Portretul demolator pe care i-l făcea lui Putin în 2004 Anna Politkovskaia. „Mâine, un copoi KGB-ist va umbla prin Kremlin la fel ca Lenin”

În cartea sa „Rusia lui Putin” (Ed. Meditații, 2008), jurnalista Anna Politkovskaia ne oferă unul dintre cele mai exacte portrete ale celui care a devenit acum cel mai detestat tiran de pe planetă, Vladimir Putin.

Portretul Annei Politkovskaia pornește de la realegerea lui Putin în 2004.

În câteva ore, Putin, un locotonent-colonel tipic al KGB-ului sovietic, o sosie a lui Akaki Akakievici, eroul umil din Mantaua lui Gogol, va urca încă o dată pe tronul Rusiei. Concepțiile lui sunt înguste, provinciale, așa cum o sugerează și rangul lui; are personalitatea lipsită de atracție a unui locotenent-colonel care nu a ajuns niciodată colonel, comportamentul unui agent al poliției politice care obișnuiește să-și bage nasul în viața propriilor colegi. Și este răzbunător: la ceremonia de instalare în funcție nu a fost invitat nici măcar unul dintre oponenții lui, niciunul dintre partidele politice care se află în afara liniei.

Brejnev a fost o figură dezagreabilă, Andropov a fost un dur, deși a avut măcar o spoială democratică. Cernenko a fost stupid, iar Gorbaciov n-a fost pe placul rușilor. Elțîn ne determina uneori să ne facem cruce gândindu-ne unde ne-ar putea duce ispărvile lui.

Acum avem de-a face cu chintesența lor. Mâine, garda lor de corp din Eșalonul 25 – omul din cordonul de securitate pe lângă care treceau coloanele VIP-urilor – Akaki Akakievici Putin, va păși țanțoș pe covorul roșu al tronului din Kremlin, ca și cum el ar fi cu adevărat șeful. Împrejurul lui va străluci aurul țarist, servitorii vor zâmbi umili, iar tovarășii de arme, selectați atent din rândurile mai joase ale KGB-ului și care numai sub Putin s-ar fi putut ridica în posturile importante pe care le ocupă, se vor împăuna plini de importanță.

Ni l-am putea imagina pe Lenin pășind ca un nabab când a intrat în 1918, după Revoluție, în Kremlinul cucerit. Istoriile oficiale comuniste – altele nici nu avem – ne asigură că de fapt împăunarea lui era foarte modestă, dar puteți fi siguri că această modestie era insolentă. Priviți-mă cât sunt de mic și de umil! Ați crezut că sunt un nimeni, dar acum am reușit. Am supus Rusia exact așa cum am vrut. Am forțat-o să mi se închine.

Mâine, un copoi KGB-ist, care nici măcar în această calitate nu a făcut cine știe ce impresie, va umbla prin Kremlin la fel ca Lenin. O să-și ia revanșa.”

În octombrie 2021, s-au împlinit 15 ani de la asasinarea Annei Politkovskaia. Critic al Kremlinul, în special al războiului sângeros în Cecenia şi al liderului pro-Kremlin al acestei mici republici din Caucazul rus, Ramzan Kadîrov, jurnalista de investigaţie de la Novaia Gazeta a fost împuşcată în casa scărilor din blocul unde domicilia la 7 octombrie 2006, un asasinat care a coincis cu ziua de naştere a preşedintelui Vladimir Putin.

Asasinarea Annei Politkovskaia a provocat o undă de şoc în Rusia şi în toată lumea. Însă doar executanţii crimei au fost condamnaţi, nu și comanditarii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here