Răpirile orchestrate de statul chinez. Raportul „Safeguard Defenders” privind operațiunile sub acoperire ale Chinei de extragere a disidenților de pe teritoriul străin

Foto: Victims of Communism Memorial Foundation/Facebook

Un raport publicat, marți, de organizația non-guvernamentală Safeguard Defenders pune în lumină scara nemaiîntâlnită la care China își vânează cetățenii incomozi, peste tot în lume. Înființată în 2016, Safeguard Defenders promovează statul de drept și sprijină societatea civilă și drepturile omului în cele mai ostile zone din Asia, însă provocările pe care le ridică regimul Xi Jinping sunt cu totul speciale.

Raportul redactat de Safeguard Defenders a fost lansat simultan în mai multe țări, în România fiind publicat via Universul.net.

  • Documentul în original poate fi găsit și AICI

Intitulat, INvoluntary returns. China’s covert operation to force fugitives overseas back home, documentul analizează campaniile Sky Net și Fox Hunt, derulate de China, aflate sub controlul noului super-minister (și organ extra-judiciar), Comisia Națională de Supraveghere (NSC), înființată în 2018.

Datele problemei

Sky Net și Fox Hunt vizează identificarea chinezilor din străinătate și obligarea acestora să se întoarcă în China, indiferent că e vorba de funcționari corupți, disidenți ori critici răzleți la adresa guvernului.

Cum procedează, concret, Beijingul? Raportul a identificat trei moduri prin care guvernul chinez forțează întoarcerea oamenilor în China, spre a fi judecați și pedepsiți.

  • Amenințarea familiei
  • Intimidarea țintelor pe teritoriu străin, prin contact direct, de către agenți acoperiți trimiși de la Beijing.
  • Răpirea

Potrivit Safeguard Defenders, datele oficiale indică faptul că, până la 31 decembrie 2021, numărul total al cazurilor de „întoarceri voluntare” (termenul folosit în vocabularului oficial al statului chinez) ar fi depășit 10.000, cu o creștere constantă în ultimii ani. Totodată, raportul expune, în premieră, existența unei interpretări juridice oficiale, care subliniază modul în care pot avea loc astfel de repatrieri, indicând direct și posibila utilizare a răpirii din țări străine. Nu în ultimul rând, documentul critică faptul că ONU și Poliția Federală din Australia mențin cooperarea cu o structură precum Comisia Națională de Supraveghere, atâta vreme cât aceasta din urmă admite faptul că autorizează răpiri și este brațul lung al Chinei.

Exodul

Poveștile și studiile de caz prezentate de raportul realizat de Safeguard Defenders fac o concurență puternică cifrelor și datelor statistice, chiar dacă tabloul obținut pe baza acestora din urmă era deja grăitor.

De pildă, exodul.

De când Xi Jinping a venit la putere și după  lansarea campaniei sale „anti-corupție”, numărul persoanelor care părăsesc China a crescut brusc.

  • Creștere cu 700%, între 2012 și 2020, a solicitărilor de azil.
  • 110.000 de chinezi au cerut azil numai în 2020.
  • 175.585 de chinezi aveau statut oficial de refugiați, în 2020.
  • 88.000 de cereri de azil, depuse în primele trei trimestre ale lui 2021, de către locuitori din Hong Kong (pe schema britanică de ajutor cu pașapoarte).
  • Până la 300.000 de cetățeni din Hong Kong vor căuta să emigreze.
  • Populația din Hong Kong s-a redus cu 1%, în 2020, când 90.000 de oameni s-au mutat din țară; a fost cea mai mare asemenea scădere de când au început măsurătorile, în 1961.
  • În 2018, 67.000 de cetățeni chinezi au emigrat legal în SUA. În 2017, 30.000 au plecat în Canada și 50.000 în Australia.

