Pe 20 iunie, relatările presei din SUA au confirmat că guvernul Statelor Unite era serios preocupat de construcția unei instalații de spionaj chinez în Cuba. The Insider a aflat că nu doar China îngrijorează SUA: Rusia a reînviat stația sovietică Lourdes Signal Intelligence (SIGINT) de lângă Havana, care fusese închisă oficial de Vladimir Putin în 2001. Deghizați în diplomați, spioni GRU și absolvenți ai universităților tehnice cu specializare în apărare antirachetă, informatică și matematică, au fost transferați în secret pe insulă. Spionii au fost identificați după înscrierea copiilor lor la școala ambasadei Rusiei din Cuba, dezvăluind că tații acestor copii nu sunt diplomați, ci ofițeri de informații de carieră, specializați în recunoaștere electronică și alte domenii conexe, scrie The Insider (în rusă – AICI, în engleză – AICI).
O bază în schimbul petrolului
În iulie 2014, au apărut rapoarte inițiale cu privire la acorduri nedezvăluite între Moscova și Havana, conturând planuri pentru o escaladare semnificativă a activităților de spionaj împotriva Statelor Unite. Saga a început odată cu redeschiderea Centrului Radio Electronic Lourdes (REC) situat la periferia Havanei. Înființat în 1967, REC a funcționat sub supravegherea Direcției de Informații Militare sovietice (GRU), precum și a PGU – o unitate KGB responsabilă de operațiunile de informații externe. Echipat cu capabilități avansate, REC intercepta date de la sateliții de comunicații din SUA, monitoriza conversațiile telefonice și accesa mesaje de la Centrul de control al misiunii NASA din Florida. Personalul cuprindea aproximativ 3.000 de membri, inclusiv militari și personal contractant. Indivizii selectați au fost trimiși pe insulă cu câțiva ani înainte sau au fost aleși pe baza legăturilor lor strânse cu KGB.
La mijlocul anilor 1990, au început să circule zvonuri despre posibila închidere a REC, un centru de spionaj care presupunea un cost anual de 200 de milioane de dolari pentru trezoreria rusă. Din cauza constrângerilor bugetare, guvernul nu și-a putut permite o astfel de cheltuială, ceea ce a dus la rețineri salariale pentru membrii personalului. Statele Unite au făcut presiuni pentru închiderea centrului, legându-l de restructurarea datoriei sovietice. Cu toate acestea, Boris Elțin a ezitat să ia măsuri decisive și i-a pasat problema succesorului său, Vladimir Putin. În decembrie 2000, în cadrul unei întâlniri cu Fidel Castro, Putin a abordat subiectul viitorului REC. Castro s-a opus cu vehemență ideii de închidere a centrului, deoarece plățile pentru chirie reprezentau o sursă semnificativă de venituri pentru trezoreria cubaneză, o parte din taxe fiind decontate prin livrări de petrol rusesc. Putin i-a liniștit pe ofițerii din Direcția a 6-a a GRU, responsabili cu informațiile radio la REC de la Lourdes, susținând: „Nu vom închide nimic”. A lăsat chiar o înregistrare în cartea de oaspeți a unității. Centrul s-a închis un an mai târziu.
„Ascultătorii” au fost repatriați în Rusia, unele dintre echipamentele scumpe au fost distruse cu barosul, în timp ce echipamentele rămase au fost transferate la Klimovsk, lângă Moscova, unde se afla un alt centru de interceptare radio al GRU (baza militară nr. 47747). În timp ce ofițerii GRU au plecat de la REC Lourdes, sute de cubanezi s-au adunat la porți și au scandat „Trădători!”
O nouă instituție, Universitatea de Tehnologia Informației din Havana, a fost înființată pe locul ocupat anterior de REC. Secțiuni din facilitățile existente au fost închiriate ofițerilor de informații din China și Coreea de Nord, care le-ar fi folosit pentru a studia spaniolă.
