Ambasadorul Mario Massone, trimis special al Venezuelei în România, numit de guvernul legitim al lui Juan Guaidó și Adunării Naționale, scrie despre ororile prin care trece poporul venezuelan şi de care românii au reuşit, ca prin minune, să se desprindă acum puţin peste trei decenii.
<< Motto: Schimbare semn: Prostia sinucigașă/ Fără să-și dea seama/ Ia puterea./ Patria Mea A4, de Ana Blandiana
Cei care trăiesc în Venezuela suferă opresiunea celui mai crud și inuman regim pe care l-a trăit America Latină vreodată: dictatura lui Nicolás Maduro. Venezuelenii luptă pentru a recâștiga libertatea, democrația și statul de drept.
Pentru a exemplifica realitatea noastră, permiteți-mi să le împărtășesc cititorilor europeni și din lume un eveniment recent, care ar putea aminti chiar și de istoria recentă a acestor regiuni europene, de exemplu din România, de unde scriu acest articol. Este vorba de o arestare ilegală și arbitrară, care arată din prima cu ce luptăm noi, venezuelenii. Doi venezueleni, poet și scriitor, soț și soție, au fost arestați și au petrecut noaptea în închisoare, fiind acuzați de Procurorul General de facto de infracțiunea de incitare la ură.
Măría Milagros Mata-Gil, un talent atrăgător și minunat al culturii venezuelene, are vitalitatea celor 70 de ani pe care îi are. În calitate de scriitor și de prestigios profesor de spaniolă, literatură și latină, este membru al Academiei Venezuelene de Limbă Spaniolă. Puternica sa influență se reflectă în imnul municipalității Heres, din statul Bolívar, imn scris de ea. Maria a avut o viață destul de prolifică. A publicat numeroase romane și eseuri, dedicand o parte semnificativă din viață activităților de cercetare în literatură. Mă întreb dacă Ana Blandiana ar dori să citească unele dintre eseurile Mariei, precum Eclipsa pe un oraș fără nume, Rebeliunea ficțiunilor sau Eroii și mormintele? Sau poate unul dintre romanele Mariei, precum Manuscrisele de la Lyon, Amintirile unui izvor antic sau Casă arzătoare? Soțul Mariei, Juan Muñoz, este poet. Porecla lui este Moriche.
Ceea ce a făcut Maria în urmă cu câteva zile a fost să posteze câteva cuvinte pe Facebook, care au dus la arestarea ei. S-ar putea pune întrebarea: ce a fost atât de flagrant în acele cuvinte scrise care au dus la arestarea ei și a soțului ei? Vă rog, lăsati-mă să vă spun. Este vorba de Deadly Party, o satiră a unei nunți ostentative, în mijlocul restricțiilor de COVID-19, la care a participat același Procuror General de facto, care se simte acum o victimă jignită. Punctul central al scrierii este „Ideea că dorința de reprezentare socială a nou-îmbrăcaților este la fel de mare ca narcisismul lor, o variantă a prostiei. Așadar, au trimis și au primit 800 de invitați. Au angajat 200 de persoane pentru a gestiona alimentația, barul și serviciul, securitatea, bodyguarzii, decoratorii. Și asta fără a menționa personalul extern legat de invitații la evenimentul gargantuan … Una sau două săptămâni mai târziu, a început epidemia care a prăbușit clinicile și spitalele din Barcelona și din Puerto La Cruz, precum și din orașele din jur. 600 de infectați… Unii morți. Între care invitați la nuntă și membri ai familiei, angajații lor și membrii familiilor angajaților. Organizatoarea evenimentului, soțul și tot personalul angajat pentru serviciu și familia și prietenii lor. Au spus că procurorul însuși a fost infectat, dar având în vedere investigațiile sale fanteziste, poate că nu … Hai să mâncăm și să bem, atunci vom muri”.
