„Cu mult timp în urmă, Brigăzile de Pompieri mergeau în fiecare an, în sezonul rece, și strângeau lemnele căzute, și apoi ardeau CONTROLAT multe zone de legătură între păduri – pentru că în caz de incendiu, focurile să nu se răspândească, să nu „sară” peste șosele ori dintr-o zonă într-alta”, scrie, pe Facebook, un român care trăiește în Australia, profesor și traducător.
Acesta expune și contextul care a dus la dispariția acestui obicei, specific inclusiv populației aborigene. Intervenția sa a fost preluată de mai mulți utilizatori de Facebook din România, între care și Iulia Motoc, judecător la CEDO.
Postarea integrală:
„Cred că, da, clima se schimbă, NU sunt un negationist, care să își țină capul în nisip ca strutul, când dovezile de schimbare sunt clare (…). DAR în Australia, schimbarea climei, seceta și căldurile mai mari (dar nu cele mai mari din istoria Australiei) reprezintă doar o parte din cauză. (…) din cauzele acestor incendii fără precedent se găsesc undeva în urmă cu 20 de ani. Atunci, diferite guverne (federale și la nivel statal) au decis să aplice politici „verzi”. Adică să închidă multe din drumurile neasfaltate din parcurile naționale, pentru totdeauna, „pentru ca să nu mai fie folosite de turiștii și câmpiștii cu vehicole 4×4″, ceea ce era o tradiție în Australia. DAR închiderea acestor drumuri înguste și neasfaltate a dus la închiderea accesului pentru acțiunile de prevenție a focurilor. Cu mult timp în urmă, Brigăzile de Pompieri mergeau în fiecare an, în sezonul rece, și strângeau lemnele căzute, și apoi ardeau CONTROLAT multe zone de legătură între păduri – pentru că în caz de incendiu, focurile să nu se răspândească, să nu „sară” peste șosele ori dintr-o zonă într-alta. Făceau de fapt ceea ce Aborigenii făcuseră timp de mii și mii de ani în urmă. Ardeau preventiv în sezonul rece, pentru ca în sezonul cald și uscat (Noiembrie – Februarie) să nu fie pericol de focuri devastatoare ca acestea. Acum… închiderea parcurilor naționale pentru vehicule a făcut ca doar aproximativ 20-30% din arderile preventive să mai aibă loc. Ca urmare, s-au adunat pe solul pădurilor de eucalipt (care au frunze cu uleiuri și hidrocarburi aromatice) multe frunze uscate, care nu se degradează așa de repede ca frunzele din pădurile de fag, etc. din Europa. Nici lemnele căzute, crengile uscate, etc. nu au mai fost adunate.
Fermierii și Brigăzile de Pompieri Voluntari din zonele rurale au vorbit de mult despre acest pericol. Dar nimeni nu i-a ascultat, fiindcă toate guvernele au decis în favoarea politicii „verzi”: adică să nu te atingi de parcurile naționale, să lași totul acolo așa cum este, ca să se „recicleze natural”. Numai ca Australia nu este Europa. Iar Aborigenii, care trăiau aici cu 60.000 de ani înainte să vină europenii (…) știau exact ce făceau atunci când foloseau arderi preventive și controlate, în sezonul rece, când nu era pericol de răspândire a focului.
Sigur, condițiile de secetă prelungită (cauzată probabil de schimbarea climei) au favorizat startul incediilor. DAR gravitatea lor se datorează și politicilor din ultimii 20 de ani.
În loc să mai ascult la tot felul de „formatori de opinie” și politicieni, am început să citesc ce scriu Pompierii Rurali, fermierii din zonele respective și localnicii de acolo. Care de ani si ani de zile tot încearcă să se plângă la guvern să schimbe politica, dar nimeni nu i-a ascultat”.
