Pandemia şi performanţa politică

Sursa: Pixabay

„Variația uriașă în modul în care țările au evoluat în timpul pandemiei indică probleme mai profunde aflate la baza politicii și guvernanței, ajunse acum pe deplin la vedere. În multe țări, în special din America Latină și Caraibe, drumul care urmează va fi lung și dificil”, scriu Francis Fukuyama şi Luis Felipe Lopez-Calva, pentru Project Syndicate.

<< Pandemia de COVID-19 a creat un laborator pentru testarea diferitelor sisteme de guvernanță în fața unei crize de sănătate publică, dezvăluind în cele din urmă o variație masivă în ceea ce privește prestaţia fiecărie ţări. De exemplu, statele din Asia de Est (China, Taiwan, Coreea de Sud și Japonia) au făcut o treabă mai bună în chestiunea controlului pandemiei decât multe țări din America și Europa.

Dar aceste rezultate nu au treabă cu guvernarea democratică versus guvernarea autoritară, așa cum au susținut unii. Printre cei mai jucători performanți din Asia de Est sunt state autoritare, precum și democrații puternice și vibrante. Nici diferența nu se datorează în totalitate resurselor economice sau expertizei în sănătate publică, având în vedere faptul că țări mai sărace precum Vietnam s-au descurcat mai bine decât multe țări bogate.

Ce se află, așadar, în spatele divergențelor reflectate de rezultate? În timp ce explicația este fără îndoială una complexă, trei factori cheie se disting, dintr-o perspectivă de guvernanță: capacitatea statului, încrederea socială și conducerea politică.

Capacitatea statului poate fi evidentă, dar este totuși fundamentală. O țară fără un sistem puternic de sănătate publică se va zbate, într-o pandemie. Acest factor a oferit țărilor din Asia de Est un mare avantaj. Dar capacitatea statului nu este întreaga poveste. În Brazilia, unde sectorul sănătății a înregistrat progrese puternice în ultimii ani, capacitatea adecvată nu a fost o condiție suficientă pentru prevenirea unei crize mai profunde.

Al doilea factor, încrederea socială, funcționează în două dimensiuni. O populație trebuie să aibă încredere în guvernul său; în caz contrar, respectarea unor restricţii apăsătoare, dar necesare de sănătate publică, cum ar fi carantina, va fi redusă. Din păcate, această „încredere instituțională” s-a redus, în ultimii zece ani, în America Latină și Caraibe. La fel s-a întâmplat şi cu încrederea între cetățeni, a doua dimensiune a încrederii sociale. În multe țări, în timpul pandemiei, încrederea socială scăzută a interacționat cu niveluri ridicate de polarizare, producând consecințe devastatoare.

Al treilea factor ţine de conducerea politică. În contextul unei urgențe publice, oamenii din fruntea instituțiilor ierarhice de stat sunt împuterniciți să ia măsuri decisive. Cine sunt acești oameni și cu ce motivaţii au de-a face, sunt două aspecte care pot face o mare diferență în determinarea eficacității acțiunilor lor. Unii lideri politici au considerat pandemia în mare măsură ca o amenințare la adresa propriului capital politic și au conceput politici în consecință. Alții și-au luat în serios rolul de gardieni ai interesului public.

Rezultatele acestor diferite calcule politice se reflectă atât în ​​eficacitatea, cât și în viabilitatea răspunsurilor naționale la pandemie. Conducerea politică se desfășoară pe mai multe niveluri; dar fără o acțiune coordonată și cooperativă între ierarhiile și sectoarele guvernamentale, răspunsul politic general va fi mai puțin eficient.

Capacitatea limitată a statului, încrederea socială redusă și conducerea politică slabă sunt semnale de avertizare ale deteriorării democratice. La nivel global, pandemia a arătat că ne confruntăm cu o recesiune democratică, dezvăluind provocări care au apărut demult sub suprafață. Ne putem gândi la aceste provocări ca la condițiile preexistente care au făcut țările să fie mai mult sau mai puțin vulnerabile la pandemie.

Înainte de COVID-19, America Latină și Caraibe erau deja afectate de tulburări sociale și instabilitate politică, reflectate în proteste pe scară largă și în ascensiunea populismului. Fundamentele fracturate ale regiunii reflectă un fenomen numit uneori „decădere politică”. Atunci când un sistem politic existent nu reușește să răspundă cerințelor unei populații ale cărei așteptări au crescut pe baza câștigurilor economice și sociale pozitive, în cele din urmă își pierde legitimitatea și decade în instabilitate.

După o perioadă susținută de creștere economică, noua clasă de mijloc din America Latină își vede tot mai mult așteptările neîndeplinite, iar consecințele sunt acum pe deplin vizibile. Frustrarea față de nivelurile persistente de inegalitate și corupție a alimentat resentimentul față de elite, care sunt percepute ca folosindu-se de politică pentru a se îmbogăți.

Nu există o soluție ușoară la această problemă de guvernanță. Investițiile în capacitatea statului și consolidarea încrederii sociale pot lua mult timp și necesită o bună conducere politică. Cu toate acestea, în țările care se confruntă cu un ciclu vicios de guvernare ineficientă în fața pandemiei, liderii politici pot continua acțiuni constructive în trei domenii conexe. Prima și cea mai imediată este politica publică. Nu este prea târziu să îmbunătățim sau să extindem măsurile de abordare a consecințelor pandemiei asupra sănătății, a celor economice și sociale.

În al doilea rând, și mai pe larg, țările din America Latină și Caraibe trebuie să reconsidere regulile subiacente ale jocului. Acest lucru ar putea însemna urmărirea unor politici fiscale de redistribuire a veniturilor, adoptarea de reglementări pentru a preveni capturarea pieței de către câțiva actori și crearea unor căi mai bune pentru organizațiile societății civile de a participa la elaborarea politicilor și la guvernare. Acesta este un proiect mult mai lung, dar va fi esențial pentru crearea tipurilor de instituții care vor fi necesare pentru a proteja împotriva următoarei pandemii.

În fine, este important să înțelegem coalițiile de actori care sunt necesare pentru a efectua aceste schimbări în mod democratic. Schimbarea necesită mobilizare politică. La sfârșitul zilei, oamenii – adică noi toți – facem și susținem regulile și politicile pe care am ajuns să le numim „instituții”. >>

Îmblânzirea noului Vest sălbatic

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here