Piața muncii în era Covid | Una dintre predicțiile apocaliptice care nu s-au mai împlinit

Sursa: Pixabay

Covid-19 părea menit să conducă la suprimarea locurilor de muncă prin automatizare, notează The Economist, dar lucrurile nu au stat deloc așa. 

<< Covid-19 a fost menit să fie o baie de sânge. Când a apărut pandemia, la începutul anului 2020, economiștii au avertizat că un val de roboți care vor suprima locurile de muncă va „mătura” piața muncii, ducând la un șomaj ridicat și structural. Spre toamnă, un proeminent economist declara în fața Congresului că angajatorii „înlocuiau muncitorii cu mașinăriile”. O lucrare publicată de FMI la începutul anului 2021, spunea că astfel de preocupări „par justificate”. Sondajele efectuate de firme sugerau că aveau planuri mari de a investi în inteligența artificială și învățarea automată.

Observatorii aveau multe motive de îngrijorare. Recesiunile duc la scăderea veniturilor multor companii, dar nu și a salariilor, făcând lucrătorii mai puțin accesibili. Unele recesiuni anterioare provocaseră explozii de suprimare a locurilor de muncă prin automatizare, privând oamenii de muncă și lăsându-i, cel puțin temporar, în criză economică. Covid părea să reprezinte o amenințare suplimentară pentru lucrători. Oamenii se îmbolnăvesc; roboții nu. Pandemiile anterioare, sugerau cercetările, au grăbit automatizarea.

Cu toate acestea, după doi ani, e greu de găsit multe dovezi ale suprimării locurilor de muncă prin automatizare. În loc să se plângă lucrătorii de lipsa slujbelor, se plâng șefii  de lipsa lucrătorilor. În OCDE, există un număr neobișnuit de mare de posturi rămase, chiar dacă recesiunea se apropie. În multe țări, salariile celor mai prost plătiți, adică tocmai a acelor oamenii despre care se credea că sunt cei mai expuși riscului de a-și pierde locul de muncă din cauza unui robot, cresc cel mai rapid.

Pentru a testa mai direct predicțiile, am cercetat datele ocupaționale pentru America, Australia și Marea Britanie. Împrumutând o metodologie dezvoltată de Federal Reserve Bank of St Louis, am împărțit ocupațiile în categorii „de rutină” și „non-rutină”. Locurile de muncă de rutină implică mișcări repetitive, care pot fi învățate mai ușor de o mașină sau de un computer, făcându-le, teoretic, mai vulnerabile la automatizare.

De-a lungul timpului, și mai ales în cursul recesiunilor anterioare, locurile de muncă de rutină au scăzut ca pondere în forța de muncă. Dar în timpul pandemiei, rata declinului de fapt s-a diminuat. În cei doi ani anteriori pandemiei, în Australia locurile de muncă automatizate s-au redus cu 1,8 puncte procentuale, ca pondere din total. În următorii doi ani, acestea au scăzut cu 0,6 puncte procentuale. Găsim tendințe similare în Marea Britanie, deși o modificare recentă de codificare face analiza mai dificilă. America de astăzi are ceva mai multe locuri de muncă de rutină decât v-ați fi așteptat pe baza tendințelor dinaintea pandemiei.

Economiștii lucrează acum la teorii mai puțin predispuse la eșec. Poate că rolurile de rutină care au rămas sunt deosebit de dificil de automatizat. Poate că, în unele cazuri, tehnologia de fapt îmbunătățește perspectivele lucrătorilor în loc de a le dăuna. Deocamdată, o regulă simplă e suficientă: data viitoare când veți auzi o predicție zguduitoare despre roboți și locuri de muncă, gândiți-vă de două ori.>>

Bătălie pentru Legea europeană privind inteligența artificială. Un grup de lobby susținut de Elon Musk vrea să salveze lumea de roboții ucigași

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here