă de asasinat este foarte periculoasă pentru oricine o comite. Te poți proteja doar dacă ești în vârf – aș spune, la un nivel sub Putin și al anturajului său imediat, cel puțin”. El nu crede că lui Putin i s-a cerut permisiunea. „Putin ar interzice probabil așa ceva pentru că este atent. Oricum, nu-i place să dea ordine directe. Dar nici nu trebuie să-l întrebi. Persoana care a făcut-o presupune probabil că acționează în interesul lui Putin – că face ceea ce Putin însuși se abține să facă, dar care cu adevărat ar trebui făcut”.

Cu alte cuvinte, Putin însuși nu otrăvește niciun adversar, dar a creat un sistem care îi permite să se întâmple asta fără pedeapsă și oferă acoperire pentru făptași.

Relații zdruncinate rău

Când vine vorba de președintele rus, a crescut chiar și disperarea Angelei Merkel, care de ani de zile l-a tratat pe Putin cu cantități egale de duritate și răbdare. S-a văzut asta la mijlocul lunii mai, în parlamentul german.

Chiar înainte de apariția cancelarului, procurorul federal al Germaniei a dat vina pe serviciul de informații militare rus, GRU, pentru atacuri de hacking asupra Bundestagului, în 2015. Două conturi de e-mail de la biroul parlamentar al lui Merkel au fost piratate. „Pot să spun foarte sincer că mă doare”, a declarat în fața Parlamentului un cancelar vizibil deranjat, adăugând că este cu atât mai îngrijorător cu cât „se străduiește în fiecare zi să îmbunătățească relațiile cu Rusia”.

Și nu doar evenimentul hacking a zguduit atât de profund relațiile germano-ruse. Parchetul Federal a acuzat, de asemenea, agențiile de stat ruse de uciderea lui Zelimkhan Khangoshvil, un cecen cu pașaport georgian, în plină zi, într-un parc din centrul Berlinului, în august 2019. Germania a expulzat ulterior doi diplomați ruși, iar oficialii guvernamentali au spus că ar putea urma și alte acțiuni.

Politicienii germani au fost cel puțin la fel de indignați de felul în care Rusia a gestionat consecințele asasinatului, la fel cum au fost și față de infracțiunea propriu-zisă. Ministerul german de Externe a depus 17 cereri de asistență pentru soluționarea infracțiunii și niciuna nu a primit răspuns. Ca atare, nu este deloc surprinzător faptul că, în prima lor declarație comună privind cazul Navalnîi, cancelarul și ministrul german de externe, Heiko Maas, au cerut Moscovei să soluționeze atacul. Măsurat în raport cu standardul general pentru diplomația germană, limbajul ales pentru declarație a fost neobișnuit de clar. „Autoritățile țării sunt solicitate urgent să investigheze pe deplin această chestiune”, au spus ei într-o declarație comună. „Și să facă acest lucru într-un mod complet transparent”. Cei responsabili trebuie „identificați și aduși în fața justiției”.

A fost o încercare de aruncare a mingii în ograda Rusiei: dacă susțineți că nu ați avut nimic de-a face, atunci demonstrați-o.

„Otrăvirea trebuie să fi fost comandată de sus”

Ministrul Apărării din Estonia, Jüri Luik, a declarat pentru DER SPIEGEL: „Sunt 100% sigur că deciziile de această amploare nu sunt luate de guvernatori sau de oficiali inferiori. Otrăvirea lui Navalnîi trebuie să fi fost ordonată de sus. Cazul Skripal arată că adevărul apare întotdeauna”.

Până în prezent, nu pare că problema Navalnîi va duce la o înăsprire a sancțiunilor UE împotriva Rusiei, dar situația s-ar putea schimba rapid.

