- O analiză The Economist
În noaptea de 15 septembrie, Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au lansat mult așteptatul atac asupra orașului Gaza. „Israelul se află într-un moment decisiv”, a declarat a doua zi dimineață prim-ministrul Bebnjamin Netanyahu. Sub acoperirea loviturilor aeriene și a tirurilor de artilerie, două divizii s-au deplasat spre cartierele centrale ale orașului. Alte două sunt menținute în rezervă. Deocamdată, majoritatea trupelor IDF rămân la periferia orașului. Ele au încercuit orașul din trei părți, lăsând deschise civililor care fug spre sud doar ieșirile dinspre vest, spre șoseaua de coastă a Mediteranei.
Totuși, cei mai mulți locuitori ai orașului nu pleacă, riscând încă un capitol brutal într-un război care durează de aproape doi ani. Israelul le-a ordonat să se mute în „zone umanitare”, mai la sud. Între 200.000 și 350.000 au făcut acest lucru; aproximativ 600.000 au rămas. Majoritatea și-au văzut deja casele bombardate și au fost strămutați de mai multe ori. Puțini își pot permite costul închirierii unei dube care să îi ducă, împreună cu bunurile lor, la Deir al-Balah, aflat la 15 km depărtare și încă relativ mai sigur decât orașul Gaza. Corturi care valorează 150 de shekeli (45 $) se vând de 20 de ori mai scump. „După toate acestea, nu știi dacă nu cumva zona va fi declarată ostilă și vei fi obligat să te muți din nou”, spune Hisham, pe fundalul exploziilor. Fostul funcționar public rămâne în orașul Gaza.
Din multe puncte de vedere, aceasta pare o reluare a primei mari ofensive din războiul din Gaza. Atunci, ca și acum, coloanele blindate israeliene au făcut ravagii în orașul Gaza, în timp ce liderii Israelului promiteau să elimine Hamas. De atunci, cel puțin 64.000 de locuitori ai Gazei, majoritatea civili, au fost uciși. La fel și aproape toți liderii Hamas. Cele mai multe clădiri din Gaza au fost avariate sau distruse. Organizațiile internaționale de ajutor umanitar spun că oamenii din multe părți ale teritoriului suferă de foamete.
Iar starea de spirit din Israel s-a schimbat. Când IDF a atacat orașul Gaza, acum 22 de luni, israelienii erau aproape în unanimitate de acord. Hamas ieșise din Gaza, masacrând aproape 1.200 de oameni și luând 250 de ostatici. Publicul era de acord că gruparea trebuia distrusă.
Acum sprijinul este mult mai redus. Hamas este deja mult slăbit. Sondajele recente arată că peste 70% dintre israelieni sunt în favoarea unei încetări a focului, mai degrabă decât pentru a continua războil. Conducerea IDF împărtășește această opinie. Șeful statului major, generalul-locotenent Eyal Zamir, le-a spus în repetate rânduri miniștrilor că lovirea decisivă a Hamas ar putea dura ani, asta în caz că va și fi posibil vreodată. Gruparea, care acum luptă în stil de gherilă, se ascunde prin sute de kilometri de tuneluri, din care IDF a distrus doar o mică parte. Generalul Zamir a spus că atacul asupra orașului Gaza va pune în pericol ostaticii încă deținuți de Hamas, dintre care aproximativ 20 ar mai fi în viață. El este în favoarea unei încetări a focului care i-ar elibera pe acești ostatici.
Hamas, care acordă puțină importanță vieții oamenilor din propriul popor, îi îndeamnă pe palestinieni să rămână în orașul Gaza, în timp ce propriii săi combatanți s-au făcut nevăzuți. Serviciile de informații israeliene estimează că aproximativ 3.000 de luptători Hamas au rămas ascunși în subteranul orașului pentru a organiza ambuscade. Restul, în jur de 20.000, au fugit spre sud — subminând chiar premisa operațiunii israeliene.
Serviciile de informații israeliene se tem, de asemenea, că unii dintre ostatici au fost mutați în locații centrale din orașul Gaza, pentru a fi folosiți drept scuturi umane. Odată cu începerea atacului, rudele ostaticilor s-au adunat să protesteze în fața locuinței lui Netanyahu, la Ierusalim. Einav Zangauker, al cărei fiu, Matan, este ținut prizonier în Gaza de peste 700 de zile, l-a acuzat pe Netanyahu că a „decis să ne omoare copiii”.
Neînțelegerile dintre generalii Israelului și conducerea politică sunt frecvente. Însă, în trecut, aproape întotdeauna IDF era cea care cerea acțiune, iar cabinetul prefera reținerea. Acest război este diferit. Netanyahu, hotărât să-și mențină o majoritate parlamentară fragilă, depinde de aliații săi de extremă dreaptă, care doresc să ocupe Gaza permanent și, în cele din urmă, să o repopuleze. El caută, de asemenea, să evite o confruntare cu privire la anterioare neglijare a amenințării Hamas. Supraviețuirea sa politică depinde de continuarea războiului.
Înaintarea Israelului în orașul Gaza a coincis cu publicarea unui raport al unui grup de experți mandatat de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, care acuză Israelul de genocid în Gaza. Israelul a negat vehement acuzațiile ONU, dar este îngrijorat de posibilele reacții ale aliaților săi occidentali. Franța, Marea Britanie și alții sunt așteptați să recunoască în următoarele săptămâni un stat palestinian. Liderii Uniunii Europene, principalul partener comercial al Israelului, au avertizat că ar putea reevalua acordurile comerciale ale blocului cu Israelul dacă acesta continuă ofensiva în Gaza.
Deocamdată, cel puțin, Israelul pare să aibă în continuare sprijinul Americii. Pe rețelele sociale, președintele Donald Trump a postat amenințări la adresa Hamas, odată cu începerea operațiunii. „TOATE ‘PARIURILE’ SUNT ANULATE”, a scris el. „ELIBERAȚI TOȚI OSTATICII ACUM!” Cu câteva ore mai devreme, secretarul său de stat, Marco Rubio, plecase din Ierusalim, unde afirmase că un viitor mai bun pentru Gaza nu poate fi atins „până când Hamas nu va fi eliminat”.
Dar s-ar putea ca nici măcar sprijinul Americii să nu dureze. Diplomații israelieni cred că răbdarea lui Trump se apropie de sfârșit. Netanyahu, spun ei, l-a convins că atacul asupra orașului Gaza va fi lovitura finală pentru Hamas. Dacă acest lucru se dovedește neadevărat, așa cum este aproape sigur, se așteaptă ca președintele să forțeze Israelul să accepte o încetare a focului. În loc să aducă victoria, atacul pare sortit doar să adâncească suferința din Gaza și să lase Israelul tot mai izolat.
