Un baraj din Ucraina a fost proiectat să reziste la aproape orice atac imaginabil – din exterior. Dovezile sugerează că Rusia l-a aruncat în aer din interior, scrie The New York Times într-o investigație.
Chiar și într-un război care a distrus orașe întregi, distrugerea barajului hidroelectric Kahovka din sudul Ucrainei face notă discordantă.
Mii de oameni au fost strămutați din cauza inundațiilor provocate de unul dintre cele mai mari rezervoare din lume, care era vital pentru irigarea terenurilor agricole dintr-o țară considerată grânarul Europei. Dezastrul pune în pericol aprovizionarea cu alimente pentru milioane de oameni la nivel mondial și ar putea amenința ecosistemele fragile timp de zeci de ani.
Barajul a fost vizibil marcat de luptele din lunile dinaintea spargerii. Atacurile ucrainene au avariat o parte a drumului peste baraj, iar trupele rusești în retragere au aruncat în aer o altă parte. Luna trecută, imaginile din satelit arătau cum apa curgea necontrolat peste unele dintre porți.
Acest lucru a dus la sugestii potrivit cărora barajul ar fi putut fi pur și simplu victima daunelor acumulate, de care Rusia a profitat pentru a nega responsabilitatea.
Dar mai multe dovezi analizate de The New York Times, de la planurile originale de inginerie la interviuri cu ingineri care studiază defecțiunile barajelor, susțin o explicație diferită: că prăbușirea barajului nu a fost un accident. Era foarte puțin probabil ca defecțiunea catastrofală a fundației de beton care stă la baza acestuia să se producă de la sine.
Având în vedere detecțiile prin satelit și cele seismice ale exploziilor din zonă, cea mai probabilă cauză a prăbușirii a fost o încărcătură explozivă plasată în pasajul de întreținere – sau galeria care trece prin inima de beton a structurii, susțin doi ingineri americani, un expert în explozibili și un inginer ucrainean cu o experiență vastă în exploatarea barajului.
„Dacă obiectivul tău este să distrugi barajul în sine, ar fi necesară o explozie de mari dimensiuni”, a declarat Michael W. West, inginer geotehnician și expert în siguranța barajelor și analiza defecțiunilor, care este director pensionat la firma de inginerie Wiss, Janney, Elstner. „Galeria este un loc ideal pentru a pune acea încărcătură explozivă”.
Inginerii au avertizat că doar o examinare completă a barajului după ce apa se va scurge din rezervor poate determina secvența exactă a evenimentelor care au dus la distrugere. Eroziunea provocată de apa care se scurge în cascadă prin porți ar fi putut duce la o defecțiune în cazul în care barajul ar fi fost proiectat prost sau betonul ar fi fost de calitate inferioară, dar inginerii au spus că acest lucru este puțin probabil.
Ihor Streleț, un inginer care a ocupat funcția de șef adjunct al resurselor de apă pentru râul Nipru din 2005 și până în 2018, a declarat că, fiind un proiect de construcție din timpul Războiului Rece, fundația barajului a fost proiectată pentru a rezista la aproape orice tip de atac extern. Streleț a declarat că și el a ajuns la concluzia că o explozie în interiorul galeriei a distrus o parte din structura de beton, iar alte secțiuni au fost apoi smulse de forța apei.
„Nu vreau ca teoria mea să fie corectă”, a spus Streleț. O explozie mare în galerie ar putea însemna pierderea totală a barajului. „Dar aceasta este singura explicație”, a spus el.
S-au trezit în apă
În zorii zilei de 6 iunie, rezidenții care locuiesc în apropierea barajului, atât pe teritoriul controlat de Rusia, cât și pe cel controlat de Ucraina, au auzit explozii și zgomote ciudate, au declarat ulterior.
Ei nu erau străini de sunetele frontului. Timp de luni de zile, cele două armate s-au duelat în salve de artilerie peste râul Nipru. Dar de data aceasta părea diferit – și în curând a fost clar de ce.
Pentru cei mai apropiați de barajul construit în anii 1950 de către statul sovietic, valul de apă a venit aproape imediat. A durat mai mult timp pentru ca inundațiile să ajungă mai departe în aval, dar când au făcut-o, s-au năpustit și nu au început să se calmeze decât peste o săptămână.
„Locuim la etajul al patrulea, așa că nu a ajuns la apartamentul nostru, dar primul etaj a fost complet inundat”, a declarat prin telefon Vasil, în vârstă de 64 de ani, care locuiește în orașul Hola Pristan, situat pe malul estic ocupat de Rusia, la aproximativ 100 de kilometri de baraj.
