Administrația prezidențială (AP) a Federației Ruse întocmește în mod regulat ghiduri speciale pentru mass-media despre cum ar trebui să acopere războiul și evenimentele conexe. Asemenea „recomandări” ajung aproape zilnic la propagandiști și indică nu doar abordarea, ci și ce fel de emoții trebuie trezite în spectatori, cititori sau ascultători. La începutul lunii octombrie, Meduza a putut analiza peste 10 asemenea de documente, compilate la Kremlin din aprilie până în octombrie 2022. Potrivit Meduza, autenticitatea textelor a fost confirmată de o sursă apropiată administrației prezidențiale, precum și de un angajat al presei de stat, familiarizat la redacție cu această metodologie.
Fiecare instrucțiune are o structură clară. Toate textele indică „Evenimentul principal”, despre care propaganda trebuie să le vorbească rușilor. De exemplu, în manualul de instruire elaborat chiar la începutul lunii octombrie, un astfel de eveniment fusese rezultatul unui sondaj realizat de VȚIOM, conform căruia 75% dintre respondenți ar avea o atitudine „pozitivă” față de anexarea teritoriilor ucrainene, iar 83% considerau că Rusia ar trebui să protejeze interesele rezidenților, chiar dacă asta îi va complica relațiile cu alte țări.
Iată concluzia recomandată propagandiștilor spre a fi diseminată: „Cetățenii Rusiei sunt încrezători în corectitudinea și legitimitatea alegerii făcte de cetățenii din regiunile [anexate] DPR, LPR, Herson și Zaporojie” – o astfel de concluzie este recomandată a fi difuzată de propagandiști.
GhidurileKremlinului enumeră și principalele „linii” de propagandă care trebuie transmise rușilor. În documentul din 4 octombrie, „liniile” indicate sunt: „Întărirea Rusiei”, „SVO [operațiunea specială]. Imaginea Victoriei” și „Noua Ordine Mondială”.
„Linia” referitoare la „întărirea Rusiei” spune că țara „a crescut oficial cu patru regiuni”. De asemenea, indică exact cum ar trebui să vorbească propagandiştii despre mobilizare: ruşii ar trebui informaţi că „majoritatea celor mobilizaţi înţeleg sarcinile şi scopurile participării lor la apărarea Patriei”. Procesul de mobilizare în Rusia arată astfel:
- Se constituie echipe solide, amicale, bărbații sunt gata să se ajute unii pe alții, își reamintesc cu ușurință abilitățile militare și învață lucruri noi. Sunt dezvoltate noi mecanisme eficiente pentru a se asigura că cei care doresc să-și facă datoria față de Patria Mamă nu întâmpină dificultăți. De la startul înscrierilor pentru voluntari, pe portalul Gosuslughi au fost deja primite peste 70.000 de cereri. În unele regiuni, planul de mobilizare parțială a fost deja implementat, tot datorită participării voluntarilor.
Capitolul „SVO. Imaginea Victoriei” este dedicat situației de pe front. În ciuda faptului că, în realitate, trupele ruse s-au retras în mod constant în ultimele săptămâni și au pierdut din teritoriile ocupate anterior, ghidurile Kremlinului invită la a se vorbi despre „victoriile” lor – de exemplu, subliniind câte vehicule blindate ucrainene „a distrus deja armata rusă”.
În același timp, propagandiștilor li se „recomandă” să indice că orice opoziție din partea Forțelor Armate ale Ucrainei duce doar la „autodistrugerea Ucrainei” (această teză nu este și detaliată).
Secțiunea „Noua Ordine Mondială” spune că mass-media este obligată să transmită publicului o idee simplă: este mai bine ca țările fostei URSS să „tragă învățăminte din soarta Ucrainei” și să nu-și strice relațiile cu Rusia. Moldova și liderul ei, Maia Sandu, sunt citați ca exemplu de comportament contrar (autoritățile țării au condamnat în repetate rânduri invazia rusă și au anunțat, de asemenea, controale sporite la frontieră; în ultimele săptămâni, rușii au raportat că li se interzice intrarea).
