<< Producția comună de arme între India și Occident are o istorie lungă și cu probleme. Luați în considerare avionul de luptă Tejas, a cărui dezvoltare a fost aprobată în 1983 de către Indira Gandhi, prim-ministrul de la acea vreme, pentru a înlocui vechile MIG-uri de fabricație sovietică. Doi ani mai târziu, fiul ei, Rajiv, l-a convins pe Ronald Reagan să ofere tehnologie „fly-by-wire” care să le permită piloților să controleze electronic avionul. Dorind să elimine influența sovietică în India, America a furnizat și motoare. Ingineri francezi au fost trimiși să ajute o companie de apărare de stat indiană să proiecteze noul avion. Cu toate acestea, Tejas a intrat în funcțiune abia în 2016, cu aproximativ 20 de ani mai târziu decât fusese planificat și în număr mult mai mic. Marina Indiei și-a anulat comanda când a observat că avionul era prea greu pentru a decola de pe portavioane, complet alimentat și înarmat. Un model actualizat pare mai promițător, dar nu va fi gata la timp pentru a rezolva deficitul Indiei, de peste 100 de avioane de luptă în următorul deceniu>>, scrie The Economist.
<< Perturbate de reticența Indiei de a condamna invazia rusă din Ucraina și dornice să lege țara mai strâns în confruntarea cu China, guvernele occidentale au dat un nou impuls pentru a dezvăța India, cel mai mare importator de arme din lume, de dependența sa îndelungată de armamentul rusesc. Deoarece nu pot concura cu Rusia în ceea ce privește prețul și rămân reticente în a-și împărtăși tehnologia cea mai de ultimă oră, ele se bazează pe producția comună de arme, ca instrument principal. India, la rândul ei, a devenit din ce în ce mai îngrijorată cu privire la China, de la conflictele la graniță din 2020 și de la începutul războiului din Ucraina, în ceea ce privește încrederea față de Rusia ca furnizor de arme și față de calitatea unora dintre armele sale. Dar atât India, cât și țările occidentale ar face bine să-și amintească povestea familiei Tejas și să încerce să rezolve problemele care au împiedicat cooperarea în trecut.
Liderii occidentali s-au exprimat cu privire la disponibilitatea lor de a ajuta India să se înarmeze. La o reuniune ministerială la Washington în aprilie, oficialii americani au discutat despre ajutorul Indiei prin producerea de arme avansate, inclusiv avioane de recunoaștere și un sistem de combatere a dronelor aeriene. Premierul Marii Britanii, Boris Johnson, a promis dezvoltarea în comun a motoarelor electrice pentru nave și a altor „capacități avansate de securitate” în timpul unei vizite în India în aceeași lună. Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, a prezentat câteva zile mai târziu o varietate de asociații în armament în Delhi.
India, deși insistă că are tot dreptul să-și aleagă furnizorii, deja se diversifică departe de Rusia. Cumpără mai mult din Franța și Israel, în special. Ponderea armelor pe care le importă din Rusia a scăzut drastic, la aproximativ 50% între 2016 și 2021, de la aproximativ 70% în perioada precedentă de cinci ani. De asemenea, a „salutat” ajutorul occidental pentru a-și îndeplini ambiția de a fabrica mai multe arme proprii. „Companiile americane de apărare sunt binevenite să înființeze fabrici de producție în India”, a declarat ministrul apărării, Rajnath Singh, în aprilie. Cel mai bun mod ca America să sprijine India, a considerat el, ar fi să o transforme într-un „centru de producție, cercetare și dezvoltare și întreținere pentru echipamentele de apărare din Asia”.
În ciuda interesului declarat din ambele părți, o astfel de schimbare se confruntă cu multiple provocări. Industria armelor din India, deschisă din punct de vedere tehnic investițiilor private din 2001, a fost mult timp îngreunată de dominația unui număr mic de giganți deținuți de stat, cum ar fi Hindustan Aeronautics Limited (HAL), compania care produce nefastul avion Tejas. Producătorii de stat de armament rămân notoriu de ineficienți. Ei păstrează, de asemenea, legături de lungă durată cu Rusia, inclusiv una pentru a asambla avioane de luptă Su-30, făcând guvernele occidentale să nu accepte cererile Indiei de a transfera tehnologie mai avansată.