Vecinii și rudele s-au refugiat în apartamentul său. „Casa surorii mele este complet distrusă de ape”, a spus Vasil. „Sunt doar pereții acum, nu mai este nimic înăuntru, nu mai există mobilă, nu mai există aparate”.
Majoritatea oamenilor mai tineri din oraș au fugit de mult timp de ocupația rusă, a spus el, lăsând în urmă mai ales persoane în vârstă, inclusiv multe cu dizabilități. „Mulți dintre ei s-au înecat, deoarece nu au putut să iasă din casele lor sau să se urce pe acoperișuri”, a spus el. Bilanțul victimelor inundațiilor rămâne necunoscut; oficialii spun că este posibil ca numărul morților să crească pe măsură ce apele se retrag.
O țintă principală
Porțile de ecluză și macaralele relativ zvelte, precum și panglica de șosea aflată deasupra liniei apelor păreau să ofere o țintă ușoară pentru un atac menit să distrugă barajul Kahovka.
Dar cea mai mare parte a masei enorme a barajului era ascunsă sub suprafața apei, conform diagramelor structurii obținute de The Times și descrierilor detaliate ale Streleț, care a declarat că a petrecut luni de zile la barajul Kahovka și în jurul rezervorului.
Această masă era formată dintr-un turn rotund din beton solid, înalt de aproximativ 20 de metri și gros de 40 de metri în partea inferioară, a declarat Streleț. Construită în secțiuni, această barieră colosală se întindea între digurile de pământ, de o parte și de alta a canalului, și făcea o mare parte din munca de reținere a apelor rezervorului.
Porțile de ecluză se aflau deasupra acestei bariere, deschizându-se și închizându-se pentru a regla nivelul apei. Dovezile vizuale adunate de The Times arată daune clare aduse carosabilului și câtorva dintre porțile de ecluză de pe o parte a canalului în lunile dinaintea ruperii barajului.
În ciuda acestor pagube și a unei cascade de ape albe care se prăbușește din apropierea acestor porți, inginerii au declarat că scufundarea unei întregi secțiuni a barajului are mai degrabă legătură cu exploziile detectate de senzorii seismici și cu un semnal în infraroșu despre care oficialii americani au spus că a fost recepționat de un satelit, indicând căldura unei explozii.
Semnalele seismice au fost recepționate de doi senzori, unul în România și unul în Ucraina, și au avut loc la ora 2:35 a.m. și 2:54 a.m., ora Ucrainei, a declarat Ben Dando, seismolog la Norsar, o organizație norvegiană specializată în seismologie și monitorizare seismică. Ambele semnale au fost în concordanță cu o explozie, a spus dr. Dando, și nu cu prăbușirea barajului de unul singur.
El a spus că rețeaua ar putea determina momentul unei explozii cu o precizie de câteva secunde, dar că localizarea exploziilor era mai puțin sigură. De exemplu, Norsar a putut localiza semnalul de la ora 2:54 a.m. ca având originea într-o zonă cu diametrul de 20 sau 30 de kilometri care includea barajul.
Nu a fost disponibilă o dată specifică pentru semnalul cu infraroșu, dar un oficial militar american de rang înalt a declarat că acesta a fost recepționat cu puțin timp înainte ca barajul să se prăbușească.
Un oficial militar american de rang înalt a declarat că Statele Unite au exclus un atac extern asupra barajului, cum ar fi o rachetă, o bombă sau un alt proiectil, iar acum evaluează că explozia a provenit de la una sau mai multe încărcături amplasate în interiorul acestuia, cel mai probabil de către agenți ruși.
Gregory B. Baecher, profesor de inginerie la Universitatea din Maryland și membru al Academiei Naționale de Inginerie, a declarat, de asemenea, că amploarea breșei indică faptul că bariera de beton de la bază a cedat, sugerând că încărcăturile au fost plasate adânc în structură.
„Dacă au pus explozibili în galerie, asta ar explica multe”, a declarat profesorul Baecher. O explozie mare acolo, a spus el, „ar fi rupt pur și simplu toată structura de beton”.
Nick Glumac, profesor de inginerie și expert în explozibili la Universitatea Illinois din Urbana-Champaign, a declarat că mărimea încărcăturii necesare ar putea varia foarte mult în funcție de modul exact în care au fost plasați explozibilii și de obiectivul precis.
„Merită să ne amintim că nu trebuie să pulverizezi secțiunea barajului, ci doar să o rupi suficient de mult astfel încât presiunea apei să fie suficientă pentru a o smulge”, a declarat profesorul Glumac.