„Este îngrijorător faptul că toate eforturile de îmbunătățire a relațiilor cu Europa sunt respinse de Kremlin”, spune Jürgen Hardt, coordonatorul politicii externe pentru creștin-democrații Angelei Merkel, în Bundestag. „Dacă dovezile arată că Navalnîi a fost victima otrăvirii și că a fost fie tolerată, fie chiar comandată de stat, Uniunea Europeană trebuie să acționeze într-un mod unit și hotărât și, de asemenea, să examineze relațiile economice actuale cu Rusia. „

Nils Schmid, purtătorul de cuvânt pentru politica externă a grupului SPD din Bundestag, solicită „introducerea rapidă a unui mecanism de sancțiuni UE specific persoanei care poate fi utilizat în cazul unor încălcări grave ale drepturilor omului”. Cei responsabili trebuie să „simtă rapid consecințele acțiunilor lor criminale”, spune el.

Indicii despre substanța folosită

Substanța exactă utilizată în otrăvirea lui Navalnîi nu a fost încă determinată. „Ar trebui să fie totuși posibil să se găsească semnătura substanței utilizate în probele de plasmă din sângele lui Navalnîi”, spune chimistul Marc-Michael Blum, care a condus laboratorul Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW) timp de doi ani.

Cel puțin, există indicii despre ceea ce ar putea fi. După internarea pacientului la spital, medicii de la Charité au descoperit că o enzimă importantă a fost blocată în sistemul său nervos: acetilcolinesteraza.

„O serie de substanțe chimice pot avea aceste efecte, inclusiv, în special, esteri ai acidului fosforic organic și esteri ai acidului fosfonic”, spune expertul în arme chimice Ralf Trapp. Experții numesc aceste substanțe organofosfați.

În această categorie se încadrează unele pesticide, dar și arme chimice dezvoltate în scopuri militare, cum ar fi tabun, sarin, soman, agenții din seria V, precum și familia otrăvurilor Novichok.

Cei care intră în contact cu aceste substanțe prezintă simptome severe de otrăvire: substanțele determină salivare abundentă și lacrimi, pierderea controlului, spasme musculare și scăderea activității inimii. De asemenea, pot provoca paralizie respiratorie centrală.

Dacă otravă este inhalată, durează doar câteva secunde, sau poate câteva minute, pentru ca aceasta să producă efecte. Dacă este ingerată prin alimente, experții spun că durează 30 de minute până la cel mult o oră. Dacă otrava intră în organism prin piele, pot trece câteva ore înainte ca aceasta să intre se activeze. Este posibil ca acesta din urmă să fi fost ceea ce i s-a întâmplat lui Navalnîi, ceea ce înseamnă că ceaiul pe care s-a speculat îndelung, băut la aeroport, poate să nu fi jucat un rol.

O istorie a otrăvirilor

Otrăvirea prin contact este ceea ce a avut loc pe 4 martie 2018. În orașul britanic Salisbury, agenți ai serviciului secret militar militar rus, GRU, au presărat mânerul ușii casei fostului agent dublu Sergei Skripal cu o otravă mortală, de asemenea, un organofosfat. A aparținut unei familii de agenți de război chimic cunoscută anterior doar de specialiști – un grup de agenți denumiți Novichok. Substanțele au fost inițial dezvoltate în câteva laboratoare de înaltă securitate din Uniunea Sovietică și au fost ulterior rafinate în Rusia.

Fostul spion și fiica sa, Iulia, care tocmai sosise din Rusia pentru o vizită, au intrat în contact cu substanța de pe mânerul ușii și au fost ulterior găsiți inconștienți pe o bancă din parc. Ambii au fost internați la spital cu simptome severe de otrăvire și abia au supraviețuit.

Un caz înrudit pare acum să prezinte un interes special pentru medicii de la Spitalul Universitar Charité din Berlin: otrăvirea comerciantului bulgar de arme Emilian Gebrev, în urmă cu cinci ani. Se pare că un agent GRU care a jucat un rol și în otrăvirea lui Skripal a intrat în țară cu puțin înainte de prăbușirea lui Gebrev. DER SPIEGEL a aflat că experții de la Charité au contactat săptămâna trecută medicii bulgari ai lui Gebrev pentru a compara rezultatele lor clinice cu cele de la Navalnîi. Se pare că văd paralele.

În cazul lui Navalny, experții de la Charité investighează utilizarea unui agent neurotoxic. La Berlin, oficialii au solicitat ajutor și armatei germane, Bundeswehr, și Porton Down din Marea Britanie.

