Este evident faptul că Ucraina a planificat minuțios incursiunea trupelor sale pe teritoriul Rusiei. De altfel, vorbește de la sine faptul că se împlinesc deja două săptămâni de când militarii Kievului continuă să acționeze în regiunea Kursk și totodată să proiecteze o reală amenințare asupra altor zone rusești limitrofe întinsei granițe dintre cele două țări aflate în conflict.
Nu este însă la fel de limpede unde se va termina planificarea inițială, concepută de Kiev, și de unde va începe partea de planificare din mers, pe bază de variabile noi; altfel spus, în funcție de oportunitățile ivite în timp real, deschise de primele succese obținute în teren.
Foarte probabil, Kievul a imaginat din start un oarecare număr de faze potențiale ale desfășurării luptelor și de optimizări ale obiectivelor inițiale, în caz că primul pas – străpungerea frontierei – urma să fie încununat cu succes.
Chiar și așa, dacă lucrurile vor continua să meargă nesperat de bine pentru forțele Ucrainei, operațiunile acestora vor intra la un moment dat și în etapa ajustărilor în funcție de situație și a actualizării obiectivelor tactice și strategice. Vom vedea în ce măsură comandamentul ucrainean este capabil de adaptare eficientă la noi scenarii, chiar mai ambițioase decât cele prevăzute inițial, dar îndrăznesc să anticipez că poate fi în stare de o figură frumoasă, având în vedere tocmai modul în care a gestionat cei doi ani și jumătate de război.
Elementul-surpriză, așadar, rămâne pe mai departe solist în acest extraordinar episod Kursk.
În orice caz, deși, în ciuda succeselor de până acum, nu poate fi totuși exclus ca avansul ucrainean să fie în cele din urmă stopat de ruși, la fel de bine nu poate fi exclus nici ca ucrainenii să lărgească frontul pe teritoriul Rusiei, fie pe direcții derivate din cele deja deschise, fie pe direcții noi, cristalizate din eventuale noi străpungeri ale frontierei și în alte puncte.
Dacă lucrurile vor evolua astfel, iar forțele ruse vor fi atrase într-un război de durată pe propriul teritoriul, atunci, pentru Kremlin, uriașa provocare militară cu care se confruntă azi se va converti și într-o uriașă provocare politică.
Cu fiecare kilometru pătrat scăpat de sub control, cu fiecare localitate aruncată în haosul nesiguranței și al strămutărilor de persoane, cu fiecare militar rus ucis sau luat prizonier tocmai în țara sa, cu fiecare grupare rusă de luptă încercuită ori tăiată de la aprovizionare, regimul Putin se va apropia tot mai mult nu doar de termeni din ce în ce mai vitregi de a întreține ostilitățile pe pământul Ucrainei sau de a se așeza la masa negocierilor, ci și de condiții din ce în ce mai potrivnice în a menține coeziunea și stabilitatea țării, ca și propria putere.
Până la urmă, regimul dictatorial de la Moscova s-a confruntat deja cu o tentativă de lovitură de stat, în vara lui 2023, inițiată de Evgheni Prigojin. Desigur, respectiva rebeliune a fost contracarată, inițiatorul ucis, colaboratorii săi apropiați de asemenea omorâți, iar grupul de mercenari Wagner a fost “reformat”. Dar ceea ce este esențial de reținut din acel episod consumat acum doar un an e faptul că acea încercare de destabilizare a armatei, a țării și a puterii politice avusese la bază motive infinit mai modeste comparativ cu ceea ce se întâmplă acum.
Să fim cinstiți: una a fost frustrarea sau ambiția defunctului Prigojin, aparent pe fondul lunilor de măcel din zona Bahmut, iar altceva înseamnă frustrarea certă și eventualele ambiții oportuniste care se pot naște în diverse zone ale sferei rusești de putere, pe fondul dezvoltării unui război în toată regula pe sute sau mii de kilometri pătrați din teritoriul Rusiei.
În acest moment, armata rusă este atacată de armata Ucrainei, dar dacă situația militară se va degrada pe mai departe, aceeași armată rusă riscă să devină țintă și pentru unele elemente din uriașa galaxie a serviciilor secrete. Sau chiar pentru elemente din interiorul său.
Într-un asemenea context, Putin însuși se poate trezi aruncat în scenarii tot mai imposibile în ceea ce privește menținerea frâielelor puterii.
Războaiele fratricide, așadar cele derulate în plan intern, reprezintă o amenințare existențială autentică pe care o ridică atacul ucrainean pe teritoriul rus. Este Kremlinul pregătit, dincolo de orice dubiu, pentru a le face față? Poate că este, dar poate că nu. Cel mai probabil, nici el însuși, Putin, nu știe.
În orice caz, amatorismul cu care regimul său a abordat în 2022 problema ucraineană, urmat de amatorismul cu care a abordat amenințarea unei eventuale incursiuni ucrainene pe teritoriul rus și, în cele din urmă, ezitările și ineficiența cu care gestionează, deja de două săptămâni, atacul ucrainean propriu-zis, proiectează mai degrabă un Putin periculos de vulnerabil în fața unor evoluții mult mai complicate.
Kursk poate reactiva problema cecenă. Desigur, cu unele nuanțe
