Fostul comandant al Armatei 58, general-locotenentul Andrei Gurulev, a fost întrebat, joi, la emisiunea Utrenîi Mardan, de la Radio Komsomolskaia Pravda, dacă sunt adevărate „zvonurile” și clipurile video care dezvăluie lipsuri în rândurile armatei ruse și probleme cu mobilizarea. Ocazie cu care, în ciuda pasajelor „corecte politic”, generalul rus a lansat numeroase critici: legat de rezultatul reformei de acum 12 ani, de modul în care sunt structurate și folosite resurse critice, de felul în care e făcută instruirea și, subtil, de echiparea de bază a rușilor mobilizați.
La un moment dat, și generalul Gurulev, dar și cel care îi ia interviul se arată laudativi cu armata ucraineană, ajungând chiar să o dea ca exemplu pentru armata rusă.
Mai jos, interviul luat de Radio Komsomolskaia Pravda gen.lt Andrei Gurulev:
– Care este situația de pe front?
- Este foarte dificil pentru trupele aflate acum pe front. Inamicul a pregătit formațiuni și unități serioase. Priviți cum lucrăm acum în direcția Herson, în direcția Krivorojski. Sunt lupte foarte serioase. Inamicul este grav distrus acolo, îl țin și îl țin bine. Dar există probleme pe care nu le-am rezolvat – contracararea grupului de sateliți a inamicului, armele ghidate cu precizie care sunt ghidate…
– Noile noastre arme funcționează?
- Dronele komikaze „Gherani” dau un rezultat bun. Dar trebuie să înțelegem că armele moderne nu sunt folosite singure. Numai luarea măsurilor pentru utilizarea tuturor armelor disponibile oferă rezultatul final și minimizează pierderile.
– Cum e cu mobilizarea?
- Ei bine, au adunat oameni în suburbii, la Moscova. Încearcă să le îmbrace, să le încalțe și cu ajutorul guvernului Moscovei, și cu al regiunii Moscovei. Dar tehnica cu care trebuie să lucreze este undeva în zona de dincolo de Krasnoiarsk, unde se află baza centrală a rezervei pentru tancuri. Până vor veni de acolo, vor trece 20 de zile, nu mai puțin. Și depozitele noastre cu bunuri sunt tot în această direcție. Dar în orice caz, nimeni nu va merge la război dezbrăcat, desculț, fără echipament și fără arme. Departe de mine gândul că toți comisarii militari sunt niște reptile. Pur și simplu nu înțeleseseră multe lucruri. Astăzi au aprofundat aceste probleme.
– Comisarii militari au aprofundat, dar comandanții din poligoane?
- Ieri am vorbit cu Pescianka (lângă Chita). Da, acolo sunt probleme, da, sunt lipsuri. Dar oamenii s-au dus deja la poligonul de tragere, exersează tragerea, se ocupă de toate problemele de sprijin în luptă. Adică au început să învețe. Dar poți derula coeziunea de unitate, de exemplu, în centre de antrenament, sau chiar la graniță. Mai mult, înțelegem că în multe zone de frontieră astăzi se formează unități de apărare teritorială care ne vor închide granița.
– Decurge totul rapid?
- Termenele mobilizării din anii ’70 nu se modifică. De ce rapid? Mulți dintre noi am trecut prin asta, începând cu Cecenia, Georgia și altele. În Armata mea, 58, Divizia 42 toți erau cu contract. Ei merg imediat la reaprovizionare, la unitățile de luptă – cele care sunt în misiune de luptă. Acest lucru va întări bine formațiunile noastre de luptă. Și va da rezultatul pe care îl așteptăm.
– Care sunt termenele?
- Când formăm părți, există o perioadă de 30 de zile. Dar era bine când existau baze de depozitare și acolo erau echipamente, și era administrare. Dar acum 12 ani, când armata a fost reformată (sub ministrul Serdiukov – Ed.), s-a decis că, în principiu, nu sunt necesare unități cu personal redus. Astăzi, procesul este mai dificil, dar termenul limită este, totuși, de 30 de zile.
– Nu ar trebui să adoptăm experiența ucrainenilor, de care am râs acum câteva luni, adică uitați-vă la proștii ăștia care aleargă cu mitraliere de lemn?
- În anii ’30, Paulus, care nu era încă mareșal și comandant al Armatei a 6-a Wehrmacht, alerga cu cutii înfățișând tancuri. Eu personal nu am râs, am înțeles perfect că ucrainenii pregătesc o rezervă. Nu avem suficiente centre de formare în orașe. Dar, în general, aș începe cu NVP (pregătirea militară de bază – n.tr.). Revizuit imediat manualul NVP și introdus în școli. Astăzi vorbim despre faptul că războiul este lung. Ucrainenii sunt o monedă de schimb, iar sarcina Europei este să distrugă Rusia. Și nu numai vorba numai de centrele de formare. E vorba și de vizează și pregătirea ofițerilor recrutați. Amintiți-vă, a fost nevoie de cinci luni pentru a pregăti sublocotenenții? Probabil că ar trebui să se ajungă la asta. În Marele război Patriotic, școlile de sergenți au pregătit patru luni. Și abia după aceea i-au pus în funcțiune.
– Unde să se facă coeziunea de luptă?
- Acolo unde se poate asta, în locuri apropiate de zona de luptă. Sau în poligoane mari din Transbaikal – poți înghesui atât de multe trupe acolo; nu vreau să o fac! Oh, nu vă e frig acolo, cum să trăiești? În corturi! Am locuit acolo în corturi. Destul de normal, cu o organizare minimă. Stația Pokrovskaia nu este foarte departe, astfel încât ulterior să poată fi încărcat totul și trimis în față.
– Și de unde să iei comandanții responsabili?
- Mi se spune că nu sunt destui oameni. Ba da, avem destui! Adevărul despre mobilizare: Avem bărbați normali și talentați care sunt astăzi în tranșee și în jurul lor. Și acolo, în față. Probabil că este timpul să le spunem pe nume. Astăzi s-a stabilit, în sfârșit, cum e cu comandanții grupurilor. Înțelegem cine este în Vest, înțelegem că Serghei Vladimirovici Surovikin lucrează pe deplin, Mihail Iurievici Teplinski lucrează acum la Herson. Acești oameni sunt deja acolo. Ei iau decizii și nu se tem să fie responsabili pentru acele decizii.
– Și de ce nu există un comandant al operațiunii militare speciale?
- Cred că în viitorul apropiat vor fi oameni care vor răspunde la aceste întrebări. Cu întârziere. Dar să nu grăbim timpul.