Bundeswehr are un laborator de farmacologie și toxicologie la München, iar complexul strict protejat găzduiește cei care sunt probabil cei mai performanți experți germani în otrăvuri și agenți de război chimic. Oficial, Bundeswehr nu va confirma și nici nu va nega faptul că oamenii săi de știință sunt implicați activ în această chestiune. Insiderii spun că, într-un astfel de caz extrem de politizat, nu vor să pară că joacă un rol activ, deoarece ar putea furniza Moscovei motive suplimentare pentru campaniile de dezinformare.

Porton Down este centrul cercetării britanice a armelor biologice și chimice. A devenit faimos la nivel mondial în legătură cu cazul Skripal. Oamenii de știință de acolo au confirmat rapid utilizarea Novichok și ulterior au devenit ținta numeroaselor teorii false ale conspirației răspândite de mass-media de stat rusă, care susțineau că otrava provenea de fapt de la Porton Down.

Otrăvirea celor considerați persona non grata au o tradiție îndelungată în Rusia. Pyotr VerziIov are multe de spus despre asta. Este unul dintre cei mai renumiți adversari ai Kremlinului din Moscova. Verzilov este fostul soț al activistei Pussy Riot, Nadezhda Tolokonnikova, iar ultima sa mare acțiune a avut loc în timpul meciului final al Cupei Mondiale de la Moscova din 2018, când el și trei prieteni au reușit să intre pe teren în uniforme de poliție.

Curând după aceea, Verzilov a fost atacat. Brusc nu a mai putut vedea sau vorbi corect și apoi și-a pierdut cunoștința. De asemenea, a fost transportat la Berlin pentru tratament, tot la spitalul Charité. Medicii din Berlin au considerat că otrăvirea este „cea mai plauzibilă explicație”.

O „metodă de lucru foarte convenabilă”

„Când am văzut fotografiile lui Alexei Navalnîi în Omsk”, spune Verzilov, „mi-a fost imediat clar că a fost otrăvit. Și eu am trecut prin toate astea”. El l-a ajutat pe șeful de cabinet Volkov să-l aducă pe Navalnîi la Berlin și a facilitat contactul cu Charité. El crede că ar fi fost mult mai greu să-l scoți pe Navalnîi din Rusia fără presiune internațională.

Verzilov spune că este prieten bun cu liderul opoziției de ani de zile și că merg în mod regulat împreună. Navalnîi l-a întrebat odată cât de repede durează recuperarea completă după o otrăvire.

Verzilov este convins de implicarea Kremlinului în otrăvirea lui Navalnîi. El spune că Putin și apropiații acționează ca și când ar trăi în vremurile lui Machiavelli. Oricine otrăvește, ucide și țese teorii conspiraționale împotriva altora, spune el.

Pentru conducerea țării, spune el, otrăvirile au devenit o „metodă de lucru foarte convenabilă”, deoarece este mult mai eficientă decât pedeapsa cu închisoarea, care necesită întotdeauna proceduri legale. Există, de asemenea, pericolul de a declanșa noi proteste dacă verdictele respective sunt considerate nedrepte.

Otrăvirea provoacă, de asemenea, suferințe prelungite, ceea ce o deosebește de alte forme de crimă. Politicianul rus de opoziție Boris Nemtsov și jurnalista Anna Politkovskaya, de exemplu, au fost împușcați și au murit rapid. Intoxicația durează mai mult.

Expertul în servicii secrete, Andrei Soldatov, spune că este intenționat efectul psihologic al suferinței prelungite cauzate de otrăvire. „Un astfel de atac are un efect mai puternic asupra societății. Este ca o situație de luare de ostatici care continuă. Și pentru prieteni și rude, este teribil să vezi cum victima trece, treptat, prin schimbări.” Fiecare atac cu otravă conține un mesaj, spune Soldatov – colegilor activiști ai victimei și societății. În cazul lui Navalnîi, mesajul este: Oricine se amestecă în politică se pune într-un pericol grav.

Odată cu otrăvirea lui Navalnîi, prețul particiării la viața publică din Rusia a crescut dramatic. Și pentru că este atât de evident că Putin poartă responsabilitatea politică și că nu arată niciun interes în soluționarea crimelor, rușii pot trage propriile concluzii.

