Opțiunea financiară prin care UE ar putea face prăpăd în economia Rusiei. Kremlinul o privește ca pe-o „declarație de război”

Foto: Unsplash

Rezoluția din 29 aprilie adoptată de Parlamentul European privind excluderea Rusiei din sistemul internațional de plăți SWIFT, în cazul în care trupele sale invadează Ucraina, poate că este fără caracter obligatoriu, dar n-a trecut neobservată la Kremlin. Purtătorul de cuvânt al Președinției, Dmitri Peskov, a declarat că o posibilă înlăturare de la acest sistem constituie o amenințare serioasă și că punerea sa în aplicare nu poate fi exclusă, scrie într-o analiză Carnegie Moscow Maria Shagina, expertă în sancțiuni internaționale a Center for Eastern European Studies (CEES).

🔹 Apelurile pentru excluderea Rusiei din SWIFT nu sunt noi. În august 2014, Marea Britanie le-a cerut liderilor europeni să ia în considerare o astfel de opțiune. Alexei Kudrin, fostul ministru rus al Finanțelor, a prognozat atunci că o astfel de mișcare ar putea face PIB-ul Rusiei să scadă cu 5%. În cele din urmă, campania de presiune a fost abandonată. Excluderea Rusiei din SWIFT a fost considerată o escaladare majoră sau, după cum spunea fostul premier Dmitri Medvedev, echivala cu „o declarație de război”.

De atunci, probabilitatea implementării acestei opțiuni nucleare a rămas scăzută. Nivelul ridicat de interconectare a Rusiei cu Occidentul a funcționat ca un scut. Statele Unite și Germania ar avea cel mai mult de pierdut dacă Rusia va fi deconectată, deoarece băncile din SUA și Germania reprezintă cei mai frecvenți utilizatori SWIFT care comunică cu băncile rusești.

Totuși, Moscova a luat măsuri pentru a-și asigura sistemul financiar intern, cazul Iranului servind ca pildă: după ce băncile iraniene au fost deconectate de la SWIFT, țara a pierdut aproape jumătate din veniturile sale din exportul de petrol și 30% din comerțul exterior. Impactul asupra economiei ruse ar fi la fel de devastator, în special pe termen scurt. Rusia depinde în mare măsură de SWIFT prin prisma exporturilor sale de miliarde în hidrocarburi, sume exprimate în dolari americani. Deconectarea ar pune capăt tuturor tranzacțiilor internaționale, ar declanșa volatilitatea valutară și ar provoca zboruri masive de capital. Prin urmare, din 2014, au fost introduse mai multe contramăsuri pentru a reduce la minimum riscurile și potențialele daune economice asupra Rusiei.

Dacă băncile rusești ar ajunge să fie deconectate de la sistemele de plată Visa și MasterCard, toate tranzacțiile interne ar putea fi efectuate prin intermediul sistemului național de carduri. Efectuarea de transferuri internaționale ar fi totuși o sarcină dificilă.

În aprilie 2014, o serie de bănci ruse au fost înscrise pe lista neagră de către Statele Unite. Atât Visa, cât și MasterCard au suspendat serviciile acestora și le-au blocat utilizarea sistemelor lor de plată. Luna următoare, guvernul rus a adoptat o nouă lege care introduce sistemul național de carduri de plată, cunoscut ulterior sub numele de Mir („Lumea”). Deținut în totalitate de banca centrală a Rusiei, sistemul de carduri funcționează ca un centru de compensare pentru procesarea tranzacțiilor cu carduri în Rusia.

Din 2014, cota operațiunilor Mir a crescut la 24% din totalul tranzacțiilor cu carduri interne, mai mult de 73 de milioane de carduri folosind acest sistem. Creșterea sa rapidă provine în mare parte din faptul că în Rusia cardurile bancare sunt în general emise de angajator (statul), iar cardurile Mir sunt acum un serviciu standard pentru pensionari și angajații din sectorul public.

Cu toate acestea, efectuarea plăților în afara Rusiei este încă departe de-a fi ușoară cu un card Mir. Serviciile complete sunt disponibile numai în Armenia și în regiunile georgiene separatiste din Osetia de Sud și Abhazia. Unele operațiuni sunt posibile în Turcia, Kârgâzstan, Uzbekistan și Kazahstan. Utilizând carduri în parteneriat cu sistemul internațional Maestro, cu serviciul chinez UnionPay și cu cel japonez JCB, unele tranzacții pot fi efectuate în străinătate. Dar nu este chiar cardul global pe care îl sugerează numele.

Pe termen mediu, SWIFT ar putea fi înlocuit în scopuri interne cu sistemul rusesc echivalent pentru transferul de mesaje financiare (SPFS), care a fost înființat de banca centrală în 2014 și care urmărește replicarea funcțiilor transferului SWIFT.

În 2020, traficul SPFS s-a dublat la aproape 13 milioane de mesaje, dar sistemul încă pălește în comparație cu SWIFT. Peste 400 de instituții financiare s-au alăturat alternativei rusești, dintre care majoritatea sunt bănci rusești, însă băncile-cheie care operează în Rusia, cum ar fi UniCredit, Deutsche Bank și Raiffeisen Bank, precum și băncile interne Tinkoff și Vostochny, nu au aderat încă. Pentru a atrage noi membri, banca centrală a recurs atât la „morcovi” – reducând tarifele sistemului la aproximativ jumătate din taxele SWIFT -, cât și la „bețe”: în 2019, Curtea de Conturi a propus ca toate băncile care operează în Rusia – inclusiv filialele băncilor străine – să fie obligate să se conecteze la varianta rusească.