Cine vânează

Raportul consultat de Universul.net relevă faptul că Operațiunea Fox Hunt (猎狐) a fost lansată de Ministerul Securității Publice (MPS), poliția din China la 22 iulie 2014 pentru a aresta și aduce înapoi fugarii acuzați de infracțiuni economice, inclusiv corupție, și în special persoane vizate în cadrul campaniei „anti-corupție” lansate de Xi Jinping. Un grup operativ central, format din aproximativ 20 de membri, a fost înființat pentru a coordona operațiunile de repatriere. În presa oficială, au fost glorificați cu apelativul de „vânători” (猎人). Misiunea grupului operativ condus de MPS era identificarea și urmărirea celor fugiți, întocmirea dosarelor de caz și găsirea soluțiilor pentru reținerea lor – folosind legile existente sau mecanismele de cooperare în materie de securitate. În plus, grupul a fost însărcinat cu îndemnarea fugarilor să se întoarcă voluntar, lucru care a dus în mod special la implicarea rudelor celor vizați. S-a lucrat cu Procuratura, precum și cu Comisia Centrală de Inspecție a Disciplinei (CCDI), organ al Partidului Comunist Chinez. Fox Hunt continuă și în zi de azi.

Totuși, notează raportul Safeguard Defenders, Operațiunea Sky Net (天网), lansată un an mai târziu, în aprilie 2017, este adesea confundată cu Fox Hunt. Care sunt diferențele?

  • Sky Net a fost înființată sub patronajul Procuraturii supreme și au fost implicate MPS, Banca Centrală a Chinei, Departamentul de Organizare Centrală al Partidului Comunist Chinez și CCDI.
  • Odată cu lansarea Sky Net, Fox Hunt a fost integrată în Sky Net ca unul dintre numeroasele sale programe.
  • Între 2015 și 2017, Sky Net a lansat o listă anuală de Top 100 (百名红 通人员) a persoanelor căutate, pentru care China a solicitat notificări roșii INTERPOL. Însă din 2017, China a încetat să mai publice lista.
  • În aprilie 2018, conducerea Sky Net a fost preluată de Comisia Națională de Supraveghere (NSC), tocmai inaugurată, ceea ce Sky Net este acum condusă, așadar și cooperarea sa judiciară internațională generală, de un organ extra-judiciar.
  • Numărul persoanelor implicate în Sky Net sau operațiunile sale speciale nu este cunoscut.

Cine este vânat

METODA 1: Amenințarea familiei

  • După ce Xie Weidong (谢卫东), fost judecător la Curtea Supremă a Chinei, s-a mutat în Canada, el a criticat public sistemul de justiție penală din China. Autoritățile chineze l-au acuzat de corupție și apoi a încercat să-l facă să se întoarcă „voluntar”. Când a refuzat, poliția i-au reținut sora și apoi fiul, rămași în China.
  • Poliția a contactat-o și pe fosta lui soție, pe un fost partener de afaceri și alte persoane, cum ar fi avocatul care o reprezenta pe sora lui. Scopul: să-l convingă pe Xie Weidong să se întoarcă. Fiind judecător, însă, Xie știa prea bine ce l-ar fi așteptat la întoarcere și nu a revenit în China, în ciuda represaliilor împotriva membrilor familiei sale și a altor cunoscuți. China a trimis chiar și un avocat în Canada pentru a-l convinge, în persoană, dar a fost în zadar.

Aceste metode, mai notează raportul, nu sunt exhaustive. Uneori, cetățenii chinezi aflați în străinătate sunt forțați să se întoarcă deoarece ambasada chineză le refuză cererea de reînnoire a pașapoartelor, unii sunt vizați de atacuri cibernetice și hărțuire, alții sunt hărțuiți prin utilizarea abuzivă a notificărilor roșii via Interpol.

METODA 2. Urmărirea în străinătate

  • Primul caz cunoscut, de agenți chinezi care au operat sub acoperire în Australia pentru a returna forțat pe cineva, a fost cel al lui Dong Feng (董峰). Era sfârșitul anului 2014, la doar câteva luni după ce Xi lansase programul internațional al Fox Hunt.
  • Dong, care obținuse cetățenia australiană, era operator de grup de turism și șofer de autobuz. Fusese și practicant Falun Gong. Ofițerii de poliție chinezi sub acoperire l-au abordat pe Dong în Melbourne, pentru a-l convinge să se întoarcă și să înfrunte justiția.
  • Inițial, bărbatul a fost de acord să comunice cu ei din cauza amenințărilor la adresa familiei sale din China, dar în cele din urmă a refuzat să se întoarcă și a rămas în Australia. Cu toate acestea, știrea că poliția chineză lucra sub acoperire în Australia a ieșit la suprafață, provocând o dispută diplomatică între Canberra și Beijing.

