Există un canal pe YouTube aproape necunoscut, care, până recent, avea doar cinci abonați. Acum are peste o mie. Se numește Foreign Agent Mulder, cu referire la personajul intepretat de David Duchovny în X-Files, și are doar patru videoclipuri. Cel mai scurt, intitulat Life, durează doar 51 de secunde, iar toate comentariile de sub el se referă la moartea persoanei care l-a realizat, notează Novaia Gazeta Europa.
<< Bărbatul din videoclip este îmbrăcat într-o jachetă neagră asemănătoare cu o uniformă de închisoare. Poartă un veston de marinar și o ghirlandă de sclipici întinsă pe piept. Pe veston este atașat un ecuson cu inscripția FBI, desenat de mână cu marker albastru.
„Nu va exista niciodată viață sub fascism”, spune el. „Putin este un fascist, iar popoarele țării noastre au sacrificat milioane dintre cele mai bune vieți pentru a se asigura că nu va exista fascism. Nu îl vom accepta. Nu vom adora această bestie. Jos cu războiul din Ucraina, jos cu regimul fascist al lui Putin, libertate pentru toți prizonierii politici, libertate pentru toți prizonierii, libertate pentru toți”.
Pavel Kușnir — bărbatul din videoclipuri — urma să fie arestat în luna mai și acuzat de „apel public la terorism”, la cinci luni după ce încărcase videoclipul Life. Există imagini video de la arestarea sa, cu ofițeri masivi și mascați conducând un bărbat subțirel în cămașă neagră, în cele din urmă, spre moartea sa.
Drumul spre moarte
Micul oraș Birobidjan, cu o populație de 68.000 de locuitori, este centrul administrativ al regiunii autonome evreiești din Rusia, o zonă din Extremul Orient al țării, care a fost stabilită pentru evreii sovietici în 1934, dar care acum se remară în principal prin absența unei comunități evreiești. Este un loc destul de sumbru, plin de blocuri din prefabricate, identice, așa cum a fost surprins cu măiestrie de fotograful norvegian Jonas Bendiksen într-o serie de fotografii din 1999. Locuitorii spun că nu s-au schimbat multe lucruri de atunci.
Kușnir, care avea 39 de ani atunci când a murit, a trăit doar un an și jumătate în Birobidjan, mutându-se aici din orașul său natal, Tambov, situat în Rusia centrală. S-a instalat la invitația orchestrei filarmonice locale, la sfârșitul anului 2022.
Absolvent al Conservatorului Ceaikovski din Moscova, s-a alăturat unei orchestre filarmonice dintr-un oraș mic, iar asta a fost un mare eveniment în Birobidjan. Aproape toate instituțiile media locale au publicat articole despre el, descriindu-l ca „inteligent și talentat”.
Kușnir poartă o cămașă simplă neagră în toate imaginile video, aceeași cămașă pe care o va purtași în sicru. Era vădit slăbit după greva foamei, cu o vânătăie sub ochi și sânge pe buze și între dinți.
„Suntem o familie de muzicieni. Tatăl său, bunicul, bunica și eu am fost toți muzicieni,” a declarat Irina Levina, mama lui Kușnir, în vârstă de 79 de ani, pentru Novaia Europa.
Ea încercase să își descurajeze fiul de a se muta în Birobidjan, spunând că avusese presimțire pe care nu o putea explica.
„A fost doar un sentiment… L-am implorat, literalmente. ‘Rămâi! Rămâi! Te voi ajuta, te voi sprijini financiar, doar nu pleca!’ Dar nu a vrut să asculte și a mers spre moartea sa. Asta este tot ce pot spune.”
Kușnir era într-adevăr un muzician extrem de talentat. Putea interpreta toate cele 24 de preludii de Rahmaninov într-o singură ședință sau toate preludiile și fugile de Șostakovici într-o singură seară, lucru foarte dificil chiar și pentru un muzician experimentat.
„Pentru pianist, este literalmente ca și cum ai alerga la un maraton”, explică muzicologa Anna Vilenskaia. „Dar el putea face asta într-o seară. Era important pentru el să interpreteze într-un singur ciclu mare. Ar putea oferi o idee despre tipul de persoană care era”, continuă Vilenskaia. „Nu voia să rupă ciclul monumental pe care Șostakovici l-a avut în vedere. Și poate că nu voia nici să își împartă viața în secțiuni. Într-un fel, își vedea viața foarte holistic. Nu voia să își trădeze convingerile”, adaugă ea.