Totuși, din 2014 vizitatori de rang înalt din Rusia frecventează Cuba. Putin a fost primul care a sosit și a anulat 90% din datoria de 35 de miliarde de dolari a Cubei. El a fost urmat de fostul președinte Dmitri Medvedev, ministrul apărării Serghei Șoigu, ministrul de externe Serghei Lavrov, directorul serviciului de informații externe (SVR) Serghei Narîîkin, comandantul marinei Nikolai Evmenov, viceprim-ministrul Dmitri Cernîșenko (desemnat să supravegheze Cuba în numele guvernului rus), și Președintele Dumei de Stat, Vîaceslav Volodin. Secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrushev, a vizitat Havana de două ori și a organizat „consultări interdepartamentale extinse ruso-cubaneze privind problemele de securitate”.
Liderii comuniști din Cuba fac, de asemenea, frecvent vizite la Moscova. În noiembrie 2022, președintele cubanez, Miguel Diaz-Canel, s-a întâlnit cu Vladimir Putin. Deși detaliile specifice ale agendei au fost ținute secrete, presa pro-Kremlin a sugerat că, așa cum este obiceiul, delegația cubaneză a căutat probabil asistență financiară de la Putin, oferindu-se în același timp să sporească prezența militară a Rusiei pe insulă.
Între timp, atât Moscova, cât și Havana au negat orice informație despre redeschiderea REC Lourdes.
Rezidența GRU de la Havana și tatăl proiecționist
Este de mult timp ceva obișnuit ca ambasadele Rusiei să adăpostească spioni de la GRU, SVR și FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei), aceste agenții manifestând adesea o lipsă de prudență în ceea ce privește secretul din jurul personalului lor. Ambasada din Havana nu face excepție, deoarece diplomații care dețin însemne de grad pot fi identificați cu ușurință prin baze de date online și alte surse. O figură notabilă este generalul Piotr Kulikov, care conduce postul de atașatul militar al ambasadei și este indicat de sursele The Insider drept rezident-șef al GRU în Cuba. Kulikov cunoaște atât spaniolă, cât și engleză și a câștigat atenția în timpul mandatului său ca rezident-șef al GRU în Mexic.
Sub conducerea lui Kulikov, trei persoane îi servesc drept asistenți: Maxim Delțov, anterior staționat la baza navală a Rusiei din Gadjievo, în regiunea Murmansk, „infanteristul” Alexandr Bîkov și pilotul militar Vitali Prohorov. Pe lângă munca lor cu agenții locali, atașații militari participă și la activități educaționale la școala ambasadei Rusiei, oferindu-le copiilor o narațiune atent îngrijită despre războiul din Ucraina.
Generalul Kulikov este responsabil de încă doi ofițeri GRU care lucrează sub masca de secretari ai ambasadei: înainte de a fi staționat în Cuba, „diplomatul” Vitali Greciuha a fost înregistrat la adresa sediului GRU de pe bulevardul Horoșevskom, din Moscova, și a participat la turnee de pescuit păstrăv în satul Misailovo, din regiunea Moscova.
Un alt „secretar”, Serghei Doneț, a servit anterior în Brigada a 38-a de control al comunicațiilor a forțelor aeropurtate, situată în așezarea Medvej’i Ozera, din Șcelkovo (baza militară nr. 54164). Chiar înainte de invadarea Ucrainei, brigada fusese transferată în Crimeea, unde a coordonat comunicațiile între unitățile aeropurtate. În iunie 2022, fostul comandant de brigadă, generalul Roman Kutuzov, a fost ucis lângă Lugansk. Aparent lucrând sub acoperire ca diplomat, Doneț avea de-a face și cu comunicațiile militare secrete.
Postul de consilier la ambasadă este deținut de Anna Vasenkova, o absolventă a Institutului de Stat de Relații Internaționale din Moscova (MGIMO), care a lucrat anterior la editura Respublika și a fost director adjunct al Departamentului pentru America Latină la Ministerul de Externe al Rusiei. Soțul ei, Serghei Vasenkov, care locuiește cu ea în Cuba, are o biografie mult mai interesantă.