Dar care a fost motivul? Volkov suspectează că conducerea Rusiei se simte amenințată de strategia lui Navalnîi de „vot inteligent”, care se referă la canalizarea extrem de organizată a voturilor de protest. Este o idee tipică pentru Navalnîi: modernă și agresivă. El se ocupă de analiza regională astfel încât alegătorii să se uite doar la smartphone-urile lor pentru a stabili cum să voteze într-un mod care îl va afecta cel mai mult pe Putin.

Elimină separarea, atât de importantă pentru Rusia, între opoziția permisă și opoziția radicală „nesistemică”, căreia nu i se permite accesul la alegeri. Oamenii lui Navalnîi decid ce candidați oficiali își obțin voturile, făcându-i astfel proprii candidați. Acest lucru îi ajută să ocolească interdicțiile asupra propriilor candidați în anumite domenii. Strategia s-a dovedit extrem de reușită la alegerile municipale din 2019 de la Moscova.

Belarus „a fost declanșatorul”

„Navalnîi a găsit antidotul împotriva putinismului”, a comentat colegul său activist, Vladimir Milov, prin evaluarea „votului inteligent”. El crede că este importantă și frământarea din Belarus. „Acesta a fost factorul declanșator”, a susținut Milov într-una dintre ultimele sale apariții pe YouTube. „Oh, uite cât de speriat este Putin!” El spune că atacul asupra lui Navalnîi este „rezultatul direct” al acestei „panici”.

Unul nu îl exclude pe celălalt. Combinarea voturilor de protest care au avut loc în regimul brutal al lui Lukașenko cu metode mai primitive – pentru că doar un adversar real a fost admis la alegeri. Trebuie luptat pentru metode mai rafinate, în sistemul mai rafinat al lui Putin. Dar obiectivul votului de protest este același: să dea conducerii o palmă.

„Totul este foarte asemănător”, spune politicianul de opoziție din Moscova, Dmitri Gudkov. „Pe de o parte, aveți doi dictatori care își pierd popularitatea. Și, pe de altă parte, o dorință tot mai mare de a protesta. „

Omega Plaza este o clădire de birouri cu fațadă de granit roșiatic, în sud-estul Moscovei, situată lângă stația de metrou Avtozavodskaya. Aici se află studioul și biroul TV al Navalnîi. Poliția percheziționează birourile și confiscă frecvent calculatoare și echipamente.

Liubov Sobol, 32 de ani, producătorul canalului YouTube al lui Navalnîi, își cere scuze pentru că a întârziat. „În prezent difuzăm în direct – protestele din Belarus”, spune ea. „Mă întorc imediat”.

Se prăbușește în canapea, iar fiica ei de 6 ani se joacă pe un telefon mobil lângă ea. Palidă, Sobol inspiră adânc. Apoi începe să vorbească, repedee. „Președintelui îi este foarte teamă că ceea ce vedem în Belarus se va repeta în Rusia. Sute de mii de oameni pe stradă care nu mai sunt dispuși să accepte regimul Lukașenko, care vor să trăiască într-o țară normală”.
Lucrează pentru Navalnîi din 2011. Când l-a întâlnit pentru prima dată, i-a spus cât de fericită este că nu a fost arestat și ucis.

„A fost o glumă și am râs, dar privind înapoi, din perspectiva de astăzi, arată ca oo glumă foarte amară”, spune Sobol, în timp ce ochii i se umezesc de lacrimi. Toată lumea din echipa lui Navalnîi este conștientă de pericolele pe care le implică munca lor. „Dar este alegerea pe care am făcut-o. Și vom continua”, spune ea.

Emisiunea de pe YouTube a lui Navalnîi a fost difuzată joi fără el. La Berlin, asistentul său Volkov nu are vești bune despre starea de sănătate a lui Navalnîi. „Trebuie să ne reducem așteptările”, spune el. „Și trebuie să înțelegem că nu îl vom readuce pe Alexei înapoi așa cum a fost prea curând”.

Cum se implică rușii în alegerile prezidențiale din SUA și noutatea față de operațiunea din 2016. FBI, Facebook, Twitter – pe fir