O singură Americă, două naţiuni

„Situația de azi din SUA nu seamănă cu nimic mai bine decât cu cea din Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite. Mulți sunt de acord că sistemul actual este profund defectuos și lipsit de reprezentare, dar este imposibil să se ajungă la un consens cu privire la reformă, deoarece orice potenţială soluție ar aduce beneficii unora și i-ar afecta pe alții”, scrie Richard Haas, pentru Project Syndicate.

„În timp ce scriu acest articol (6 noiembrie – n.r.), în Statele Unite continuă numărarea voturilor la alegerile prezidențiale din 2020. (…)

Doar cetățenii pot vota pentru președintele SUA, dar alegerea îi afectează pe oamenii de pretutindeni. Dacă este prea devreme să ne arătăm siguri de rezultat, nu este prematur să explorăm ceea ce dezvăluie alegerile despre cea mai puternică țară din lume.

Pe latura pozitivă, Statele Unite rămân o democrație robustă. Participarea alegătorilor a fost ridicată, în ciuda constrângerilor fizice legate de pandemia de COVID-19. Procesul pare să se desfășoare așa cum a fost conceput. Violența a fost minimă. Instanțele investighează ceea ce par să fi fost decizii motivate politic ale Serviciului Poștal al SUA, de a împiedica livrarea buletinelor de vot din zonele susceptibile să voteze preponderent cu democraţii. Proclamarea nejustificată a victoriei de către președintele Donald Trump, marți seară, a câștigat puțină tracțiune, iar apelurile sale la oprirea numărării (cel puțin în acele state în care conduce) par să nu fi ajuns la urechi receptive.

Totuși, ceea ce preocupă e faptul că electoratul SUA rămâne atât de profund divizat. Alegătorii s-au împărțit aproape în mod egal între cei doi candidați. Nu este surprinzător că această diviziune va conduce probabil la o guvernare divizată. Dacă tendințele actuale continuă, democrații vor câștiga Casa Albă și vor păstra controlul Camerei Reprezentanților, în timp ce republicanii vor păstra controlul Senatului. Aproape uniform împărțite între cele două partide (cu republicanii deținând un ușor avantaj) şi poziţiile de guvernatori şi lagislaturile statelor.

„Valul albastru”, anticipat de democrați, nu s-a mai concretizat. Joe Biden va câștiga probabil votul popular cu o marjă largă – aproximativ patru sau cinci milioane din aproape 160 de milioane de voturi exprimate. Dar republicanii au ocupat locuri în Senat pe care mulți le-au prezis că le vor reveni democraților, aceştia din urmă pierzând de fapt locuri în Cameră. Nu a existat nici un mandat ferm, nici o realiniere politică.

Trump a performat extrem de bine, primind cu cinci milioane mai multe voturi decât în ​​2016 – al doilea cel mai mare număr de voturi pentru un candidat la președinție, din istoria SUA, și mai mult decât orice câștigător anterior. Ceea ce face acest lucru deosebit de remarcabil este că totul a avut loc pe fundalul unui bilanţ-record de 100.000 de cazuri zilnice noi de COVID-19 și mai mult de 1.000 de decese. Tocmai când consecințele gestionării greșite a pandemiei de către administrația sa deveniseră cele mai grave, aproape jumătate din electorat s-a dovedit a-l sprijini.

Chiar dacă Trump pierde, ceea ce pare probabil, va continua să aibă o voce puternică, mai ales dacă rămâne în spaţiul public (ceea ce pare, de asemenea, probabil). Chiar dacă el însuși nu va candida, va avea probabil o influență considerabilă în alegerea candidatului Partidului Republican la următoarele alegeri prezidențiale, din 2024. GOP va fi complet diferit de partidul președinților George W. Bush sau Ronald Reagan. Trumpismul – un populism american modern – va rămâne o forță puternică.

Trump – nicio surpriză aici – a făcut tot posibilul să pară o persoană onestă și să delegitimeze rezultatele alegerilor, acuzând fraude, în ciuda incapacității sale de a furniza dovezi. Mulți dintre susținătorii săi vor refuza să accepte legitimitatea unei președinții Biden. Este foarte posibil ca Trump să nu cedeze niciodată cursa, cu atât mai puțin să participe la depunerea jurământului succesorului său. Pentru a-l parafraza pe Will Rogers, Trump nu a întâlnit niciodată o regulă pe care să nu o încalce.

Americanii locuiesc din ce în ce mai mult în lumi separate. Ei s-au separat pe comunități și regiuni cu opinii similare. Fiecare lume tinde să-și urmărească propriile canale de televiziune prin cablu, să asculte propriile posturi de radio și podcast-uri și să viziteze propriile site-uri web. Iar absența unui curriculum civic național facilitează acest tip de triaj de-a lungul generațiilor.

Ceea ce merită subliniat este că diviziunea țării nu urmăreşte, în cea mai mare parte, linii economice. Oameni din toate clasele au votat pentru ambii candidați, iar modelele de vot demografice, de gen și rasiale nu au fost la fel de unilaterale precum preziseseră mulți. Acolo unde au diferit, se refereau în principal la remedii.

Nivelurile educaționale sunt în mod clar un indicator al orientării politice, la fel ca și geografia, alegătorii republicani fiind mai predispuși să locuiască în suburbiile periferice și în regiunile rurale, iar democrații în zonele metropolitane. Cu toate acestea, cultura poate explica mai mult în politica americană decât orice altceva. Politica externă nu pare să fi contat prea mult în campanie, cu excepția mobilizării unor circumscripții specifice, cum ar fi marile comunități cubaneze și venezuelene din Florida de Sud.

În acest context, va fi dificil de construit sprijin pentru schimbări semnificative ale modului în care sunt aleși președinții sau în care funcționează guvernul. Situația nu seamănă nimic cu nimici mai mult decât cu Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Mulți sunt de acord că sistemul actual este profund defectuos și lipsit de reprezentare, dar este imposibil să se ajungă la un consens cu privire la reformă, deoarece orice potenţială soluție ar aduce beneficii unora și i-ar afecta pe alții. Nu este surprinzător că cei care vor avea de pierdut de pe urma schimbării îi rezistă.

Acest lucru va face guvernarea dificilă. Multe vor depinde de calculele liderului republican al Senatului, Mitch McConnell, și de capacitatea și dorința sa de a lucra cu un președinte Biden. Pentru a lucra împreună, Biden ar trebui, de asemenea, să facă compromisuri, lucru căruia sigur îi vor opune rezistenţă membrii mai înclinați ideologic ai propriului său partid.

Democrații sperau într-o respingere dură a lui Trump și a tot ceea ce el întruchipează. Nu au obţinut-o. Republicanii au căutat alegeri care l-au validat pe Trump. Nici asta nu s-a întâmplat. În schimb, alegerile ne-au înfăţişat o ţară și două națiuni. Ele vor trebui să coexiste, însă rămâne de văzut dacă pot lucra împreună”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here