Omorârea lui Navalnîi clarifică problema Putin

Sursa: TASS

Dar va fi Occidentul dispus să se confrunte cu adevărat cu dictatorul rus?

Nu este chiar atât de clar. Acum 15 ani, am întâlnit cu o figură iconică, un lider de la Kremlin, deja retras, considerat un sfânt în comparație cu actualul titular. Am rămas cu o impresie durabilă despre Mihail Gorbaciov, omul care a supervizat dizolvarea Uniunii Sovietice, a supraviețuit unei tentative de lovitură de stat și a pus capăt Războiului Rece: îi era o frică de moarte de Vladimir Putin. În interviul nostru, dansase în jurul oricărei critici la adresa unui succesor pe care evident îl disprețuia.

Nici măcar florile aduse în dar de ziua lui nu l-au putut liniști pe Gorbaciov / Photo courtesy Dan Perry

Circumspecția lui Gorbaciov a fost ceva trist, dar nu cu greu una șocantă. Până la urmă, figurile care îi displac lui Putin au o tendință alarmantă de a fi otrăvite în barurile de sushi din Londra și împușcate în lifturile din Moscova. Poate ca un semn al lucrurilor care urmau să vină, candidatul pe care Putin nu l-a susținut la alegerile ucrainene din 2004 a sfârșit cu fața dramatic desfigurată, după o cină. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că Putin l-a asasinat acum pe cel mai incomod rival al său, Alexei Navalnîi.

Asasinarea lui Navalnîi, acum câteva zile, a fost unul din multele asasinate, dar totuși ar putea fi crucial.

Momentul în care a fost raportat moartea lui Navalnîi într-o colonie penală de la Cercul Arctic este unul încărcat: în jurul celei de-a doua aniversări a invaziei lui Putin în Ucraina și cu o lună înainte de alegerile prezidențiale măsluite, din Rusia. Putin – aflat din 2000 la putere, ca președinte sau prim-ministru – „candidează” din nou, după ce acum câșiva ani a impus un amendament constituțional special, menit să îi permită evitarea limitei de mandat.

Momentul simbolic pare potrivit, deoarece Navalnîi însuși era un simbol – se profilase atât de evident drept cel mai mare adversar al lui Putin. Era un om carismatic și cu priză la public, comparativ cu mizantropul sinistru, Putin; era transparent, liberal și modern, în timp ce Putin este un mincinos, nebulos, un copoi KGB din secolul al XX-lea; era un globalist și pe jumătate ucrainean, în timp ce Putin este un perturbator hiper-naționalist care a invadat Ucraina. Era înalt, tânăr și prezentabil, în timp ce Putin, mumificat cum este, îl face pe Tucker Carlson să pară elegant, prin comparație.

Sursa: Kremlin.ru

În primul rând, Navalnîi a fost curajos – extrem de curajos – întorcându-se în Rusia, în 2021, după ce abia supraviețuise unei tentative de otrăvire. Cu siguranță știa că libertatea și viața îi erau în pericol grav. Putin? Este speriat de alegeri libere și se ascunde în Kremlin, având alături și degustătorul său de mâncare (presupun). L-a arestat pe Navalnîi la aeroport.

Lichidarea lui Navalnîi (47 de ani) de către Putin nu este surprinzătoare, dar cu siguranță reprezintă o escaladare. Ultimul rival serios (și mai tânăr), miliardarul și magnatul din domeniul energiei, Mihail Hodorkovski, care îndrăznise să înființeze o mișcare politică de opoziție, a fost închis între 2003 și 2013 pe baza unor acuzații inventate, apoi eliberat. La 60 de ani, este acum un critic mai politicos al regimului, în exil și mai conștient de valoarea discreției.

Navalnîi nu s-a lăsat descurajat de arestarea sa și a ordonat totuși echipei sale să difuzeze documentarul de două ore, „Palatul lui Putin” (pe care l-a scris și l-a narat), acuzându-l pe Putin de corupție fabuloasă și de cheltuirea a peste un miliard de dolari pentru construirea unei opulente reședințe imperiale (Putin afirmă că de fapt clădirea este deținută de un oligarh).

Acuzațiile aduse lui Navalnîi au fost tipice pentru regimurile demonice de desen animat, fiind strident de absurde: încălcarea liberării condiționate în timp ce se afla într-un spital din Germania, unde se recupera după ce fusese otrăvit cu un agent neurotoxic preferat de regim. Dacă ar fi murit atunci, cine știe dacă nu cumva l-ar fi acuzat postum de încălcarea liberării condiționate din cauza decesului. Au urmat acuzații mai puțin absurde, la fel de false și mai serioase. O fotografie cu Navalnîi, săptămâna trecută, îl arată robust și zâmbitor; o zi mai târziu, s-a „prăbușit”.

Clădind în continuare pe o tradiție care merge în urmă până la Rasputin, regimul Putin s-a ocupat cu acest lucru încă de la crima crimelor din 2006 – de la asasinarea jurnalistei critice, Anna Politkovskaia (ucisă într-un lift în 2006) și a spionului rebel, Alexandr Litvinenko, (otrăvit în Londra în același an). Dar ne aflăm cu siguranță într-un moment critic (sau dezastruos) provocat de catastrofalul război din Ucraina. Cu câteva luni în urmă am fost martori la prăbușirea planificată a avionului în care se afla liderul mercenar Evgheni Prigojin, după ce acesta ar fi încercat să conducă o rebeliune de scurtă durată.  Mai pot fi amintiți Pavel Antov, „mogulul cârnaților”, care a căzut de la fereastra unui hotel din India, în 2022, și Ravil Maganov, care a criticat războiul din Ucraina și apoi a căzut de la fereastra unui spital din Moscova.