METODA 3. Răpirea din străinătate

  • La începutul anilor 2000, apărătorul chinez al drepturilor omului, Dong Guangping (董广平), ispășise deja trei ani de închisoare în China, sub acuzația de incitare la subminarea puterii de stat.
  • În 2014, a dispărut încă opt luni, fiind plasat în regim de detenție incommunicado.
  • Prin urmare, pentru a scăpa de alte persecuții, în 2015 a fugit în Thailanda, unde UNCHR i-a acordat statutul oficial de refugiat (la fel și prietenului său, Jiang Yefei). Însă, pe când aștepta, într-un centru pentru imigranți din Bangkok, să fie trimis în Canada, poliția chineză a intrat, l-a încătușat și, trecând prin fața ofițerilor thailandezi, l-a scos afară. Dong a reapărut ulterior, dar în detenție, în China (nu există nicio înregistrare oficială a ieșirii sale de pe teritoriul Thailandei), unde a fost condamnat la trei ani de închisoare. În 2019, a fost eliberat.

Raportul realizat de Safeguard Defenders notează, în contextul creionat și de cazurile de mai sus, că extinderea PCC în străinătate este esențială pentru campania „anti-corupție” a lui Xi Jinping. „Mesajul PCC este că nicăieri nu e sigur; fuga peste ocean nu te va salva, nu există scăpare. Nu este surprinzător că un partid precum PCC, care a privit întotdeauna opoziția ca pe o amenințare existențială, investește resurse considerabile în extinderea razei sale de acțiune în străinătate, confruntat cu o diaspora chineză în creștere și adesea critică”. Pentru acest raport, au fost compilate informații despre 80 de cazuri de acțiuni de repatriere nevoluntară, legate de 62 de ținte (dintre care 36 au fost repatriate), în 18 țări. Au identificate încă 46 de cazuri în 10 țări, dar pentru ele nu au putut fi colectate suficiente date pentru a fi incluse în raport, mai notează autorii.

Potrivit acestora, există totodată informații despre metode similare folosite pentru un număr considerabil de uiguri din regiunea Xinjiang. De pildă, The Uyghur Human Rights Project’s Transnational Repression of Uyghurs Dataset trimite la cel puțin 395 de uiguri repatriați – un termen larg care poate include extrădari (foarte rar), deportări (obișnuite) și returnare nevoluntară (nu se știe cât).

Cazuri

Metodele folosite de „vânători” sunt flexibile, se adaptează de la caz la caz, iar poveștile culese de raportul Safeguard Defenders sunt pe mai departe grăitoare.

Membrilor de familie, de exemplu, li se poate ordina să contacteze fugarul. Cum? Paleta e largă? Telefonic, prin apel video, mesaj text, înregistrarea unui videoclip și chiar prin deplasarea în țara gazdă, în cursul căreia respectivul membru al familiei trebuie să ducă muncă de convingere, în persoană, cu fugarul. Adesea, primul pas este contactul telefonic, uneori cu polițiștii sau agenții prezenți la fața locului. Poliția poate, de asemenea, să întrerupă discuția și să vorbească direct cu fugarul.