Nu războiului
Kușnir era un pacifist convins. A participat la protestele împotriva realegerii lui Putin, în Piața Bolotnaia din Moscova, în 2012, și s-a opus războiului din Ucraina încă de la începutul tragicelor evenimente din Donbas, în 2014. Familia sa îi cunoștea, de asemenea, opiniile politice, deși nu i le împărtășea, ceea ce uneori ducea la conflicte aprige.
„Știam ce păreri avea și ne certam. Dar nu avea rost”, spune Levina. „I-am spus de o sută de ori că era periculos să creadă ceea ce credea. De o sută de ori! Și vedeam că îi era frică”, își amintește ea.
Războiul din Donbas, care a început în 2014, a avut un impact profund asupra lui Kușnir. A scris chiar o carte pe această temă, „Ruskaia narezka”. Aceasta a fost publicată de ZaZa, o mică editură din orașul german Düsseldorf, care a făcut-o disponibilă online într-un format de tip tipărire la cerere. Dar nu a existat cerere, cel puțin până când a murit autorul. Cartea a fost publicată în Germania la începutul lunii august, toate încasările din vânzări fiind destinate familiei Kușnir.
„Cât timp poate dura viața lui Putin pe pământ și domnia lui ilegitimă? Poate el atinge o longevitate asemănătoare cu cea a lui Márquez în fața unei astfel de brutalități?”, a scris Kușnir.
Dar nu acesta a fost motivul pentru care a fost ridicat, ci cele patru videoclipuri de pe un canal de YouTube cu cinci abonați.
Adevărul este acolo
„Nu te obișnui cu fascismul. Nu te obișnui cu războiul. Chiar dacă nu există un viitor, să credem în prezent. Dar există un viitor. Putin va muri. Regimul fascist al lui Putin se va prăbuși. Dragostea mea va dăinui. Să continuăm lupta. Să mergem până la capăt și să rămânem fideli trecutului nostru”, a spus Kușnir într-un alt videoclip de-al său, intitulat „Un Mesaj pentru Antifasciști”. Folosea adesea formula: „Adevărul este acolo” — sloganul din seria sa TV preferată, The X-Files.
Chiar și în micul Birobidjan, unde, așa cum spun localnicii, „toată lumea se teme și nimeni nu spune nimic”, forțele de securitate aveau un sistem de cote și aveau nevoie să intervină periodic. Poate că nu avuseseră loc proteste publice în oraș, dar exista un pianist cu un canal de YouTube.
Puțini oameni au observat, în Birobidjan, darămite în restul Rusiei, când Kușnir a fost arestat, în mai. A fost acuzat de incitare publică la terorism pe internet, o infracțiune pedepsită cu până la șapte ani de închisoare. A început greva foamei în ziua în care a fost arestat.
Nu era prima dată când protesta în acest mod. A mai început o grevă a foamei împotriva războiului din Ucraina în 2022, când se afla în libertate. Atunci, aproape nimeni nu a aflat. Kușnir a menționat protestul într-un interviu pe care prietena și colega sa pianistă, Olga Șkrigunova, l-a postat pe Facebook în august 2022. Nu a spus care jurnalist sau publicație media l-a intervievat, iar interviul a apărut doar pe pagina ei de Facebook. Foarte puțini oameni au observat interviul, iar acesta a primit doar 10 like-uri. Atunci, Kușnir a refuzat alimentele și apa timp de 20 de zile.
„Nu am probleme cu gestionarea foamei, din punct de vedere fizic. Am ales această formă de protest când am considerat că oamenii începuseră să se obișnuiască cu războiul, să-l accepte, pentru a da un exemplu, pentru a atrage atenția”, a spus Kușnir în interviu.
A doua oară, a început greva foamei timp de 100 de zile. Nu a mâncat, dar a băut lichide. A continuat să lucreze și să susțină concerte. Kușnir a produs și distribuit pliante cu mesajul „Putin este un fascist”, în jurul Birobidjanului.
Kușnir le-a trimis emailuri prietenilor în timpul celei de-a doua greve a foamei din 2023, spunându-le că cere „dizolvarea regimului fascist, sfârșitul războiului din Ucraina și eliberarea tuturor prizonierilor politici”.
