„Aș putea spune că asistentele medicale erau la fel de speriate ca mine; mi-au dat vestea că testul meu de coronavirus este pozitiv ca și cum aș muri”, spune Ati, 41 de ani, care a fost internat la spital din Edinburgh după ce suferea de febră, tuse, dureri abdominale și toracice, respirație și pierderea mirosului și al gustului. The Guardian publică mai multe mărturii ale persoanelor care au trecut prin boala cauzată de coronavirusul de Wuhan, dar s-au vindecat.
Inițial, femeia a fost sfătuită de către personalul medical care a răspuns la apelul de urgență se trateze acasă. În cele din urmă a ajuns însă la spital după ce a tușit cu sânge.
Era deja în cea de-a treia zi de spitalizare și a 13-a de boală, când a început să elimine tot mai mult sânge, în paralel cu o creștere a temperaturii și a durerilor în piept. Ce se întâmpla de fapt? „În sfârșit, corpul meu a început să lupte și a doua zi mi s-a spus că pot merge acasă, în ziua următoare, dacă totul va fi stabil”. „A fost cea mai înfricoșătoare experiență a vieții mele”, arată femeia.
Potrivit acesteia, în perioada bolii, numeroși vecini și prieteni și-au oferit ajutorul.
La nivel mondial, aproape 200.000 de oameni au fost declarați vindecați, iar numărul cazurilor de Covid-19 tinde spre un milion.
În Marea Britanie sunt aproape 30.000 de cazuri, iar peste 2.300 de oameni au decedat.
„Tocmai azi m-am dat jos din pat, ceea ce este un lucru uriaș”, spune Loud, o femeie de 51 de ani. Intervievat de Guardian, omul povestește că săptămâna trecută a crezut că va muri: „Nu mai puteam respira și îmi pierdeam cunoștința”.
Paramedicii care au sosit la locuința sa pentru a o consulta au găsit-o cu febră 40, iar tensiunea și nivelul oxigenului, scăzute. A fost dusă de urgență la spital împreună cu soțul său care, la rându-i, prezenta simptome. A petrecut acolo câteva zile, până când temperatura corpului s-a stabilizat, iar dificultățile de respirație s-au redus.
În Marea Britanie, numai pacienții cu cele mai grave simptome sunt internați în spital. Ryan, un tânăr de 22 de ani, se numără printre cei care au sunat la numărul de urgență și căruia i s-a cerut să se trateze acasă și să rămână în izolare, în caz că nu are dificultăți mari de respirație.
„Mă simt foarte ușurat că m-am vindecat. Nu mă puteam da jos din pat din cauza febrei, îmi pierdusem apetitul, până și apa o acceptam cu greu”, povestește studentul. Și el a expectorat sânge când tușea, i-a fost constant greață, transpira intens noaptea.
The Guardian prezintă și cazul aparte al lui Jenny, în vârstă de 59 de ani. Femeia, bolnavă de scleroză multiplă, este convinsă că a trecut prin infecția cu coronavirus. Motiv pentru care s-a autoizolat pentru a-și proteja familia.
Din carantina autoimpusă într-o rulotă i-a mai rămas o săptămână . „Nu am trecut niciodată prin așa ceva. Sunt sigură în proporție de 99,5% că am avut Covid-19. Simțeam ca și cum diafragma îmi e strânsă cu o bandă. Jenny încă se simte obosită și încă trebuie să facă opriri dese pentru a-și trage respirația atunci când își face plimbările prin satul în care locuiește acum. „Fiecare dintre noi poate contribui la aplatizarea curbei epidemiei”, este mesajul britanicei.
Și în România apar primele mărturii despre experiența directă cu Covid-19. Unele cazuri sunt relativ ușoare, după cum o demonstrează situația unei familii din Brașov, contactate de Recorder. Soțul, soția și copilul de patru ani au luat toți boala după o călătorie în Franța, în prima parte a lunii martie.
„Primele simptome le-am avut joi, 19 martie. M-am trezit foarte obosită, ca și cum n-aș fi dormit de o lună. Apoi m-a luat o ușoară durere de cap și de gât. În seara respectivă am făcut și febră, dar nu am depășit 38. În ziua următoare am început să tușesc, puțin, sec. În prima zi m-au durut și ochii. (…) Soțul meu a avut doar febră ușoară, n-a urcat nici la el mai sus de 38. Și l-a durut capul într-o singură zi. Iar băiețelul a făcut febră 39.5, tot într-o singură zi. Apoi, de-a doua zi, a fost foarte bine, el n-a mai avut nimic”, povestește femeia.
„A început cu o vagă jenă în gât, o ușoară creștere a temperaturii, un 37.5. Și frisoane. Ca apoi să apară și rinoree, care am înțeles că nu este specific, dar mă rog. Nu am niciun fel de tuse, nici seacă, nici productivă. Acum nu mă simt bine, am simptome de gripă. Deocamdată, sunt acasă”, povestește, tot pentru Recorder, și Anatol Burlacioc, chirurg la Spitalul Județean Suceava.
„Eu nu am avut niciun simptom. Singurul lucru e că de ceva timp nu am miros. De miercurea trecută am depistat acest lucru. Am vrut să mă dau cu parfum și simțeam că nu-i găsesc mirosul. Am încercat să miros și șamponul, și mai multe, și am simțit că nu am miros. Acum, de dimineață, de exemplu, când m-am dat cu spray, mi-a venit așa, parcă era doar o idee. (…) Ca tratament, am luat antivirale, dar doar două zile. Doamna doctor a văzut că starea mea este bună, nu am simptome, nu am dureri, nu am nimic, probabil că a simțit că n-are rost să mai iau”. Este mărturia unui bărbat de 30 de ani, profesor de dans sportiv.
Un asistent de 52 de ani, din Constanța, pentru Recorder: „Nu mă simțeam bine, făceam febră, nu aveam poftă de mâncare, aveam intoleranță digestivă. Apoi o tuse discretă și oboseală. În timpul bolii am avut temperaturi de peste 37 și peste 38 grade, timp de mai multe zile”.
Iar Ciprian, un inginer de 34 de ani povestește că se află în a 10-a zi de stat în spital. „Sunt la Infecțioase, la Iași, acum. Febra nu e mare, nu sare de 38.5, dar e sâcâitoare. Nu se oprește. Am o tuse seacă. În rest, sunt bine. Îmi dau o combinație de antivirale, două pastile, și antitermice pentru febră”. Articolul integral de pe Recorder – AICI.