  • Xu Zheng trăiește în exil în Țările de Jos. La un moment dat, în 2021, când a vorbit cu părinții săi, printr-un apel video de 14 secunde, a observat că mama sa era palidă, agitată și dădea din cap de parcă ar fi încercat să-i trimită un mesaj de avertizare. Tatăl lui l-a mjustrat și i-a strigat: „Nenorocit de trădător, trădător de patrie! Ori te întorci să te predai, ori să te duc în iad!” După încheierea apelului, mama lui Xu i-a trimis un mesaj pentru a-i spune că poliția a monitorizat convorbirea.
  • În 2015, Xu Jianhong (许建红), fosta soție a lui Chu Shilin (储士林), un om de afaceri acuzat că a sustras 6 milioane de dolari și care locuia în Canada, a fost mai întâi reținută și apoi forțată să-și sune fostul soț din centrul de detenție. În timpul apelului, un agent a intervenit și l-a avertizat pe Chu să se întoarcă în China de dragul familiei sale.
  • În 2015, soțul lui Chen Yijuan (陈禕娟), un fost angajat al China Mobile acuzat de spălare de bani și ascuns în Marea Britanie, a lucrat cu CCDI pentru a înregistra un videoclip și a scrie o scrisoare prin care își îndemna soția să se întoarcă în China.
  • În 2019 (红色通缉), emisiunea-documentar, Alertă roșie, difuzată în cinci părți de către radiodifuzorul de stat, CCTV, a urmărit cazurile a 15 repatrieri de „fugari”. Emisiunea prezenta cum membri de familie au scris scrisori de mână, pe care le-au fotografiat și le-au trimis apoi rudelor de peste mări, prin intermediul rețelelor de socializare, cerându-le respectivilor să se întoarcă în China.
  • În 2017, poliția chineză l-a forțat pe Daniel Hsu, cetățean american și fiul lui Xu Weiming (徐维铭), un fost președinte al unei companii de stat acuzată de delapidare, să înregistreze un mesaj video prin care își îndemna tatăl să se întoarcă în China din SUA.
  • În emisiunea Alertă roșie, sora lui Huang Yurong (黄玉荣), fost oficial acuzat de delapidare și care trăiește în SUA, declara: „Este (întoarcerea surorii ei) o chestiune de strategie națională. Nu este vorba doar despre decizia ta personală. (Ea) trebuie să se întoarcă. Nu există nicio modalitate de a scăpa”. Emisiunea mai arăta și că soțul lui Huang i-a scris acesteia, „voluntar”, o scrisoare prin care îi cere să se întoarcă și să se predea. Documentarul a precizat că fusese ideea proprie a familiei.

În cazuri extreme, autoritățile pot trimite membri de familie, prieteni și chiar avocați în țara gazdă pentru a contacta ținta față în față, de obicei însoțiți de oficiali, după cum indică raportul Sefaguard Defenders.

  • Tatăl vârstnic al lui Xu Jin (徐进), un fost oficial chinez acuzat de delapidare, a fost dus cu avionul în SUA, împotriva voinței sale, în 2017, pentru a încerca să-și convingă fiul să se întoarcă în China.
  • Avocatul fostului angajat al China Mobile, soțul lui Chen Yijuan, a însoțit-o pe verișoara lui Chen în Marea Britanie, în 2015 sau 2016, în efortul de a o convinge să se întoarcă.
  • Socrul lui Jiang Qian (蒋谦), fost director al unei corporații de stat și acuzat de corupție, a înregistrat mai întâi un videoclip în care i-a cerut lui Jiang să se întoarcă, iar apoi, cum metoda nu a funcționat, a zburat în Canada pentru a-i spune același lucru față în față, în 2016.

Potrivit Safeguard Defenders, atunci când familia sau prietenii nu reușesc să convingă ținta să se întoarcă, autoritățile pot crește nivelul de amenințare luându-i efectiv ostatici. Apoi, țintei i se transmite că eliberarea lor poate fi obținută dacă se predă și se întoarce în China. În astfel de cazuri, poliția poate fabrica probe pentru a justifica reținerea acelor membri ai familiei, care fuseseră folosiți ca ostatici.

Rapoartele oficiale chineze descriu modul în care, inițial, țintele de peste mări refuză să se predea, însă apoi se răzgândesc din cauza „efectului descurajant al legii, recursurilor politice și influenței familiei”. Desigur, este de la sine înțeles că nu există legi sau reglementări care să le confere poliției sau oricărui alt organism competența de a ține ostatic un membru al familiei pentru a forța o țintă din străinătate să se predea, notează raportul consultat de Universul.net. Cu toate acestea, mai precizează documentul, au fost documentate multe exemple, cu dovezi de la avocați și victime, ceea ce indică faptul că această abordare nu este neobișnuită și, prin urmare, a fost probabil autorizată de la cele mai înalte niveluri ale PCC.