Vasenkov a absolvit cibernetica la Institutul de Inginerie Radio, Electronică și Automatizare din Moscova (MIREA), care pregătește specialiști în securitatea informațiilor, analiza sistemelor și ingineria rachetelor aeronavelor. Mulți absolvenți MIREA lucrează ulterior în serviciile speciale din Rusia. Înainte de Havana, Vasenkov a lucrat la Gazprom Geofizika, o subsidiară a Gazprom din Rusia, precum și la reprezentanțele rusești ale companiilor britanice Petroalliance Services Company Limited și Ethyl Petroleum Additives Limited. Potrivit bazei de date fiscale a Rusiei, la Ethyl Petroleum lucrează 11.197 de cetățeni și străini ruși. The Insider a confirmat existența câtorva ofițeri de informații de carieră printre angajații companiei.
La Havana mai lucrează un cibernetician, Vitali Kondratenko. A absolvit Facultatea de Cibernetică și Matematică Computațională la Universitatea de Stat din Moscova și i s-a eliberat certificatul de ofițer №GV99839 (№ ГВ 99839), în 1992. Interesant, Kondratenko este asociat, oficial, cu misiunea comercială a Rusiei de la Havana, ridicând întrebări cu privie la rostul pregătirii sale – calcule matematice – în îndepărtata Cubă.
Evgheni Voskoboinik, șeful biroului companiei aeriene de stat Aeroflot din Havana, care a absolvit facultatea „americană” a Academiei Diplomatice Militare (VDA), merită și el menționat. În calitate de ofițer GRU, el are sarcina nu numai să recruteze cubanezi, ci și să supervizeze supravegherea pasagerilor care zboară cu zborurile rusești către Havana și să le monitorizeze deplasările prin Mexic către Statele Unite. Voskoboinik a fost menționat și în investigația recentă a The Insider, despre spionii care folosesc Aeroflot ca acoperire în întreaga lume.
Biserica Ortodoxă Rusă are și ea propriul său reprezentant în Cuba. Rectorul Catedralei Ortodoxe Maicii Domnului din Kazan, Maurice (Savva) Gagloev, care a slujit anterior în Departamentul Relații Externe Bisericii, iar apoi în secretariatul personal al Patriarhului Kirill. Părintele Maurice a studiat la Academia Diplomatică a Ministerului de Externe, apoi a la Institutul Ecumenic Bossey al Consiliului Mondial al Bisericilor, din Elveția.
La Havana, Gagloev joacă un rol important în promovarea așa-numitei „lumi rusești” și îi ademenește pe cubanezi să participe la evenimente în interior, prin proiectarea unor filme de război sovietice cu subtitrare în spaniolă. Cu toate acestea, potrivit unui fost enoriaș pe nume, Elena K., duhovnicul fie are o lipsă totală de patriotism, fie este foarte familiarizat cu tehnicile conspirației. Elena K. notează: „De îndată ce este în fața camerei, își scoate rapid panglica Sf. Gheorghe, apoi o pune la loc și face asta de mai multe ori”.
Zvonuri” de la GRU, rachetiști și un constructor militar
Alți indivizi ruși care locuiesc în Cuba sunt la fel de interesnați. Pe site-ul oficial al școlii ambasadei Rusiei am descoperit 37 de elevi ai căror părinți nu figurau pe lista diplomatică.
Un exemplu notabil este Alexander Utocikin, tatăl școlăriței Aliona Utocikina, care înainte de a fi staționat la Havana activase la baza militară 47747 din Klimovsk. Această bază a devenit noua locație pentru unele echipamente, în urma închiderii Lourdes-ului de către Putin. Până la dizolvarea sa, în 2013, acolo erau staționați aproximativ 80 de ofițeri GRU, responsabili cu interceptarea semnalelor de la sateliții americani și europeni. Alți membri ai personalului GRU au primit instruire la centru și au fost ulterior desfășurați în misiuni speciale extinse sub protecția ambasadelor Rusiei din întreaga lume, inclusiv Cuba. Prin intermediul rețelelor sociale, The Insider a dat peste Pavel Smolko, un ofițer de legătură din unitatea militară 47747, care a postat o fotografie alături de două cubaneze. Fotografia a fost făcută în 2007, când, oficial, REC era considerat închis.