În prezent, 20% din toate transferurile interne se fac prin SPFS. Banca centrală încearcă să mărească această cotă la 30% până în 2023. Pentru a deveni o alternativă atractivă pentru actorii comerciali, totuși, sistemul ar trebui să-și rezolve limitările tehnice. Operațiunile sunt limitate la orele de lucru în timpul săptămânii, spre deosebire de SWIFT, care funcționează 24/7, iar sistemul limitează dimensiunea mesajelor la 20 kilobiți.

La nivel internațional, în concurența cu rețeaua SWIFT, versiunea rusă a reușit să adune abia 11.000 de membri străini, în ciuda eforturilor oficialilor ruși.

Din cauza constrângerilor SPFS rusești, sistemul chinez de plăți interbancare (CIPS) a fost adesea sugerat ca o alternativă mai realistă pentru băncile rusești în caz de deconectare. Presupunerea este că, din cauza influenței economice a Chinei, renminbi-ul are mai mult potențial decât rubla de-a deveni o monedă rivală a dolarului la nivel internațional.

Cu toate acestea, mai e mult până departe, până ce CIPS ar putea servi ca substitut pentru SWIFT. Ponderea renminbi-ului pe piețele financiare internaționale este marginală: mai puțin de 2% din plățile globale, comparativ cu cota enormă de 40% pe care o deține dolarul american și cu mult în spatele euro, lirei britanice și yenului japonez. Drept urmare, sistemul de plăți CIPS rămâne foarte mic: aproximativ 0,3% din mărimea SWIFT. Internaționalizarea renminbi-ului este afectată de controalele stricte de capital impuse de Beijing din cauza îngrijorărilor legate de volatilitatea financiară.

Totuși, CIPS ar putea deveni o alternativă regională la SWIFT: în Eurasia, de exemplu. Întrebarea fundamentală este dacă CIPS și SPFS vor colabora pentru găsirea unei soluții comună sau dacă sistemul de mesagerie chinez va face ca varianta rusă să fie redundantă. Douăzeci și trei de bănci ruse s-au alăturat CIPS, în timp ce doar o bancă chineză – Banca Chinei – este în prezent conectată la SPFS.

O altă opțiune, promovată de Oleg Deripaska – unul dintre oamenii de afaceri ruși afectați de sancțiunile SUA -, este ca guvernul rus să accelereze introducerea rublei digitale pentru a asigura tranzacțiile transfrontaliere. Introducerea rublei digitale a fost aprobată de banca centrală în octombrie 2020. Spre deosebire de criptomonedele descentralizate, monedele digitale ale băncii centrale readuc controlul chiar acolo unde autoritățile ruse vor să fie: în mâna statului. Primul prototip al rublei digitale va fi gata la sfârșitul lui 2021 și urmează să fie testat în Crimeea, care este izolată din cauza sancțiunilor internaționale. Alte bănci centrale din întreaga lume au planuri similare pentru o monedă digitală controlată de guvern, dar Rusia are o motivație mai mare: își propune să reducă dependența de dolarul american, să stimuleze rubla la nivel global și să minimizeze riscul sancțiunilor.

Însă măsura în care monedele digitale controlate de banca centrală pot contribui la reducerea hegemoniei dolarului și la diminuarea riscului sancțiunilor este discutabilă. Rubla digitală va fi la fel de toxică ca și versiunea sa clasică și nu va fi acceptată cu ușurință ca mijloc de plată în afara țării. Plățile digitale între concurenții americani și adversarii precum Rusia, Iran și Turcia sunt posibile, dar ar rămâne la scară regională.

Capacitatea de-a ocoli pe deplin sancțiunile SUA prin utilizarea monedelor digitale este, de asemenea, limitată. Începând cu martie 2018, Oficiul american pentru Controlul Activelor Străine (OFAC) nu diferențiază între tranzacțiile monetare normale și tranzacțiile în monedă digitală atunci când vine vorba de respectarea sancțiunilor. Asta înseamnă că relația cu o entitate sau persoană sancționată va fi interzisă. OFAC a testat, de asemenea, noi instrumente tehnologice pentru a analiza și urmări tranzacțiile bazate pe blockchain.

În cele din urmă, efortul Rusiei de a reduce dependența de sistemele de plată dominate de SUA ar putea profita de ultimele eforturi ale Europei în a ține piept americanilor pe piețele financiare. Nemulțumită de reimpunerea de către Washington a sancțiunilor asupra Iranului, UE a lansat Instrumentul de susținere a schimburilor comerciale (INSTEX) ca alternativă la SWIFT. INSTEX se limitează în prezent la comerțul umanitar, care este permis în temeiul sancțiunilor SUA. Dar dorința de-a contracara presiunea sancțiunilor unilaterale ale SUA înseamnă că și alte țări urmăresc îndeaproape pașii ulteriori ai UE. În viitor, UE intenționează să îmbunătățească eficacitatea INSTEX, iar țări precum Rusia și China s-au oferit deja să colaboreze la acest lucru. De asemenea, UE caută să reducă dependența de casele de compensare dominate de dolari și de carduri de plată cum ar fi Visa și MasterCard. Dar e nevoie de multă muncă până ce aceste inițiative vor deveni alternative viabile. Cu sancțiuni secundare, Statele Unite își pot militariza cu ușurință puterea financiară împotriva companiilor europene, dar simpla idee că UE este încurajată să creeze un canal paralel este un mesaj binevenit pentru Moscova și Beijing. 🟦

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here