O eroare strategică majoră, plus prostia tactică – rețeta eșecului rusesc în Ucraina. Putin nu are de ce să mai inspire teamă Occidentului

Foto: Twitter

„Există un aforism militar util folosit adesea de generali în timp de război: niciun plan nu supraviețuiește contactului cu inamicul. Planul lui Vladimir Putin pare-se că nici măcar nu a supraviețuit contactului cu propriile sale trupe”, scrie în The Spectator Sean Rayment, fost căpitan al Regimentului britanic de Parașutiști în anii 1980 și fost corespondent din teatre de război precum Bosnia, Irak și Afganistan.

<< Liderul Rusiei a combinat o greșeală strategică majoră cu prostia tactică la o scară fără precedent în vremurile noastre. La patru săptămâni de la lansarea operațiunii sale militare speciale, generalii lui nu au reușit să-și atingă niciunul dintre obiectivele planificate. Avansurile pe toate fronturile au stagnat și nu au fost câștigate bătălii decisive. Au existat chiar informații (în prezent neverificate) că unități rusești au fost încercuite de forțele ucrainene în apropiere de Kiev.

Rusia încă nu a dobândit superioritatea aeriană și nu a reușit să cucerească un singur oraș important. Cele mai recente cifre ale victimelor din Ucraina susțin că 12.814 soldați ruși au fost uciși în acțiune, dintre care cel puțin patru sunt generali. De asemenea, se crede că aproape 5.000 de mercenari au pierit. Numărul răniților ar putea ajunge și la 40.000 de oameni. În ceea ce privește hardware-ul, Rusia a pierdut peste 1.400 de vehicule blindate, 1.470 de tancuri, 96 de avioane și 118 elicoptere.

Deși se spune că Rusia poate tolera durerea ca nicio altă țară și că are un număr mare de recruți, atât de multe victime în doar patru săptămâni reprezintă ceva nesustenabil. În Afganistan, rușii au pierdut 14.000 de soldați în zece ani și acel conflict a contribuit la prăbușirea Uniunii Sovietice. Prin comparație, britanicii și SUA au pierdut în jur de 7.500 în Irak și Afganistan.

Epuizarea rapidă a resurselor militare ale lui Putin ar putea explica, de asemenea, apelul către mercenarii din Siria de-a se alătura luptei și utilizarea rachetelor hipersonice. Deși, ar putea fi parțial o încercare de a avertiza NATO să păstreze distanța.

La o zi după ce Putin și-a lansat invazia, generalul Sir James Everard, fost ofițer de cavalerie și fost adjunct al comandantului suprem aliat al NATO în Europa, a spus că se aștepta ca Putin să încheie războiul în 21 de zile; el anticipa că mulți dintre apărătorii curajoși ai Ucrainei vor fi distruși într-o furtună de șoc și venerație. Dar fulgerul s-a transformat într-un război de uzură, Rusia s-a îndreptat către tactici medievale, așa cum s-a văzut cu distrugerile din Mariupol.

În ciuda numărului tot mai mare de morți civili, Ucraina nu este dispusă să se predea. O astfel de sfidare amirală îl lasă pe Putin într-o dilemă. El este acum implicat într-un conflict fără un final posibil și pe care nu-l poate câștiga, cu nimic diferit de invazia sovietică din Afganistan în 1979.

Armatele pot câștiga războaie doar dacă soldații lor sunt pregătiți să lupte, dacă moralul lor este ridicat și dacă sunt echipați corespunzător și bine antrenați. Dar cel mai important, soldații trebuie să creadă în cauză. S-ar părea că puține dintre aceste condiții au fost bifate de echipa rusă. La câteva zile de la începutul conflictului, soldații ruși au început să abandoneze tancurile și vehiculele blindate fie pentru că au fost avariate, fie pentru că rămâneau fără combustibil. Au existat, de asemenea, informații despre răzvrătiri și soldați ruși care și-au produs răni ca să nu fie nevoiți să lupte. Trupele ruse capturate au fost filmate sunându-și în lacrimi mamele neîncrezătoare din Rusia, explicându-le că au fost păcălite să lupte și acum vor să vină acasă.

