Decizia USR de a merge pe cont propriu la prezidențiale și parlamentare, fără a fi deci parte a unei alianțe de dreapta, pune cumva bazele unei noi perioade de reglări de conturi în interiorul partidului, după dublul scrutin din noiembrie-decembrie.
Pentru a înțelege de ce, e suficient să ne familiarizăm cu peisajul de ansamblu în care evoluează USR.
Urmare eșecului dureros de la europarlamentare și locale, partidul a trecut printr-un proces-fulger de reașezare. Un proces normal, având în vedere contextul seismic, dar totodată un proces care, în ciuda modificărilor operate la vârf, are cusurul semnificativ de a fi fost strict circumstanțial și, ca atare, de a nu fi penetrat suficient de adânc.
Iar adevărul este că, oricum ai întoarce-o, reașezarea demarată la începutul verii nu a atins până acum nici măcar timid fondul numeroaselor probleme interne care au dus deja USR la un asemenea eșec și care nu sunt departe de a prefigura un altul.
Pe de o parte, timpul scurt rămas până la prezidențiale și parlamentare a fost din start un element potrivnic unei restructurări ample atunci când Cătălin Drulă a fost înlocuit de Elena Lasconi (de la funcționare internă și disciplină, la reprezentare, clarificări doctrinare, mesaj și modalități de propagare a acestuia).
Elena Lasconi a venit la conducere mai degrabă ca pompier decât ca arhitect, proiectant și constructor. Iar pompierii, deși au un rol esențial în salvarea situației de moment, nu pot face nimic pentru a repune totul pe șine, organic și pe termen lung.
Dacă privești comparativ tabloul electoral europarlamentare-prezidențiale/parlamentare, se poate observa că partidul a trecut de la un debut de an în care a putut forja fie și o firavă alianță, la un sfârșit de an în care nu a mai putut forja nici măcar atât.
Eșecul discuțiilor cu REPER și cu Forța Dreptei, coroborat cu eșecul discuțiilor cu PNL sugerează că în acest moment USR nu are suficiente lucruri să le ofere nici celor mai mici decât el, nici celor mai mari. În ce măsură are totuși ceva semnificativ în plus de oferit electoratului? Asta rămâne de văzut la urne, însă în clipa de față premisele nu par să-i fie dintre cele mai favorabile nici la acest (cel mai important) capitol.
Iar asta e cu atât mai descurajant pentru USR cu cât partidul fusese totuși vizibil interesat de un joc electoral în matricea unei alianțe, decât de unul în regim solitar. În caz contrar, USR ar fi exclus a priori orice deschidere și orice discuții în acest sens.
O deducție care este întărită de altfel și de declarații din zona formațiunii, precum cea a deputatei USR, Oana Țoiu: “Noi suntem cei care am chemat la masă o parte din aceste partide şi data trecută noi suntem cei care am iniţiat această alianţă a dreptei unite”.
Altfel spus, pornind de la cele schițate mai sus, concluzia de parcurs care se desprinde este aceea că decizia finală a partidului, de a merge de unul singur în următoarele alegeri, nu este nicidecum scenariul ideal avut în vedere de USR, ci doar scenariul rămas la îndemână. Iar potrivit deputatei Țoiu, “Elena Lasconi este cea care a propus într-un final, asta, Biroului Naţional, preşedinţilor filialelor şi partidului”.
De unde rezultă, având în vedere responsabilitatea directă care respiră inclusiv din această declarație, și că Elena Lasconi va fi cea în primul rând pusă la zid, în USR, dacă scorul partidului, la parlamentare, va fi din nou modest, iar ea personal nu va trece de primul tur al prezidențialelor.
Însă un scor modest la legislative și o ratare a turului doi la prezidențiale au șanse, într-un USR încă exagerat de impulsiv, să devină imediat casus belli împotriva Elenei Lasconi și a garniturii de conducere pe care a apucat să o pună pe picioare în scurtul timp avut la dispoziție.
Nu ar fi neapărat cinstit față de ea, nici neapărat sănătos pentru partid, dar e greu de crezut că cultura atât de înrădăcinată a bisericuțelor, nerăbdarea cronică, spiritul hiperventilat de frondă și lipsa inegalabilă de maturitate, care domnesc în diversele eșaloane ale USR, se vor împiedica de atâta lucru.
Cu rezerva că situația politică și de ansamblu a țării, teoretic, mai poate încă evolua în direcții excentrice de natură să creeze un culoar emoțional favorabil USR și candidatului său, pentru moment premisa de la care e realist să pornim este aceea că lista USR nu va avea forța de a presta ireproșabil la parlamentare și nici candidatul său nu va avea forța de a se proiecta în turul final al prezidențialelor.
Iar asta, după cum ziceam încă de la început, ar putea deschide un nou orizont de lupte intestine în partid. Lupte care, desigur, pot duce la transformări de substanță care să pună bazele unor victorii peste alți patru ani sau, din contră pot doar alimenta alte serii de turbulențe cu rezultate mereu mediocre, în acel răstimp.