De asemenea, teza despre „noua ordine mondială”, pentru care s-ar presupune că lupta Rusia, este recomandată a fi ilustrată cu informații potrivit cărora în septembrie 2022, livrările rusești de petrol către India au crescut cu peste 18% față de august. Aceste date ar trebui să devină un exemplu de dezvoltare a „cooperării cu țările interesate de o ordine mondială corectă și egală”.
Pe lângă „linii” de propagandă specifice, ghidurile de instruire indică „sentimente, senzații și emoții” pe care, conform planului Kremlinului, ar trebui să le trezească știrile în ruși. În documente consultate de Meduza, acest subcapitol este intitulat „bază emoțională”. De exemplu, anexarea teritoriilor ucrainene ar trebui să trezească sentimentul de „coeziune” și „unitate” în rândul cetățenilor Federației Ruse. „Coeziune” a provocat, conform autorilor manualelor, și subminarea podului Crimeea. În același timp, dacă mai devreme, la acest subcapitol, fusese adesea menționat sentimentul de „încredere” și „mândrie”, deja până la începutul lunii octombrie, pe fundalul contraofensivei de succes a forțelor ucrainene, acestea au fost înlocuite cu „speranță”.
Potrivit unei surse Meduza, apropiate de Kremlin, aceste texte sunt scrise de către departamentul de proiecte publice al administrației prezidențiale, care supraveghează canalele de Telegram, bloggerii și multe instituții media. Direct responsabil pentru producerea ghudurilor ar fi Aleksei Jarici, șef adjunct al departamentului, care la începutul anilor 2010 fusese director adjunct al Uralvagonzavod (fabrică de armament – n.tr.). Jarici nu a răspuns la întrebările Meduza.
„De aceea, în principiu, toată propaganda este asemănătoare cu Uralvagonzavod”, comentează cu ironie interlocutorul Meduza, care lucrează pentru mass-media de stat care primește instrucțiuni de la Kremlin.
El a adăugat că, de la începutul războiului, personalul administrației prezidențiale nu a reușit să vină cu nimic nou în informațiile „lucrate” despre invazia rusă a Ucrainei și să folosească experiența dobândită în acoperirea alegerilor și a altor evenimente politice din Rusia. În special, ei continuă să folosească sistemul de ghiduri pentru mass-media de stat și loială.
„În timpul războiului, este sincer dificil pentru acești tipi [de la Kremlin]. Nu putem rezista presei ucrainene. Cadavrele mutilate ale soldaților ruși e complicat să fie acoperite pozitiv”, argumentează un angajat din mass-media pro-guvernamentală, intervievat de Meduza.
Și alți interlocutori ai Meduza se îndoiesc de eficacitatea acestor metode. De exemplu, unul dintre consultanții politici care a lucrat cu administrația prezidențială a declarat că astfel de teze din manuale nu pot convinge decât un „public loial” neinteresat de surse alternative de informare.
„Adesea, jurnaliştii de la astfel de instituţii media [care primesc instrucţiuni de la Kremlin] pur şi simplu nu pot scrie singuri, fără ghid, iar dacă o fac, iese ceva ridicol… Mai mult, vor avea de a face cu consecinţele publicării”, spune el. „Există și un public loial pe internet și nu poți dovedi nimic unuia neloial, mai ales cu astfel de metode de persuasiune”.
Un interlocutor Meduza, apropiat de conducerea partidului Rusia Unită, consideră că întocmirea manualelor nu este „o metodă de a controla starea de spirit a maselor, ci nimic mai mult decât o activitate curentă”: „Presa, mass-media și bloggerii sunt toate un mecanism uriaș de lucru zilnic, lubrifiat de bugete de mai multe milioane de dolari. Mecanismul trebuie să funcționeze și să producă ceva deja prin simplul faptul că există, deoarece acest lucru le aduce venituri celor implicați în mecanism. Iar costurile legate de oprire sau chiar de o oprire pe o perioadă lungă sunt prea mari”.
