Președintele Donald Trump s-a alăturat Israelului pentru a lansa războiul cu Iranul într-un moment nefavorabil pentru relația SUA–Israel, notează CNN.
Cu doar o zi înainte de primele lovituri, un sondaj Gallup arăta că opinia americanilor despre Israel a ajuns la cel mai scăzut nivel din secolul XXI; cel mai remarcabil este faptul că, pentru prima dată, americanii nu mai simpatizau mai mult cu israelienii decât cu palestinienii.
Situația este complicată și de faptul că dreapta politică a devenit, în ultimele luni, divizată în privința modului de a aborda ceea ce mulți consideră a fi o creștere îngrijorătoare a antisemitismului în rândul bazei și al influencerilor săi. Unele dintre cele mai cunoscute nume din gândirea conservatoare au început din ce în ce mai des — și adesea în mod conspiraționist — să lege Israelul de tot felul de probleme interne ale Statelor Unite.
Având în vedere că americanii păruseră destul de sceptici față de acest război încă de la început, nu era nevoie de multă imaginație pentru a presupune că unii oameni ar da vina pe Israel și chiar ar construi teorii ale conspirației în acest sens.
Și exact asta s-a întâmplat. Însă, într-o întorsătură de situație, acest lucru se datorează în mare parte retoricii administrației Trump despre război.
Președintele și cei din jurul său nu au făcut niciun favor Israelului prin unele dintre afirmațiile lor.
În două momente importante până acum, administrația a sugerat că Israelul ar fi în mare parte responsabil pentru puncte-cheie de cotitură ale războiului — chiar dacă dovezile, în ambele cazuri, nu sunt pe deplin clare.
Afirmația lui Rubio despre o amenințare iraniană „iminentă”
În primul rând, a fost secretarul de stat Marco Rubio, care a formulat un fel de argument indirect pentru a susține că Iranul reprezenta o amenințare iminentă la adresa Statelor Unite. Rubio a spus că Israelul urma să lovească Iranul indiferent de situație, iar Iranul urma să riposteze atacând ținte americane; prin urmare, argumentul era că Iranul reprezenta o amenințare iminentă pentru Statele Unite.
Problema politică a acestei formulări era însă că suna ca și cum guvernul Statelor Unite ar fi fost împins de la spate de Israel.
Astfel, administrația Trump a abandonat rapid acest argument și a trecut la un altul din lunga sa serie de justificări pentru război.
Demisia lui Joe Kent
Însă această săptămână a arătat că problema de imagine a Israelului nu dispare. Marți, am aflat că primul oficial de rang înalt din administrația Trump a demisionat invocând războiul cu Iranul. Dar fostul director al Centrului Național de Contraterorism, Joe Kent, nu s-a limitat la a critica războiul; el a dat vina în mare măsură pe „presiunea Israelului și a lobby-ului său puternic” pentru faptul că ar fi constrâns Statele Unite să intre în conflict.
Kent a continuat, în scrisoarea sa de demisie, să invoce în mod repetat Israelul și să-l acuze și pentru alte războaie. Într-un interviu acordat lui Tucker Carlson, miercuri, el a alimentat teorii ale conspirației despre Israel și asasinarea activistului conservator Charlie Kirk.
Reacția unei mari părți a dreptei tradiționale a fost, în general, să-l respingă pe Kent ca pe un extremist antisemit. Însă este vorba despre o persoană pe care Trump a numit-o într-o funcție importantă — și a făcut acest lucru în ciuda asocierilor sale cunoscute din trecut cu extremiști, inclusiv naționaliști albi și un simpatizant nazist. Iar Kent folosește acum credibilitatea oferită de administrație pentru a ataca Israelul.
Cea mai recentă afirmație a lui Trump
Și, în cele din urmă, a venit mesajul bizar al lui Trump de miercuri noaptea târziu.
Într-o postare pe rețelele sociale, în jurul orei 22:00 (ora ET), Donald Trump a negat orice implicare a SUA în atacurile israeliene majore asupra unor facilități legate de câmpul de gaze South Pars din Iran.
„Statele Unite nu au știut nimic despre acest atac specific”, a susținut el.
Atacul a fost semnificativ deoarece Iranul a răspuns lovind partea Qatarului din același câmp de gaze, crescând tensiunile între statele din regiune. (Trump a amenințat, de asemenea, că va „distruge masiv” partea iraniană a câmpului dacă Iranul continuă atacurile asupra Qatarului.) Câmpul de gaze este cel mai mare din lume, ceea ce înseamnă că distrugerea lui ar putea avea un impact major asupra piețelor și aprovizionării globale de energie, deja afectate.