Alexei Polovnikov, al cărui tată, Artem Polovnikov, a servit în satul Vatutinki-1 din regiunea Moscovei, frecventează școala împreună cu fiica lui Utocikin. Vatutinki găzduiește Centrul Principal de Recepție pentru Informații Spațiale al GRU, care primește informații din toate colțurile Globului.
„Cu câteva decenii în urmă, software-ul și principiile operaționale erau complet diferite și nu era nevoie să menținem o prezență mare de ascultători în Cuba pentru a monitoriza fiecare frecvență. În zilele noastre, cu doar treizeci de persoane, se poate supraveghea efectiv Statele Unite și chiar extinde raza de acțiune în Canada”, a dezvăluit, pentru The Insider, o sursă anonimă care a servit anterior în cel de-al 309-lea Centru de Localizare Radio al GRU, situat în Klimovsk (baza militară nr. 34608)..
Unii părinți de la școală au diplome tehnice și nu sunt implicați în activități diplomatice.
Un astfel de exemplu este Vitali Kadîrko, tatăl lui Stanislav Kadîrko, care și-a finalizat studiile la MATI – Universitatea Tehnologică a Aviației de Stat din Moscova. Înainte de a fi trimis în Cuba, fusese angajat la Institutul de Cercetare a Instrumentelor de Precizie, care preia contracte guvernamentale de la Roscosmos – corporația spațială a Rusiei – precum și la Centrul Spațial și de Rachete „Progres”.
Serghei Poddavașkin, a cărui fiică, Ekaterina, este în clasa a X-a, a absolvit Universitatea Tehnică de Stat Bauman Moscova – o instituție ai cărei absolvenți sunt puternic recrutați de Direcția de Informații Științifice și Tehnice a SVR și GRU. Potrivit bazei de date operative a Ministerului de Interne al Rusiei, Spețucet, Poddavashkin a fost reținut pentru deținere de arme, în 1993, dar nu a fost judecat. Se pare că tatăl său, care ocupa pe atunci funcția de prim-viceministru al Căilor Ferate, i-a rezolvat problemele cu poliția.
Egor și Dmitri Liubușkin sunt, de asemenea, elevi la școala din Havana. Tatăl lor, Roman Liubușkin, nu este listat ca diplomat. După ce a absolvit Academia Forțelor Strategice de Rachete Petru cel Mare, Liubușkin s-a alăturat GRU. „Petrovțî”, așa cum sunt numite în informațiile militare, sunt desfășurați în diverse ambasade ruse din întreaga lume, dându-se drept diplomați în timp ce îndeplinesc sarcini de identificare a țintelor pentru rachete. Unii absolvenți ai academiei servesc în Centrul de calcul principal (MCC) al Ministerului rus al Apărării, care anterior ghidase rachete ucigașe către ținte din Siria. După cum s-a subliniat în ancheta The Insider din octombrie 2022, Ucigașii de la distanță, acest personal se concentrează acum pe vizarea infrastructurii civile din Ucraina.
Dmitri Mihușcenko, soțul profesoarei Inna Mihușcenko, este, de asemenea, implicat în știința rachetelor. A urmat studiile la Institutul Militar al Forțelor Rachete din Rostov înainte de a se înscrie la Academia Militară Diplomatică (VDA). Interesant este că în timpul petrecut la VDA, Mihușcenko a fost înregistrat în campusul Universității de Tehnologie Chimică Mendeleev din Rusia, nu în căminul ofițerilor. Acolo locuiau și alți doisprezece ofițeri de informații militare, sub acoperirea de studenți la chimie. Unii dintre ei au fost trimiși ulterior la post în ambasadele Rusiei din Statele Unite, Europa și Orientul Mijlociu (lista completă a acestor „studenți” este disponibilă echipei editoriale a The Insider). Este posibil ca prezența în Cuba a experților în rachete precum Liubușkin și Mihușcenko să fie legată de poziționarea unei divizii de rachete S-400 Triumf lângă Havana.