Între timp, ponderea producției de apărare în „mâinile” sectorului privat, care este un partener mai natural pentru marii producători occidentali de apărare, este de aproximativ o cincime – cu puțin mai mare decât era acum cinci ani. „Jucătorii” privați, atât indieni, cât și străini, se plâng de corupție pe scară largă și de un sistem de achiziții excesiv de greoi. Un director de apărare occidentală spune că „este foarte lent modul prin care se duc lucrurile la bun sfârșit” și descrie „multe discuții și dezamăgire”. În plus, atât sectorul de stat, cât și cel privat încă nu au capacitatea industrială și muncitorii calificați pentru a produce tehnologie de apărare foarte specializată la scară largă – în special pentru aeronavele militare.
Premierul Narendra Modi a luat măsuri pentru liberalizarea industriei, ca parte a eforturilor sale către încrederea în sine. În 2020, el a crescut limita proprietății străine a firmelor de apărare de la 49% la 74% și și-a stabilit ținte de o cifră de afaceri anuală de 25 de miliarde de dolari și de exporturi de 5 miliarde de dolari până în 2025. Anul trecut, el a împărțit un grup de muniție care provoacă pierderi, condus de ministerul apărării, în unități mai mici, a căror cea mai mare parte se pretinde acum a fi profitabilă. Cu toate acestea, liberalizarea va trebui să meargă mult mai departe pentru ca industria să poată face față cerințelor viitoarelor forțe armate ale Indiei, spune Chitrapu Uday Bhaskar, un ofițer pensionat, de la Society for Policy Studies, un grup de experți. Nici acum, producătorii de arme de stat din India „nu sunt capabili să ofere ceea ce își doresc forțele armate”, spune el.
Unele schimbări sunt în curs de desfășurare. Lockheed Martin, un mare producător american de apărare, a aprobat anul trecut fabricarea de aripi pentru avionul de luptă F-16 de către o societatea sa mixtă, în colaborare cu Tata, un mare conglomerat indian. Se spune că peste 70% din părțile aripilor provin acum de la nivel local. De asemenea, compania s-a angajat să producă un avion de luptă mai avansat, F-21, în India, cu condiția să câștige un contract de mai multe miliarde de dolari pentru furnizarea a 114 avioane de luptă (alți concurenți includ companii franceze, ruse și suedeze).
Oferte mari ca acestea ar oferi stimulente pentru guvernele străine să aprobe mai mult transfer de tehnologie, și pentru producătorii occidentali să facă investițiile necesare pentru a stimula impulsul de control al Indiei. De asemenea, ei pot merge într-un fel către depășirea deficitului de încredere care există încă între India și Occident. În timp ce companiile occidentale se îngrijorează de transferurile accidentale de tehnologie către Rusia, India se îngrijorează de încrederea în partenerii săi occidentali. Mulți din elită văd America, care în trecut a impus sancțiuni Indiei pentru programul său de arme nucleare, ca pe un furnizor nestatornic. Mai recent, a refuzat să vândă Indiei sistemul său de rachete Patriot, ceea ce a determinat India să recurgă la o alternativă rusească și, prin urmare, să se expună din nou pericolului sancțiunilor americane.
Există adesea un compromis între co-operare și indigenizare. Lockheed Martin a promis că va construi o linie de producție de F-16 în India atunci când a licitat pentru un acord cu 126 de avioane de vânătoare, în timpul unui „val” inițial de optimism în ceea ce privește legăturile dintre India și America. India a ajuns să renunțe la licitație și să cumpere 36 de avioane franceze de pe raft, printr-o înțelegere care a făcut obiectul unei anchete de corupție în Franța. Războiul Rusiei în Ucraina și încordarea Chinei au deschis o „ușă” pentru India și Occident, dar trecerea „pragului” va necesita o anumită hotărâre din partea ambelor părți. >>