Elita coruptă din Rusia sigur e plină de bătuți în cap!

Iar Putin, desigur, reprezintă mult mai mult decât doar asasinate vulgare. A stabilit standardul global pentru intrigile politice toxice. Se consideră pe scară largă faptul că falsifică alegerile din Rusia și că a preluat practic controlul asupra majorității mass-mediei ruse, pentru a-l ajuta – un artificiu care acum este și în alte țări. Anterior recurgerii la  manevrele murdare legate de limita constituțională de termen pentru funcția de președinte, evitase acele limite de mandat prezidențial instalându-l la Kremlin pe Dmitri Medvedev, ca președinte-marionetă, el însuși trecând ca prim-ministru, iar apoi schimbând rolurile. De atunci, a manevrat pentru a rămâne la putere practic pe viață.

Cu mult înainte de invazia totală din Ucraina, din 2022, el cucerise Crimeea de la vecinul său și a fost acuzat și de rol în doborârea unui avion de pasageri malaysian deasupra țării. Tot legat de politica externă, Putin intervine în alegerile din Statele Unite și din alte țări, prin campanii de dezinformare digitală și diverse manevre cibernetice. Și practic l-a salvat pe Bashar al-Assad din Siria, un personaj ale cărui acțiuni au condus la ruinarea țării și care este acuzat în mod credibil că a folosit arme chimice împotriva propriului popor.

Această afacere malefică a infectat întreaga umanitate. Peste tot în lume, dictatorii pe față (categorie din care Putin face acum parte) și liderii autoritari din falsele democrații (așa cum și-a început călătoria) sunt abjecți în subminarea încrederii oamenilor în cuvântul dat – al lor și al oricui altcuiva. S-au folosit de rețelele de socializare cu atât de mult succes încât au clarificat ceva terifiant: piața digitală, care în unele privințe reflectă natura noastră reală și instinctele reale, amplifică radicalismul și răul. Spre ce te îndrepți dintr-un asemenea punct? Până când nu vom descoperi ce să reglementăm și ce să interzicem, populiștii se prea poate să fi dat foc deja la casă.

Aceasta ar putea fi cea mai devastatoare concluzie: Aproape nimeni nu crede că Putin este o persoană bună, sau că spune adevărul, sau că măcar i-ar păsa de interesul poporului rus – totuși, într-un fel, acest lucru nu îl afectează. Un fenomen similar se observă și în ceea ce-i privește pe tovarășii săi din America, Europa și din alte părți (se știu ei care sunt). Sunt răi pentru țările lor și răi pentru lume, dar au susținere. Acest lucru este rău pentru asumpția de la baza democrației – că oamenii sunt buni.

În Occident, acest lucru ne pune în fața unor întrebări incomode. Ar trebui să vrem să intervenim? Sigur că da. Avem dreptul să intervenim? Complicat; imaginați-vă străini boicotând America pentru că un Donald Trump reinstalat îi mânjește democrația. Și cât de eficienți putem fi? Asta este probabil cea mai dificilă întrebare dintre toate.

Occidentul a impus deja sancțiuni economice destul de serioase Rusiei, din cauza Ucrainei. Până în acest moment, acestea au eșuat, -ul Rusiei crescând efectiv anul trecut (este un semn bun că Germania cere acum sancțiuni mai dure după asasinarea lui Navalnîi). Între timp, cei din interiorul regimului, apropiați de proverbialul degustător, sunt într-o anumită măsură izolați de fluctuațiile pieței, par pasivi și rămân supuși.

Sigur, este posibil să fim mai hotărâți. Este posibil să sancționăm terțele părți, precum Azerbaidjanul, care sunt suspectate că ajută Rusia să ocolească sancțiunile. Occidentul ar putea, de asemenea, să facă presiuni asupra unor aliați și semialiați, precum Emiratele Arabe Unite și Turcia, să nu mai permită intrarea turiștilor ruși, care au fost interziși de-a lungul Europei. Este cu siguranță posibil să fim mai duri cu partenerii comerciali ai Rusiei – este Occidentul dispus să plătească prețul tuturor acestor perturbări, inclusiv confruntându-se cu partenerii săi comerciali din țări precum China, care ar putea fi pregătită să invadeze Taiwan?

Așadar, o întrebare intrigantă planează în aer: Va reuși asasinarea lui Navalnîi să lămurească definitiv problema cu Putin, pentru oamenii raționali din întreaga lume? Este el acum complet irecuperabil, un paria pe viață și un dușman al omenirii, recunoscut ca atare de aproape toată lumea?

Poate că da, deși nu este chiar atât de clar. Dacă ar cere pacea în Ucraina, pariez că s-ar putea găsi iertat, sau cel puțin tolerat din nou. Așa de disperați suntem să evităm Al Treilea Război Mondial.

Lumea arabă are mult de câștigat de pe urma păcii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here