Pagubele colaterale ale Brexitului

Sursa: Wikipedia

„La cinci ani după ce Regatul Unit a votat părăsirea Uniunii Europene, costurile acestei decizii devin mai clare. Cel mai periculos este faptul că încrederea în Marea Britanie este în scădere rapidă, deoarece prim-ministrul Boris Johnson neagă consecințele acordului post-Brexit pe care l-a încheiat cu privire la Irlanda de Nord”, scrie Chris Patten, pentru Project Syndicate.

<< Mărturisesc fără ocolișuri: nu sunt un fan al fotbalului. Prea adesea, meciurile coboară mult sub pretenția sportului de a fi „un joc frumos”. Cu toate acestea, urmăresc cu atenție o parte din actualul Campionat European. Firește, vreau întotdeauna să câștige Anglia, deși urăsc modul în care fanii englezi huiduiesc imnurile naționale ale altor țări. Și, fiind britanic, aș susține Scoția, Țara Galilor sau – deși nu s-a calificat anul acesta – Irlanda de Nord dacă ar juca cu o țară din afara Regatului Unit.

Ideea este că nu vreau niciodată ca țara mea să se descurce prost. Și, chiar dacă m-am opus cu pasiune Brexitului, vreau ca Marea Britanie să se descurce cât de bine poate în afara Uniunii Europene. Dar a rămâne tăcut în fața dovezilor că nu este așa, ar fi echivalentul celui mai grosier și celui mai amăgitor tip de naționalism.

Marea Britanie a suportat deja creșterea constantă a costurilor ca urmare nu numai a Brexitului, ci și a unui Brexit dur pentru care oamenii nu au votat neapărat la referendumul din iunie 2016. Cu toate acestea, asta este ceea ce am obținut pentru a potoli mass-media și politicienii de dreapta și pentru a deschide calea pentru ca Boris Johnson să devină prim-ministru.

Nu voi detalia aici pierderea indusă de Brexit în comerțul britanic cu UE, cu produse alimentare, produse manufacturate și servicii, care nu poate fi pusă pe seama pandemiei de COVID-19, nici a înrăutățirii penuriei de forță de muncă din Marea Britanie – nu în ultimul rând în sectoarele agriculturii și al ospitalității. După cum sublinia OCDE, Marea Britanie iese din pandemie într-o formă mai proastă decât majoritatea concurenților săi.

Dar vreau să evidențiez trei consecințe dăunătoare ale Brexitului. În primul rând, avocații săi au susținut că părăsirea UE i-ar permite Marii Britanii să „preia controlul”. Dacă această frază ar însemna ceva, aceasta ar sugera că Parlamentul ar avea mai multe de spus în gestionarea treburilor noastre naționale. În practică, nu înseamnă nimic de genul acesta.

De exemplu, guvernul a fost de acord, recent, cu un acord de liber schimb cu Australia. Lăsați deoparte faptul că, pentru Marea Britanie, beneficiile economice ale pactului, pe o perioadă de 15 ani, sunt atât de mici, chiar și după estimările guvernului, încât reprezintă o ajustare rotunjită. La fel de semnificativ este faptul că – în ciuda promisiunilor guvernului pe parcursul adoptării legislației Brexit – Parlamentul nu poate analiza, cu atât mai puțin atenua impactul acordului, care va fi deosebit de dăunător pentru micii fermieri din Țara Galilor și Scoția.

În al doilea rând, guvernul era dornic să ajungă la un acord cu Australia pentru a arăta că Marea Britanie poate negocia acorduri comerciale pe cont propriu, fără UE. Deși Johnson spera să înceapă cu India și plănuise să viziteze țara, pentru a discuta despre un acord cu prim-ministrul Narendra Modi, vizita a devenit imposibilă, deoarece COVID-19 a devastat Asia de Sud. Cu toate acestea, în speranța că ar putea continua, guvernul britanic a amânat impunerea unei interdicții de călătorie asupra persoanelor care vin în Marea Britanie din India, în ciuda faptului că a interzis accesul vizitatorilor din Bangladesh și Pakistan. Nu a existat o justificare plauzibilă din punct de vedere al sănătății publice pentru această distincție. De fapt, având în vedere cifrele privind situația COVID-19, mai întâi ar trebui interzise sosirile din India.

După cum au subliniat mulți, mii de călători care au sosit în Marea Britanie din India, în perioada în care intrările au fost interzise pentru alți vizitatori din Asia de Sud, trebuie să fi însămânțat și răspândit ceea ce acum se numește varianta Delta a coronavirusului. În Marea Britanie, infecțiile cu COVID-19 au sporit semnificativ în ultimele săptămâni, obligând guvernul să întârzie diminuarea planificată a restricțiilor, în Anglia, și descurajând alte țări să-și deschidă frontierele pentru persoanele care sosesc din Marea Britanie. Deci, această nouă ascensiune a pandemiei pare a face parte din daunele colaterale cauzate de încercarea guvernului de a susține argumentul politic pentru Brexit și comerț.

În al treilea rând, încrederea în Marea Britanie și Johnson scade rapid, deoarece guvernul neagă consecințele acordului la care a ajuns în ceea ce privește Irlanda de Nord, după plecarea Marii Britanii din UE. În aceste negocieri, Marea Britanie a dorit să reducă la minimum inconvenientele ce țin de accesarea pieței unice a UE, maximizându-și în același timp capacitatea de a-și stabili propriile reguli și standarde.

Singura frontieră terestră a Regatului Unit cu UE este cea dintre Republica Irlanda și Irlanda de Nord. Evitarea unei granițe dure pe insulă este o parte fundamentală a Acordului de Vinerea Mare, din 1998, care a adus pacea în Irlanda de Nord. Dar Irlanda de Nord nu poate rămâne în afara uniunii vamale și a regimului de reglementare a UE și, în același timp, să mențină o frontieră deschisă cu Republica.

Din acest motiv, Johnson a negociat și a semnat un protocol care însemna că Irlanda de Nord a primit, într-un sens, ce e mai bun din ambele lumi. A rămas în uniunea vamală a UE și parțial pe piața sa unică, rămânând totodată o parte a pieței din Marea Britanie. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda promisiunilor guvernului, făcute unioniștilor din Irlanda de Nord, că nu va fi nevoie să existe niciun fel de frontieră între Marea Britanie și Irlanda de Nord cu vamă și alte controale.

Johnson neagă acum promisiunile făcute și amenință să rupă protocolul, învinuind UE pentru problema pe care a provocat-o. Cu siguranță că UE are o marjă de flexibilitate în gestionarea frontierei și sper că va arăta acest lucru. Dar guvernul britanic poate arăta și mai multă larghețe, de exemplu acceptând că Irlanda de Nord ar putea urma standardele UE pentru produsele alimentare și agricole. La urma urmei, guvernul spune că nu vrea să vadă standarde mai scăzute în Marea Britanie decât în ​​Europa.

Dar cel mai important lucru pe care Johnson trebuie să îl facă este să demonstreze că este de încredere în negocierile internaționale. Din păcate, un număr din ce în ce mai mare de lideri mondiali, precum și oameni din Marea Britanie și Irlanda de Nord, au ajuns să se îndoiască de faptul că își va ține cuvântul dat. >>

Pandemia şi performanţa politică

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here