Nunta sătească „cu poporul”, înscenată de George Simion și inginerii de propagandă de pe orbita AUR, va rămâne probabil cel mult un episod ruginit – e drept, oarecum pompos – din călătoria și butaforia partidului care vânează în modul cel mai agresiv și primitiv electoratul bântuit de cocktail-ul tulbure de nostalgii legionare și ceaușiste, de pulsiuni vadimiste și romantism putinist.
Nu este deloc exclus ca sclipiciul și perspectiva idilică, presărate și proiectate asupra evenimentului în perioada pregătirii lui, să fie în cele din urmă brutal contrabalansate de controversele, dezordinea și atmosfera pestriță din timpul desfășurării sale. Problema cu astfel de puneri în scenă la nivel „popular” e mereu aceeași: devine celebră urma pe care o lasă pe retină și o scrijelește în memorie stadiul final, nu cel de proiect. Și nu e dificil de anticipat că vor da cu rest.
Specialiști intervievați luna aceasta de G4Media.ro au comparat, inspirat, nunta lui George Simion cu nunta lui Corneliu Zelea Codreanu. În același timp, însă, nimic din profilul și obiectivul subteran al evenimentului nu-l face mai puțin demn de asemuit cu produsele „premium”, de propagandă și imagine, ale tehnologilor politici ruși care au făurit aura regimului Putin și care, în perioada asta, se chinuie să „îmbrace” în țoale de duminică trupul cadaveric al „operațiunii speciale” moșită de mintea sleită a liderului de la Kremlin.
Sâmbătă, 27 august 2022, George Simion și cei ce se joacă cu mintea lui se joacă, împreună și încă o dată, cu mintea cât mai multor români, încercând, ca orice impostor politic care se respectă, să-i scoată de pe orbita viitorului rezonabil pentru a-i expulza pe cea a unui pretins trecut ideal, pur și plin de realizări pe care nimeni cu mintea trează nu le-ar putea numi.
Iar aici, în zona delicată a direcției, se află din nou cheia și când vine vorba de nunta beată, dar nu neapărat și mută, din satul vâlcean. După cum scriam la un moment dat, în perioada tulbure a asaltului la statul de drept și orientarea strategică a României, dus de trupele lui Dragnea, Tăriceanu, Dan Voiculescu, șansa României post-decembriste a fost constant aceea că forțele politice care vor să ajungă la putere deraiind țara nu sunt pregătite filosofic, cultural, intelectual pentru misiunea pe care și-au dat-o singure. În afară de varii întoarceri spre manifestările cele mai defecte ale trecutului celui mai defect, nu au oferit nimic isteț, nimic de substanță, nimici de băgat în minte sau chiar în buzunare. Măria și pălăria rămân mereu aceleași, sclavagind la roata eternei reîntoarceri a aceluiași… rateu. Dragnea, Tăriceanu, Dan Voiculescu – ieri; George Simion, Claudiu Târziu, AUR – azi.
Indiferent câți români se prăjesc, sâmbătă 27 august, sub soarele de august, pe câmpul „magic” din nefericitul sat care oferă cadrul „de vis” al nunții lui Simion, indiferent câți mii sau zeci de mii de mici, câte tone de vânat, legume „bio”, de „grădină”, și indiferent câte tone din brânza fină, de putină, marca Gigi Becali, vor înfuleca invitații din „popor”, nunta lui George Simion cu așa-zisul popor are șanse microscopice să livreze, peste noapte, ceea ce partidul ăsta nu a fost în stare să livreze în doi ani: creștere organică, credibilitate în prezent, și promisiunea unui viitor necontaminat de otrava și sângerările tenebrelor din pliurile trecutului.
Faptul că AUR – prin însăși construcția sa, prin liderii săi și prin discursul asumat – nu a fost până acum capabil să facă pasul de aur al tranziției de la narațiunea bombastică la acțiunea credibilă și tangibilă nu e un handicap pe care să-l poți surmonta hlizindu-te mediatic de la masa „împărătească” a unei nunți „ca-n povești„, cu gura împodobită de grăsimea lăsată în colțuri de îmbucătura lacomă a fleicii de vânat, gătite la cel mai mare ceaun din istoria ospățului politico-câmpenesc la români.
Iar după săvârșirea celor sfinte și mai puțin sfinte, ca la orice nuntă (de povești sau nu), după trecerea grețurilor matinale de la mâncatul lacom în timp scurt, după revenirea din oboseala nopții nedormite și a zilei sugrumate de cutumă, protocol și ceremonial, după divorțul de amețeala alcoolului ingerat cu voioșie, vine, ca de fiecare dată, ziua decontului. În cazul Simion-AUR, e chiar simplu: cum rămâne cu Putin, cum rămâne cu războiul din Ucraina, cum rămâne cu orientarea strategică a României, cu premisele realiste (politico-economice și ideologice) ale bunăstării? Cum rămâne, așadar, cu toate aceste linii de mai sus, care au tras în ultima vreme partidul în jos? Ușor golănesc: cum rămâne cu petele de pe cearșaf? Cum le-ar putea scoate, peste noapte, o nuntă, fie ea și nunta nunților? Oricât ai investi în poveste, nu te poți cocoța în sondaje, și cu atât mai puțin ajunge la putere, pe baloți de paie…