  • Guo Xin (郭欣), un fost profesor de istorie și un fugar de Top 100 din Alerta roșie de INTERPOL a Chinei, acuzat de luare de mită, a fost forțat să se întoarcă în China, din SUA, în 2017. Înainte de a-și lua zborul, ea a postase online o scrisoare online în care spunea că sora sa fusese amenințată de Tang Taihua (唐太华), șef adjunct al Biroului Anticorupție al Procuraturii din provincia Yunnan, în 2016, că familia „nu va avea
    o viață normală” până se va întoarce Guo. Ea a mai scris că Tang spusese că are puterea de a folosi orice „metodă de a controla” familia, pentru a o determina pe Guo să se întoarcă, deoarece se afla pe Lista Roșie.
  • În 2018, soția lui Liu Changming (刘昌明), un fost director al unei bănci de stat, acuzat de fraudă și care trăiește în SUA, a fost ținută într-o închisoare neagră pentru a încerca să-l oblige pe Liu să se predea. Soția lui Liu, Sandra Han, este cetățean american
  • Fratele, sora, doi veri și chiar socrii lui Peng Xufeng au fost reținuți de agenți de securitate, probabil în 2017
  • Poliția a arestat și reținut-o pe soția lui Yun Jian (云健), un fost funcționar fiscal acuzat că a luat mită și care a fugit în Noua Zeelandă, în 2009, iar apoi a forțat o rudă să-l contacteze pe Yun pentru a-i spune despre detenție.
  • Cetățeanul american Daniel Hsu a fost reținut timp de șase luni în RSDL în încercarea de a-i forța tatăl să se întoarcă în China. A fost acuzat de complicitate la
    presupusa delapidare comisă de tatăl său, chiar dacă la momentul presupusei infracțiuni, Hsu era student în SUA.
  • Sora fostului judecător Xie Weidong a fost reținută, în septembrie 2016, și acuzată de
    luare de mită. Totuși, ea a fost eliberată și în ianuarie 2017 s-a renunțat la acuzații. Fosta lui soție a spus că și fiul său fusese reținut și amândoi au fost torturați pentru a-i determina să-l roage pe Xie să se întoarcă.
  • China a hărțuit chiar și membrii ai familiei care se aflau în străinătate. De exemplu, China i-a dat în judecată pe Xiao Jianming (肖建明), fostul președinte al Yunnan Tin Group, acuzat că a luat mită și aflat în exil în SUA, și pe fiica acestuia, la un tribunal de stat din California, în 2019. Compania a considerat-o pe fiica lui Xiao co-inculpată, pe baza acuzațiilor că Xiao a deturnat fonduri furate. După ce Xiao s-a întors în China, acuzațiile împotriva fiicei sale au fost imediat retrase. Soției sale i s-a permis să plece în aprilie 2020, în timp ce el a fost eliberat și s-a întors în SUA în noiembrie 2021.
  • Fiul și nora omului de afaceri Chu Shilin au fost împiedicați să părăsească China, o tactică de succes care l-a forțat în cele din urmă pe Chu să se întoarcă.
  • Situația uigurilor. Hărțuirea și detenția familiilor uigure sunt ceva obișnuit, ca mijloc de a forța rudele de peste mări să se întoarcă. La începutul lui 2017, China le-a ordonat studenților uiguri care studiază în universități străine să se întoarcă în Xinjiang, până la 20 mai a acelui an. Numai în Egipt au fost reținuți peste 200 de studenți uiguri, iar în multe dintre aceste cazuri rudele lor din Xinjiang au fost forțate să-i sune și să le ceară să se întoarcă acasă. În acea perioadă, un student uigur care studia la Universitatea Al-Azhar a declarat pentru Radio Free Asia: „Ne obligă să facem acest lucru (întoarcerea) prin închiderea părinților fiecărui student pentru a-l face să se întoarcă. Propriul meu tată a fost reținut în ultimele două luni”.

Cazul-școală al lui Wang Jingyu

Raportul Sefaguard Defenders prezint, în context, situația aparte a unui tânăr care nu făcuse decât să își exprime unele dubii, online, cu privire la un bilanț oficial al ciocnirii militare chinezo-indiene.

  • Wang Jingyu, născut în 2001, a părăsit China pentru Europa, în 2019. În februarie 2021, într-o ppstare online, a pus sub semnul întrebării numărul oficial de morți din China după o ciocnire letală, la graniță, cu trupele indiene, în iunie 2020.
  • Poliția din Chongqing, orașul natal al lui Wang, a declarat că Wang a „calomniat și a disprețuit eroii, cu un impact social negativ”, iar Wang a fost acuzat „că a provocat necazuri”. Poliția din Chongqing i-a hărțuit și chiar i-a reținut părinții, în încercarea de a-l forța pe Wang să se întoarcă.
  • De asemenea, l-au contactat pe Wang direct la telefon pentru a-l presa să vină înapoi. În aprilie 2021, Wang a fost arestat în Dubai, în timp ce schimba avioanele pentru un zbor către SUA.
  • A fost eliberat după ce povestea sa a apărut în mass-media occidentală, iar ONG-urile pentru drepturile omului și Departamentul de Stat al SUA au făcut presiuni asupra Emiratelor Arabe Unite.
  • În prezent, Wang este solicitant de azil în Țările de Jos.

