Ca să poată fi obținută pacea, Occidentul trebuie să nu-i dea de ales liderului rus, scrie, în Prospect, Sir Laurie Bristow, fost ambasador al Marii Britanii în Rusia.
Aproape toată lumea vrea ca luptele din Ucraina să înceteze. Întâlnirile de ieri de la Casa Albă au fost despre a-i demonstra lui Donald Trump faptul evident că Vladimir Putin, iar nu Volodimir Zelenski, este obstacolul în calea acestui lucru.
Rămâne întrebarea dacă este realizabil un armistițiu în condiții acceptabile pentru Ucraina, victima agresiunii ruse. Să ne desprindem pentru o clipă de teatrul absurd al lui Trump pentru a analiza ce ar putea presupune un armistițiu viabil.
Înaintea summitului din Alaska de săptămâna trecută, Trump părea să creadă că schimburile de teritorii constituiau cheia către un armistițiu. Există însă câteva defecte de bază într-o astfel de abordare.
Primul este acela că schimburile de teritorii presupun că fiecare parte renunță la ceva ce îi aparține pentru a obține ceva mai important. Dar toate teritoriile în discuție aparțin Ucrainei.
A doua problemă este și mai mare. O înțelegere de tipul „pământ contra pace” presupune că războiul este în esență despre teritoriu și că o pace deplină este posibilă. Nu va exista nicio înțelegere de tip „pământ contra pace” cu Putin.
Prima regulă în a trata cu Putin este să asculți ceea ce spune. De mulți ani ne spune care este, în viziunea lui, miza conflictului. Este vorba despre ideea sa privind Rusia ca mare putere imperială; despre locul ei în lume ca egal al Statelor Unite și al Chinei; despre nedreptățile comise împotriva Rusiei, așa cum le percepe Putin, după prăbușirea URSS; și despre hotărârea lui de a-și afirma ceea ce consideră a fi drepturile Rusiei.
Aceste „drepturi” sunt incompatibile cu existența unei Ucraine suverane și democratice; cu ordinea de securitate europeană de după Războiul Rece; și cu o Americă ce nu ține cont de viziunea lui Putin.
Niciuna dintre aceste chestiuni nu va fi rezolvată prin faptul că Ucraina cedează controlul asupra unor părți ale teritoriului său. La un moment dat, Ucraina ar putea accepta o pierdere de facto de teritoriu pentru a asigura un armistițiu. Dar riscul este ca acest lucru să compromită securitatea și stabilitatea politică a Ucrainei. Cu toate acestea, după summitul din Alaska, Trump a declarat că Zelenski „poate încheia războiul cu Rusia aproape imediat, dacă vrea, sau poate continua să lupte”.
Zelenski ar putea într-adevăr să încheie războiul — prin capitulare. La fel ar putea și Putin, oprindu-și războiul de agresiune. Tot astfel ar putea și Trump, împreună cu susținătorii europeni ai Ucrainei, dacă l-ar forța pe Putin să facă această alegere.
Miezul problemei nu este schimbul de teritorii, ci dacă Ucraina poate obține angajamente de securitate din partea aliaților săi occidentali care să îi ofere opțiunea de a accepta un armistițiu. Un schimb de tip „pământ contra pace” nu va aduce pacea, dar un schimb „pământ contra securitate” ar putea asigura un nivel de securitate acceptabil.
Obiectivele de război ale lui Putin nu s-au schimbat. O pace proastă, impusă Ucrainei, l-ar ajuta să le atingă. Putin va cere concesii teritoriale în schimbul unui armistițiu, alături de celelalte revendicări pe care le formulează încă din 2022.
Scopul acestora nu este doar maximizarea câștigurilor teritoriale ale Kremlinului, ci și slăbirea capacității Ucrainei de a se apăra în viitor și compromiterea fatală a Ucrainei ca stat independent.
Garanțiile de securitate vor fi eficiente doar dacă descurajează Rusia de la viitoare acte de agresiune. Orice promisiuni din partea lui Putin, chiar și înscrise în constituția Rusiei, sunt lipsite de valoare. Garanțiile de securitate occidentale nu pot depinde de acordul Rusiei — altfel i-am cere Rusiei să fie de acord ca Ucraina să se apere de Rusia. În pofida a ceea ce a spus emisarul special al lui Trump, Steve Witkoff, după summitul din Alaska, nu există nicio lume în care Putin ar accepta un aranjament similar Articolului 5 al NATO cu Ucraina, decât dacă ar avea drept de veto asupra funcționării lui.
Așadar, orice garanție de securitate oferită Ucrainei va fi împotriva voinței lui Putin. Asta pentru că scopul ei ar fi să îl descurajeze pe Putin să atace din nou Ucraina. Descurajarea este ceva ce se îndreaptă împotriva lui Putin, nu se negociază cu el.
De aici se naște întrebarea: de ce ar fi Putin de acord cu un armistițiu? Putin va accepta un armistițiu doar atunci când toate celelalte alternative vor fi mai rele pentru el. Asta înseamnă să fie lovit în punctele slabe, nu în punctele forte: înarmarea Ucrainei, intensificarea presiunii asupra economiei Rusiei și refuzul de a-i permite lui Putin să stabilească agenda. Exact opusul a ceea ce s-a întâmplat în Alaska.
Asta pune aliații Ucrainei în fața unei alegeri dure. Pot forța Ucraina să-i ofere lui Putin ceea ce dorește, știind cu certitudine că asta nu îl va face mai puțin periculos. Sau pot crește presiunea asupra lui Putin, astfel încât toate alternativele la un armistițiu să fie mai rele și să se agraveze în timp.
Nimeni, în afară de Putin, nu dorește ca războiul să continue. Scopul sprijinului militar, economic și politic pentru Ucraina, precum și al presiunii asupra Rusiei, nu este prelungirea războiului, ci încheierea lui.