Primul lucru de remarcat este că versiunea lui Trump a fost contestată. O sursă americană a declarat pentru CNN că SUA erau „la curent” cu atacul, iar o sursă israeliană a spus că cele două părți au coordonat operațiunea. Alți experți, inclusiv fostul ambasador american în Israel, Dan Shapiro, au subliniat că ar fi surprinzător ca Israelul să nu informeze SUA despre un atac de o asemenea amploare și importanță.
Dar, chiar și lăsând asta deoparte, comentariile lui Trump — la fel ca pe cele ale lui Marco Rubio — sugerează că Israelul ar fi principalul responsabil pentru această escaladare și plasează Statele Unite într-un rol de reacție la acțiunile Israelului. Negarea implicării poate servi scopurilor politice interne ale lui Trump, dar nu ajută imaginea Israelului în Statele Unite. Dimpotrivă, afirmația că SUA nu au știut nimic alimentează teoriile celor care cred că Israelul acționează pe cont propriu sau manipulează situația — idei similare cu cele promovate de Joe Kent.
Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a declarat, joi, că Israelul a „acționat singur” într-un atac asupra unei instalații de procesare legate de câmpul South Pars, fără a clarifica direct dacă SUA au fost informate în prealabil.
Netanyahu a respins, de asemenea, ideea că Israelul ar fi constrâns Statele Unite să intre în război, sugerând că nimeni nu ar putea face acest lucru în cazul lui Trump:
„Această idee că am atras Statele Unite în conflict nu este doar falsă; este ridicolă. Pur și simplu ridicolă”.
Întrebări incomode
Trump pare să-și fi reiterat poziția joi, spunând reporterilor că SUA și Israelul sunt „independente”, dar „se înțeleg foarte bine”.
El a spus despre Benjamin Netanyahu că: „Este coordonat. Dar uneori va face ceva, iar dacă nu-mi place, atunci nu mai facem asta.”
Însă situația ridică din nou întrebări incomode pentru administrație.
La briefingul de joi de la Pentagon, un reporter de la site-ul de dreapta Gateway Pundit l-a întrebat pe secretarul apărării, Pete Hegseth, cu referire la postarea lui Donald Trump de miercuri, pe Truth Social.
„De ce ajutăm Israelul să ducă acest război, dacă își urmărește propriile obiective?”, a întrebat reporterul.
Hegseth nu a răspuns direct la fondul întrebării sau la afirmațiile lui Trump, oferind în schimb asigurări vagi că obiectivele SUA sunt atinse: „Noi deținem controlul. Avem obiective. Aceste obiective sunt clare”, a spus el. „Avem aliați care își urmăresc, de asemenea, propriile obiective, iar realitatea vorbește de la sine”.
Mai târziu în acea dimineață, directoarea Serviciului Național de Informații, Tulsi Gabbard, a fost întrebată, într-o audiere a comisiei de informații din Camera Reprezentanților, de ce Israelul ar lovi infrastructura energetică iraniană (se presupune) împotriva dorințelor lui Trump: „Nu am un răspuns la asta”, a răspuns ea.
Gabbard a fost apoi întrebată dacă obiectivele Israelului sunt aliniate cu cele ale Statelor Unite, iar ea a părut din nou ezitantă. După o pauză lungă, a spus că „se gândește cu atenție” la ce poate declara public.
(În cele din urmă, Tulsi Gabbard a recunoscut că Israelul este mai concentrat pe eliminarea conducerii Iranului, în timp ce Statele Unite sunt mai axate pe dezarmarea Iranului — atât în ceea ce privește programul nuclear, cât și armele convenționale.)
Tot în cadrul audierii, directorul CIA, John Ratcliffe, a confirmat că afirmațiile lui Marco Rubio au o bază reală în informațiile serviciilor americane.
Ratcliffe a spus că există „un corp de dovezi” care indică faptul că, „în eventualitatea probabilă a unui conflict între Iran și Israel, Statele Unite ar fi atacate imediat — indiferent dacă ar rămâne sau nu în afara conflictului.”
Acest război urma oricum să fie dificil de justificat în fața opiniei publice americane și reprezenta un test real pentru relația dintre SUA și Israel.
Însă, prin incapacitatea de a construi un mesaj coerent și prin tendința lui Donald Trump de a spune ceea ce este convenabil pe moment, administrația a complicat și mai mult această relație decât era necesar.
Societatea americană — și imaginea Israelului — ar putea resimți mult timp efectele acestor lucruri.
