A existat cândva o ciocolată românească ce făcea furori în Europa, SUA și chiar Japonia. Cine își mai amintește de ciocolata bănățeană Vinga?
Numele ciocolatei este legat de orașul bănățean Vinga, unde în anul 1885 un cofetar pe nume Draskovits Janos punea pe roate o fabrică de dulciuri. Janos învățase meseria la Budapesta de la cei mai renumiți cofetari.
În 1895, Draskovits Janos moare, iar afacerea este preluată de fiul său, Draskovits Tivadar Elemer. La rândul său, Draskovits Tivadar Elemer avea să-și pregătească la fiul, pe Tudor Draskovits, să preia afacerea și să-l învățat toate secretele ciocolatei și dulciurilor făcute de ei.
Treptat, afacerea a luat amploare și de la o mică manufactură a ajuns o fabrică în adevăratul sens al cuvântului. Mașinile de care au avut nevoie le-au importat din Germania, materia primă, precum untul, era procurată de pe piața locală iar cacaoa era adusă de peste mări și țări.
Din fabrica unde lucrau peste 100 de angajați, ciocolata pleca peste mări și țări datorită gustului special al produselor. În fabrica lui Draskovits se produceau bomboane fondante, drajeuri, bomboane și diverse varietăți de bomboane de ciocolată cu diferite umpluturi și care erau ambalate în cutii.
Pe seama ciocolatei Vinga au circulat tot soiul de legende. Una dintre ele spunea că familia Draskovits folosea un „ingriedient special”, un „drog”, pentru a crea dependență și că acesta era motivul pentru care produsele aveau atât de mare căutare. O altă legendă, care încă mai circulă printre bătrânii zonei, spune că ciocolata de Vinga era foarte sățioasă. O bucățică destul de mică potolea senzația de foame pentru un timp îndelungat.
Au trecut cele două războaie mondiale, iar în 1948 comuniștii naționalizează fabrica și familia Draskovits este dată afară din casă. Fără multe explicații, proprietarii fabricii fost obligați să plece în 24 de ore.
Fabrica de ciocolată din Vinga a fost apoi preluată ca secție a fabricii Kandia din Timișoara. Kandia a produs aici, până la începutul anilor 1970, bomboanele de ciocolată Vinga după care fabrica își încetează producția cu totul.
Odată cu moartea sa, meșterul Teodor Draskovitz a dus cu el în mormânt secretul celebrelor bomboane de ciocolată. Rețetele originale nu au fost găsite niciodată. Secretul succesului acestor dulciuri a fost crema de vanilie făcută după o reţetă proprie, creată chiar de Teodor Draskovits. Reţeta cremei s-a pierdut pentru totdeauna, fiind îngropată, în 1955, o dată cu cel care a făcut-o celebră.