Kușnir a spus că masacrul de la Bucea, la începutul războiului, a fost un punct de cotitură pentru el. Când a fost întrebat cine știa că este în greva foamei, Kușnir a spus că doar prietenii apropiați. „Spuneți-mi, ar trebui să vă schimbăm numele din motive de securitate?”, îl întreabă intervievatorul. „Nu este nevoie. Ce se întâmplă, se întâmplă, și să ne ajute Dumnezeu”, a răspuns el.
Kușnir și-a petrecut ultimele zile într-o unitate medicală din închisoare. A murit pe 27 iulie, mama sa a fost informată a doua zi, iar Olga Romanova, care conduce organizația pentru drepturile prizonierilor Russia Behind Bars, a împărtășit lumii vestea pe 2 august.
Serviciul penitanicare a declarat drept cauza oficială a morții „cardiomiopatie dilatativă și insuficiență cardiacă congestivă”. Kușnir nu avusese anterior probleme cu inima. Fotografiile cu Kușnir în sicriu arată o vânătaie deasupra unui ochi și sânge pe buze. Mama sa a refuzat să permită efectuarea unei autopsii independente, ceea ce înseamnă că nu va fi cunoscută niciodată cu certitudine cauza exactă a morții fiului ei.
Adio
Înmormântarea lui Kușnir a avut loc la Birobidjan pe 8 august. Nici mama și nici fratele său nu au fost prezenți la ceremonie. Au fost 11 persoane în total: doi jurnaliști, doi angajați ai Filarmonicii, doi fani, un prieten, o poetă, doi activiști și un elev.
Unul dintre participanți a declarat, pentru Novaia Europa, că chiar și printre cei prezenți existau temeri. Unul dintre angajații Filarmonicii a venit cu ochelari de soare mari și a refuzat să vorbească cu jurnaliștii. Participanții au fost inițial reticenți să spună câteva cuvinte de rămas-bun. Un activist din orașul Habarovsk, aflat la 200 de kilometri est de Birobidjan, a vorbit în cele din urmă, menționând că fața lui Pavel fusese „bătută”, fără ca afirmația sa să fie contestă de cei prezenți.
„Cu toții am putut vedea. Fusese bătut. Avea o vânătaie deasupra unui ochi și urme de sânge între dinți, pe care le-am putut vedea, deoarece gura îi era ușor întredeschisă. Am spus că aceasta a fost moartea unui martir și că trebuie să ne asigurăm că nu se va mai întâmpla niciodată”, a declarat activistul, pentru Novaia Europa. Nu-l cunoștea pe Kușnir, aflase de el abia după moartea lui, dar a venit totuși să-i aducă omagiu.
Timpul a trecut și toată lumea a rămas tăcută. S-a apropiat de oameni și i-a rugat să „spună ceva”, deoarece ar fi fost „necivilizat” să nu spună nimeni nimic. În cele din urmă, activistul însuși s-a ridicat să vorbească.
„Oamenii au descoperit abia după moartea lui ce persoană minunată fusese, ceea ce este teribil, desigur. Oamenii din Birobidjan îl știau ca fiind muzicianul și caracterul interesant care era. În afară de asta, nimeni altcineva nu îl știa. Nici în Habarovsk, de unde am venit, nici în Vladivostok, nici măcar în orașele din apropiere, cu atât mai puțin în Rusia toată… Dar moartea lui a fost o șoc pentru toți oamenii decenți. Acum, oamenii îl cunosc. Dar cu ce preț?”, a spus activistul.
„Am vorbit cu persoana din magazin când am cumpărat flori. I-am spus: ‚Un localnic a fost torturat până la moarte’. Dar nu știa. Iar ceilalți oameni cu care am vorbit fie nu știau, fie se făceau că nu știu”, a continuat activistul.
Corpul lui Kușnir a fost transportat la Habarovsk pentru a fi incinerat, deoarece Birobidjan nici măcar nu are crematoriu. Mama lui a insistat ca el să fie incinerat. Urna a fost apoi transportată cu avionul la Tambov pentru înmormântare. Nimeni nu vorbește despre Kușnir în Birobidjan. De fapt, doar câțiva localnici știu că el a trăit și a murit acolo. >>
Și dacă ofensiva ucraineană pe teritoriul Rusiei se va lărgi?