Cu toate acestea, profesorul Glumac a declarat că, pe baza diagramelor barajului și a celor mai recente imagini ale fundației distruse, „îmi este greu să văd cum altceva decât o explozie internă în pasaj ar putea explica pagubele”. El a adăugat: „Este o cantitate uriașă de beton care trebuie mutată”.
Folosirea galeriei ar putea avea un alt avantaj pentru oricine caută să-și ascundă urmele. Potrivit lui Streleț, galeria avea doar două intrări, inclusiv una în interiorul sălii mașinilor situată într-o clădire de o parte a barajului.
Dr. West, care este, de asemenea, un fost ofițer de geniu de luptă al armatei, a remarcat că acest lucru ar permite ca barajul să fie aranjat în afara vederii sateliților spioni, a dronelor sau a martorilor de la sol. Imaginile filmate de dimineață cu drona au arătat că ruptura inițială a barajului s-a produs nu departe de sala mașinilor.
Profesorul Baecher a declarat că este posibil, deși puțin probabil, ca apa care curge de la porțile avariate să fi subminat cumva structura de beton care se afla pe albia râului. Dar a spus că o examinare a desenelor indică faptul că proiectul a fost protejat împotriva acestei posibilități prin măsuri standard. Una dintre acestea este un așa-numit „șorț” de beton deasupra albiei râului în partea din aval a barajului.
„Acesta pare a fi un baraj bine proiectat, de concepție modernă”, a spus el.
La rândul său, compania care a operat barajul a declarat pentru The Times, la 16 iunie, că „forțele rusești au produs o explozie internă care a dus la distrugerea barajului”. Această explozie, a spus compania, „a dus la eliberarea necontrolată a apei din rezervor și la creșterea dezastruoasă a nivelului apei în aval”.
Un baraj în bătaie de joc
Ravagiile făcute de baraj de când rușii au invadat Ucraina au fost surprinse din nou și din nou, de la înălțime și de la sol.
În timp ce trupele rusești se retrăgeau peste râul Nipru în noiembrie 2022, au aruncat în aer carosabilul de deasupra capătului nordic al structurii. O cameră de supraveghere a surprins explozia puternică din timpul nopții. Imaginile din satelit arată că forța exploziei a distrus carosabilul, dar că fundația barajului și pereții porților din acea secțiune a barajului nu au fost afectați. Acestea rămân în picioare și astăzi.
The Times a obținut imagini din satelit de foarte înaltă rezoluție care arată, de asemenea, daunele suferite de o altă secțiune a carosabilului în zilele și săptămânile dinaintea prăbușirii barajului. La 1 iunie sau la începutul zilei de 2 iunie, o parte a drumului care trece de-a lungul barajului s-a prăbușit. Loviturile cu rachete ucrainene HIMARS din august 2022 au avariat acea parte a drumului, dar nu au lovit barajul.
La 23 aprilie, o mică parte a unui zid legat de centrala electrică s-a prăbușit – o posibilă dovadă de eroziune în apropierea barajului.
În plus, macaralele care controlează eliberarea apei prin baraj nu mai fuseseră mutate de la jumătatea lunii noiembrie, ceea ce a permis ca apa să curgă necontrolat prin aceleași porți pe o perioadă de câteva luni. Această lipsă de reglementare a făcut ca nivelul apei din rezervor să atingă cel mai scăzut nivel din ultimele decenii în luna februarie, apoi să atingă un maxim al ultimilor 30 de ani în luna mai, cu doar câteva săptămâni înainte de distrugerea barajului.
Nici această avarie anterioară, nici presiunea cauzată de nivelul ridicat al apei sau de poziția statică a macaralelor nu este probabil să fi provocat prăbușirea fundației de beton a barajului, au declarat experții, cu excepția cazului în care betonul era de calitate scăzută și deja predispus la deteriorare. De asemenea, debitele mari ar fi fost insuficiente pentru a submina fundația barajului, cu excepția cazului în care, dintr-un motiv oarecare, șorțul de beton – acoperirea din aval plasată pe fundul râului – ar fi avut defecte sau solul ar fi fost mult mai moale decât s-a luat în calcul în proiectare.
O înregistrare video care a apărut în această săptămână, după ce nivelul apei a scăzut, oferă dovezi clare ale catastrofei. Aceasta arată că partea superioară a fundației de beton, nu doar porțile, a fost distrusă.
Streleț, inginerul, a numit galeria drept călcâiul lui Ahile al barajului Kahovka. El speră că nu a fost pusă o încărcătură acolo, deoarece daunele ar fi ireparabile. „M-am plimbat de-a lungul acestui baraj de multe ori”, a spus el. „Am fost mândru de el. Este proprietatea țării mele. Nici măcar nu mi-am imaginat vreodată că cineva va încerca să îl distrugă”.