La acea vreme, site-urile pro-Kremlin au postat titluri entuziasmate: „Răspunsul nostru pentru SUA!”, „În sfârșit s-a întâmplat!”, „Americanii intră în panică!” Operațiunea de a livra rachete S-400 în Cuba a prins, se pare, Pentagonul complet cu garda jos, scriau publicațiile, cu lansatoarele de rachete îndreptate spre Florida și Golful Mexic. Unii bloggeri și-au șters ulterior postările despre livrarea sistemului de rachete, iar Ministerul Apărării al Rusiei a respins informațiile S-400 ca fiind false.
Mihail Sapega, tatăl Tatianei și Victoriei, a urmat cursurile Academiei de Inginerie Militară din Rusia (VIA). Academia formează experți în construirea de silozuri de rachete, adăposturi anti-bombă și fortificații. În 1962, absolvenții VIA au construit adăposturi pentru rachete nucleare sovietice în Cuba. Cu toate acestea, SUA au descoperit rachetele, ducând la criza rachetelor cubaneze și evitând cu strictețe al treilea război mondial.
Site-ul școlii din Havana menționează un băiat pe nume Stepan drept câștigător al concursului „Analele Victoriei” la desene pentru copii. După cum s-a dovedit, tatăl adolescentului, generalul Andrei Gușcin, conduce un grup de specialiști militari în Cuba. El a început să slujească în marina din Flota de Nord și s-a remarcat în timpul asaltului asupra Groznîi, în 1995, fiind ulterior decorat cu o stea de „Erou al Rusiei”. După ce a studiat la Academia de Stat Major, Gușcin a deținut o serie de posturi de comandă în unitățile Gărzii de Coastă și a comandat pușcașii marini ruși în Siria, în 2016. În urma protestelor populare din Cuba, în 2020-2021, cauzate de lipsa de alimente și medicamente, generalul Gușcin a fost repartizat la Havana.
Plătești și spionezi cât vrei
Cuba se află sub sancțiuni stricte din partea Statelor Unite și se bazează pe alimente, petrol, echipamente și sprijin financiar din alte țări. Actualul regim de la Havana profită inteligent de poziția antiamericană a lui Putin și Xi Jinping. În schimbul oportunității de a înființa facilități de spionaj și de a desfășura rachete, aceștia solicită subvenții de mai multe miliarde de dolari și împrumuturi pe care este puțin probabil să le ramburseze în următorul deceniu.
China, de exemplu, a făcut investiții semnificative în economia cubaneză. A modernizat sectorul energetic, a îmbunătățit sistemele de telecomunicații, a înființat o fabrică de asamblare de computere și a oferit împrumuturi pentru a sprijini economia cubaneză. Experții chinezi au ajutat chiar regimul să suprime protestele cubaneze, prin blocarea rețelelor sociale. În plus, există planuri ca China să construiască un centru de spionaj bine echipat și, eventual, să găzduiască o bază navală în Cuba.
Costul exact al prezenței militare a Rusiei și al funcționării REC (Centrul Electronic Radio) rămâne clasificat. Cu toate acestea, pe baza informațiilor disponibile, menținerea relațiilor de prietenie cu Cuba reprezintă o povară financiară substanțială pentru contribuabilii ruși. Ajutorul umanitar pentru Havana include livrări continue de grâu, alimente, piese de schimb pentru avioane, mașini și camioane învechite. Specialiștii ruși sunt, de asemenea, implicați în repararea tancurilor, vehiculelor de luptă de infanterie și a navelor pentru Cuba. Fondurile rusești au fost folosite și pentru a repara cupola clădirii parlamentului din Havana, deoarece Cuba nu dispunea de bugetul necesar.
În schimb, Rusia primește rom cubanez, siropuri și banane. Cuba a primit chiar și un transport de 20.000 de complotatori pentru misiuni de ceea ce în URSS se numeau „rigla ofițerilor” în Uniunea Sovietică) – în ciuda faptului că armatele moderne i-au înlocuit de mult timp cu tablete digitale pentru indicarea locațiilor trupelor inamice, aerodromurilor și depozitelor militare.