În timpul conflictului din Irak și Afganistan, soldații britanici știau că, dacă erau răniți, se puteau aștepta să primească tratament medical de specialitate într-o oră. Cei care au cedat în urma rănilor au fost onorați cu înmormântări militare. Spre deosebire de aceștia, se spune că crematoriile mobile urmăresc trupele ruse din Ucraina pregătite să se descotorosească de morți.

Mai rău, mulți militari ruși morți și răniți au fost abandonați pe câmpul de luptă. Toate aceste eșecuri îngrozitoare servesc doar la subminarea moralului deja fragil. Generalul-maior Jonathan Shaw, fost șef al Forțelor Speciale din armata britanică, consideră că multiplele eșecuri tactice sunt în mare măsură din pricina cultivării obedienței în detrimentul inițiativei; fiecare soldat face pur și simplu ce i se spune: o mahmureală din epoca sovietică care există și acum.

O asemenea supunere de sclav, sugerează generalul Shaw, explică de ce convoiul rusesc lung de 40 de mile s-a oprit chiar la nord de Kiev: nimeni nu a avut curajul sau inițiativa să sugereze un plan alternativ, cum ar fi schimbarea anvelopelor vehiculelor blindate, astfel încât să se poată deplasa pe teren accidentat.

Viața de recrut rus este, de asemenea, o existență mizerabilă: aceștia primesc în jur 23 de lire sterline pe lună (3.166 de ruble), iar condițiile de viață sunt groaznice. Hărțuirea recruților de către gradele superioare este răspândită și brutală.

Istoria ne arată că armatele înrolate tind să nu câștige războaie decât dacă luptă pentru supraviețuirea națională: SUA din Vietnam este probabil primul exemplu, deși conflictul rus din Afganistan este de asemenea relevant.

Impactul corupției instituționalizate din Rusia și-a adus contribuția. În timp ce peste 60 de miliarde de dolari au fost pompate în forțele armate ruse anul trecut, milioane de ruble au fost absorbite de oficiali corupți, lăsând tancuri, avioane și sisteme de rachete defecte și lipsite de piese de schimb.

Generalul Sir Richard Dannatt, care a servit ca șef al Statului Major General din 2006 până în 2009, susține că Marea Britanie și restul NATO au acordat Armatei Ruse „prea mult credit” în ultima vreme. „Incapacitatea lor de-a organiza o operațiune majoră cu toate armele, susținută în mod corespunzător de o logistică bună, a fost îngrozitor dezvăluită”, îmi spune el. „În plus, conducerea lor pe câmpul de luptă a fost jalnică. Absența unor motive clar explicate pentru operațiunea trupelor a fost ceva criminal – cerându-le tinerilor să riște și să-și piardă viața fără să știe de ce o fac.”

Chiar dacă generalii ruși vor reuși să-și îndrepte greșelile și războiul din Ucraina va deveni o victorie uluitoare, forțele armate ruse sunt într-o poziție slăbită. Dacă Putin s-ar retrage mâine din Ucraina, ar dura luni de zile ca generalii ruși să fie în măsură să lanseze o altă ofensivă majoră, fie împotriva Poloniei, a țărilor baltice, a Bulgariei sau Finlandei – țări care au fost toate amenințate în ultimele săptămâni.

Necunoscutul cunoscut în toate acestea este impredictibilitatea lui Putin. El putea să treacă pe tușă afacerea eșuată din Ucraina și să-și încerce mâna în altă parte în Europa, poate folosind arme nucleare tactice sau arme chimice. După cum mi-a spus recent o sursă înaltă din Ministerul Apărării: „Oricine spune că știe ce va face Putin în continuare, pur și simplu merge în orb”. Asta nu înseamnă că Putin nu mai este o amenințare. Dar a invadat Ucraina pentru a demonstra ceva și a eșuat. Occidentul nu ar trebui să se mai teamă de el.>>

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here