“It’s the first time since World War II that another country’s army has invaded Russia“.
Cu alte cuvinte: “Este pentru prima oară, de la Al Doilea Război Mondial încoace, când armata unei alte țări invadează Rusia“.
Această observație de un strident bun simț, făcută joi de Bloomberg, poate foarte bine să intre în galeria titlurilor de breaking news-uri esențiale pe care posteritatea le va reține în dreptul a ceea ce va fi fost secolul XXI.
Paranteză:
- De necrezut a fost modul în care acest secol a debutat (primul atac pe teritoriul nord-american, în chiar primul an al noului veac, la 11 septembrie 2001). De vis urât a fost modul în care a continuat acest secol doar un deceniu mai târziu (accident nuclear, la Fukushima, în 11 martie 2011). Îngrozitor a avansat, prin războaiele revizioniste ale Rusiei (Georgia, în 2008; anexarea Crimeei în martie 2014 și faza de conflict total începând cu februarie 2022). Tulburător este și ceea ce ne așteaptă pe termen mediu (uriașa problemă economico-militară pusă de China). Aiuritor va fi, de la an la an, prin ceea ce deja se simte tot mai acut, deja de la zi la zi, în plan socio-politico-economic (revoluția inteligenței artificiale și perturbările induse de schimbările climatice).
Revenind însă la memorabilul episod beligerant la care face trimitere Bloomberg – ofensiva ucraineană din regiunea rusă Kursk – s-au putut observa, după doar trei zile de ostilități, câteva elemente extrem de delicate pentru regimul Putin:
- Incursiunea Kievului la Kursk a reușit să atingă punctul în care să devină extrem de costisitor de oprit.
- A atins punctul în care să se poată spune că a devenit ucigător de stânjenitoare pentru Kremlin, cu accente caricaturale chiar. De ce caricaturale? Pentru că, pe de o parte, comunicatele oficiale de la Moscova vorbesc de respingerea agresorului sau continuarea anihilării lui. Dar pe de alta, evidența demonstrează faptul că luptele continuă în fiecare zi. Așadar, cum rămâne cu respingerea, cum rămâne cu anihilarea? În orice caz, episodul Kursk deraiază total credibilitatea deja precară a comunicatelor oficiale difuzate de autoritățile ruse cu privire la războiul din Ucraina.
- Incursiunea ucrainenilor a avut succes în a atinge punctul în care autoritățile ruse de la cel mai înalt nivel să lase impresia de neșters a unei panici copios instalate pe fundal. Dictatorul Putin a indicat el însuși că este vorba de o operațiune de amploare – deopotrivă prin cuvinte și inițiativele prezentate public. Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, Maria Zaharova, a fost chiar isterică, solicitând intervenția comunității internaționale. Fostul președinte Dmitri Medvedev a cochetat cu stupizenia pură, declarând că “t<span;>rebuie să mergem către Odesa, Harkov, Dnipro, Kiev și nu numai”. Ca și cum, trupele ruse de invazie, prezente în Ucraina din 24 februarie 2022, se duseseră la un birt sătesc de lângă graniță, iar nu spre Odesa, Harkov, Dnipro, Kiev. Numai aburii alcoolului sau o demență sănătos instalată, dar de care pacientul nu e conștient, l-ar fi putut face pe Medvedev să emită o astfel de inepție, iar pe deasupra să o și ventileze ca soluție la disoluția armatei și strategiei moscovite din aceste zile.
- Și se mai face remarcat un aspect: după ce în ultimul an Ucraina a dat semnale tot mai consistente că e dispusă și disperată să pună accentul pe o abordare în mod sistematic asimetrică, invadarea regiunii Kursk consfințește faptul că decizia Kievului e ireversibilă și realistă, iar soluțiile nu-i lipsesc.
Scriam aici, în 13 ianuarie, în contextul altui episod ucrainean spectaculos și, să-i zicem, “originar”, că nebunia creată de armata Kievului în orașul și în regiunea Belgorod e necesară, dar nu și suficientă:
Azi, în contextul ofensivei din Kursk, merită reamintit argumentul și citat paragraful de atunci:
- “În ciuda intențiilor inițiale și a unei sistematice retorici amăgitoare, Putin le-a adus deja rușilor războiul acasă și l-a băgat în mult mai multe case decât ar fi dorit, decât lasă să se vadă. Dar având în vedere faptul că este vorba de Rusia, unde terciul nu explodează chiar ușor, anul 2024 ar fi un bun moment ca ucrainenii, sprijiniți de occidentali, să catalizeze procesul. Belgorod ar fi un bun început pentru a avansa în acest sens, dar este nevoie de încă și mai mai mult la Belgorod și de mult mai mult decât Belgorod”.
Iar după cum notam la 7 august, tot aici, “nimeni nu ar trebui să aibă îndoieli că un atac direct asupra Rusiei poate depăși la un moment dat chiar și amploarea celui din regiunea Kursk”.
Degetele rupte Rusiei de mâna spectaculos de lungă a Ucrainei