Mulți oameni care au participat la nuntă sunt acum tratați pentru COVID-19, iar zvonurile spun că au existat deja 19 decese printre invitați, cel puțin 3 decese au fost confirmate. Se pare că mama Procurorului General a fost internată cu COVID-19 după ce a participat și la corona-nuntă. Potrivit directorului prestigiosului Institut Casla din Cehia, Tamara Suju, sunt deja 523 de persoane care au participat la corona-nuntă infectate cu COVID19. Este important să se țină seama de faptul că sistemul de sănătate din Venezuela este la pământ și că nu există oxigen sau paturi disponibile. În plus, regimul Maduro a blocat intrarea a 12 milioane de doze de vaccinuri COVID-19, rezervate prin mecanismul COVAX. Sunt blocate milioane de vaccinuri pentru oameni, în timp ce membrii de rang înalt din ierarhia lui Maduro au fost deja vaccinați. Se estimează că numărul zilnci real de infectați este de 15 ori mai mare decât cifra oficială, ceea ce ar însemna că în Venezuela se ajunge la 27.000 de infectați pe zi, acum, când vă relatez acestea. Cel mai conservator calcul realizat de Institute for Metric Evaluation @IHM_UW este de 8 ori mai mare decât cifrele oficiale, ceea ce ar duce la cel puțin 14.400 de infectați zilnic.
Deci, după cum se poate vedea, despre comportamentul iresponsabil al celor de la putere a scris Maria,într-o țară care a avut o criză umanitară complexă de când a apărut COVID-19. Publicându-și cuvintele, Maria își asumă datoria de a arăta ce se întâmplă în Venezuela în aceste vremuri de durere, lipsuri și suferință, produse intenționat de regimul de facto al lui Nicolás Maduro. Ea și soțul ei se angajează în tradiția lui Václav Havel, când reafirmă că are „datoria de a spune adevărul despre lumea în care trăiește (scriitorul), de a vorbi despre ororile și mizeriile sale”, în același curent descris de marea poetă româncă Ana Blandiana, pentru a apăra „acele valori pe care autoritățile vor să le distrugă pentru a câștiga”. În prologul ediției spaniole a Patria Mea A4, Viorica Pățea se referă la scrierea Anei Blandiana ca la „o formă de rezistență la prostia lumii care o înconjoară și la acele forțe care anihilează în mod sistematic individul”.
Da, în Venezuela, scriitorii noștri sunt mărturii vii ale atrocităților și Terorii. Teroare cu majuscule, deoarece infracțiunile capitale au fost și sunt comise împotriva poporului venezuelean de către un dictator fără inimă. Crime împotriva umanitățîi întrucât Raportul Misiunii de cercetare a Comisiei ONU pentru drepturile omului așa le califică. Scriitorii noștri, la fel ca mulți alţi venezueleni, sunt în tradiția culturii rezistenței.
Între timp, Maria și soțul ei, scriitor și poet, au fost aduși în fața unei instanțe și sunt acum în libertate conditională. Li se interzice să scrie în public și li s-au luat telefoanele. Crima lor este faptul de a scrie despre adevărul timpului lor în Venezuela. Analistul politic german Georg Eickhoff, care a fost director al Konrad Adenauer Stiftung din Venezuela, a scris din Ucraina: „Nu cred că au vrut să suprime povestea corona-nunţii, dimpotrivă. Vor să arate că pot face orice vor, că pot închide pe oricine doresc și îi pot elibera oricând vor”.
Maria și Juan sunt deja acasă. Este trist să relatez toate acestea, dar ar fi putut fi și mai rău. Ca povestea dragului meu prieten, Fernando Alban, care a fost arestat, torturat, ucis și al cărui cadavru a fost aruncat de la etajul 10 al clădirii Poliției Secrete. Crimele împotriva lui Fernando au fost acoperite de Tarek William Saab, același Procuror General de facto, care a susținut în mod fals că este vorba de o sinucidere și care acum se simte jignit fiind chemat în justiție de Maria pentru că face parte din Partidul Mortal. Pentru că în Venezuela decența și rațiunea sunt incriminate și pedepsite, iar iarba de pe mormintele inocenților ne amintește că nu ne putem preda. >>