  • Mărturia: Persecuția împotriva familiei mele a început în februarie [2021]. Pe 21 februarie, la doar jumătate la o oră după ce am postat o întrebare pe contul meu de Weibo cu privire la numărul real de victime în conflictul China-India, poliția sau agenți s-au dus la casa părinților mei din Chongqing. Au percheziționat casa și au confiscat o mulțime de lucruri, inclusiv computere și un iPad, apoi mi-au dus părinții la secția de poliție. În acea seară, mi-au reținut părinții ore întregi, eliberându-i abia la miezul nopții. Ulterior, mi-au chemat din nou părinții la secția de poliție și i-au ținut toată ziua, eliberându-i doar seara și au făcut asta în fiecare zi timp de câteva zile. Le-au spus părinților mei să mă sune și să-mi ceară să mă întorc în China și să mă predau. Părinții mei nu au făcut asta, folosind mereu scuza că, din cauza diferenței de fus orar, eu dormeam. Poliția i-a amenințat că infracțiunea mea ar putea fi „actualizată” la subminarea puterii de stat, dacă voi refuza întoarcerea.

  • La 0:41, pe 25 februarie, tatăl meu s-a prefăcut că scoate gunoiul ca să mă sune în secret și să-mi spună ce se întâmplase. După ce Vocea Americii a publicat povestea mea [pe 27 februarie], am pierdut total legătura cu părinții mei; numerele lor de telefon sunt acum scoase din uz. Cu toate acestea, poliția a continuat să mă amenințe. Pe 23 februarie, la două zile după ce am postat comentariul pe Weibo, un ofițer de poliție din orașul meu natal mi-a trimis un mesaj text în care spunea dacă nu mă întorc în
    trei zile, părinții mei vor avea parte de un sfârșit rău.
  • În martie, au început să-mi trimită amenințări și mai absurde. De exemplu, în acea lună, poliția din Chongqing mi-a spus să mă întorc cât mai curând posibil, deoarece mama mea era pe moarte, în spital. În iulie,l-au forțat pe tatăl meu să înregistreze o declarație care a respins criticile mele împotriva PCC, pe care le adusesem în atenția presei. Poliția a trimis un e-mail cu acele afirmații și a susținut că părinții mei au mers de bunăvoie la secția de poliție să se predea. Suspectez faptul că mi-au torturat părinții.
  • La 12 septembrie, poliția din Chongqing mi-a trimis un e-mail, informându-mă că tatăl meu a fost reținut. Cu toate acestea, au susținut că fusese reținut pentru că le vorbise despre cineva care ar încercat să-l determine să meargă în Hong Kong la o manifestație  împotriva PCC. Acest lucru este ceva pentru care PCC ar fi trebuit să-l felicite pe tatăl, prin urmare de ce l-au reținut? La fel ca părinții mei, alți membri ai familiei au fost persecutați de poliție. După ce am fost eliberat în Dubai, în mai, unchiul și mătușa mea au fost chemați la secția de poliție de două sau trei ori pe săptămână. S-au uitat prin telefoanele lor mobile și le-au spus să mă sune și să mă roage să mă întorc. Mătușa mea a spus că nu poate lua legătura cu mine, dar nu au renunțat. Au vizitat chiar școala primară unde tânărul meu văr studiază și i-au spus că sunt un trădător și că ar trebui să folosească telefonul mamei sale ca să mă sune și să mă facă să mă întorc.

În acest context, raportul Safeguard Defenders îl citează pe avocatul din New York, Gao Guangjun (高光俊), familiarizat cu modul în care operează MPS din China. Potrivit lui Gao, CCDI și-a instruit personalul că orice metodă poate fi folosită atâta timp cât fugarul se întoarce și se predă. Iar o Declarație din 2018 a Human Rights Watch îndemna China să pună capăt hărțuirii familiilor țintelor date în urmărire prin INTERPOL.

Amenințări subtile ale Rusiei și mai de anvergură decât invadarea Ucrainei – The New York Times

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here