<< La sfârșitul anului trecut, președintele rus, Vladimir Putin, a ordonat guvernului să elaboreze un pachet de măsuri pentru creșterea natalității și a speranței de viață în Rusia. El și-a exprimat, de asemenea, nedumerirea cu privire la scăderea natalității într-o serie de regiuni >>, scrie Andrei Kolesnikov, pentru The Moscow Times.
<< Doar câteva zile mai târziu, ministrul Apărării, Serghei Şoigu, a propus creșterea vârstei de la care bărbaţii ruşi trebuie să-şi îndeplinească serviciul militar, de la 18 la 21 de ani, şi creşterea limitei de vârstă pentru recrutare, de la 27 la 30 de ani. Aceste propuneri presupun ca tinerii să fie chemați în armată după ce și-au obținut diplomele universitare, iar specialiștii pregătiți vor fi scoși de pe piața muncii pentru ca abilitățile lor să fie anulate de serviciul militar.
Există o discrepanță majoră între aceste două obiective. Dacă bărbații pleacă la război sau emigrează în masă în loc să facă copii, de unde vor veni copiii? Efectul va fi unul sever și asupra pieței muncii: recrutarea la o vârstă atât de productivă scoate forța de muncă dintr-o economie despre care se așteaptă deja să piardă 3-4 milioane de oameni cu vârsta cuprinsă între 20-40 de ani, între 2020 și 2030, din cauza tendințelor demografice.
Populația activă îi pierde și pe cei care au plecat deja sau care vor părăsi țara ca răspuns la militarizarea intensă a vieții, ca să nu mai vorbim de cei mobilizați, uciși sau mutilați în luptă, dacă așa-zisa „operațiune specială” va continua.
Combinate, acestea vor crea un deficit semnificativ de forță de muncă și o multitudine de probleme demografice, exacerbând și mai mult dinamica negativă a natalității, care a fost observată în Rusia din 2017. Scăderea populației cu vârsta aptă de muncă va deveni cronică, iar „conservarea poporului”, despre care Putin vorbește de mulți ani, nu va fi realizată.
Unele dintre motivele obiective ale problemelor demografice ale Rusiei reflectă dinamica istorică: numărul femeilor aflate la vârsta fertilă este în scădere, iar vârsta medie la care femeile au copii crește constant în rândul populațiilor urbane, bine educate.
Există, de asemenea, factori pe termen scurt și mediu cu potențiale consecințe pe termen lung. Pandemia de Covid-19 și „operațiunea militară specială” au creat o incertitudine extremă cu privire la viitor. Acest lucru a schimbat, în mod previzibil, planificarea familială: unii oameni decid să nu aibă deloc copii, în timp ce alții amână să-i aibă până la o perioadă de mai mare stabilitate psihologică și financiară. Nici militarizarea vieții în Rusia nu încurajează oamenii să-și mărească familiile, cu excepția celor care consideră că este de datoria lor să aprovizioneze patria cu „carne de tun” pentru războaiele viitoare.
Un an de serviciu militar pentru cei 300.000 de bărbați mobilizați în armată, în septembrie și octombrie 2022, va însemna 25.000 de nașteri mai puține, estimează Mihail Denisenko, directorul Institutului de Demografie de la Școala Superioară de Economie din Moscova. Acesta nu este un număr mare, dar ar putea crește semnificativ ca urmare a emigrării, a scăderii pe termen lung a natalității și a potențialei extinderi a vârstei de mobilizare.
Legiuitorii ruși se implică și ei pentru a crește rata natalității. Îngrijorați de producția redusă de viitori soldați pentru imperiul lor imaginar, parlamentarii – susținuți de cler – se gândesc la o interzicere parțială a avortului. Cu toate acestea, Rusia a finalizat, în cea mai mare parte, „a treia tranziție demografică”, în care majoritatea populației dobândește capacitatea de a reglementa rata natalității. Avorturile nu mai sunt larg răspândite în țară.
Asistăm la un fenomen cu care Rusia s-a confruntat de multe ori: val după val de război și represiune epuizează resursele umane. Cea mai bună modalitate de a promova rate de natalitate mai ridicate este de a crea condițiile pentru o viață stabilă, pașnică și sigură – ceea ce înseamnă păstrarea tinerilor în siguranță, departe de „ghearele” armatei.
Până în 2022, Rusia a fost considerată o economie de piață cu venituri medii, deși aceste venituri nu erau distribuite în mod egal, ceea ce a alimentat o tendință care îngrijorează experții în economia educației: tinerii ale căror familii nu își pot permite să-i dea la facultate au început să respingă studiile superioare în favoarea formării profesionale secundare, care le permite să intre mai repede pe piaţa muncii.
Propunerea de schimbare a vârstei de recrutare la 21 de ani, care probabil a fost aprobată de Kremlin, va fi o dublă lovitură pentru piața muncii și pentru economie: absolvenții de facultate cu înaltă calificare, care nu pot intra pe piața muncii, vor ajunge în armată și își vor pierde calificările, în timp ce tinerii cu diplome profesionale care se află deja pe piața muncii vor fi „smulși” din economie la jumătatea perfecționării abilităților lor. Ar fi o greșeală să credem că acest lucru nu va afecta indicatorii calitativi și cantitativi ai PIB-ului Rusiei, venitul gospodăriei și calitatea capitalului uman.
În esență, există un al doilea război în derulare – acasă: un război împotriva calității capitalului uman al Rusiei. Iar militarizarea țării creează toate condițiile pentru a reduce, pe termen lung, această calitate. Deși Rusia nu va înregistra un șomaj pe scară largă, acest lucru se va întâmpla doar pentru că economia se va confrunta cu un deficit atât de forță de muncă de înaltă calificare, cât și de forță de muncă slab calificată.
Putin a încurajat forțele armate să nu se sfiască să solicite mai multă finanțare, iar acest lucru afectează și calitatea capitalului uman. Cheltuielile pentru armată și securitate sunt „cheltuieli neproductive”, ceea ce înseamnă că nu îmbunătățesc calitatea vieții. Este ceva antiuman, în toate sensurile.
Între timp, ponderea cheltuielilor productive (mai presus de toate, educația și sănătatea) stagnează, în cel mai bun caz, și nu poate concura cu ponderea cheltuielilor neproductive care sunt prioritare într-un stat militar-polițienesc. În plus, este dificil de evaluat amploarea reală a cheltuielilor pentru armată și apărare (inclusiv apărarea statului față de propriii cetățeni), deoarece aproximativ 23% din bugetul pentru 2023 este clasificat.
O altă tendință, potrivit Tatianei Kliaciko, directorul Centrului pentru Educație Continuă Economică al Academiei Prezidențiale Ruse de Economie Națională și Administrație Publică, este aceea că numărul mediu de ani pe care populația angajată a Rusiei îi petrece în educație stagnează, în cel mai bun caz, iar unele domenii scade. Acest lucru reflectă și faptul că tinerii doresc să intre pe piața muncii și să înceapă să facă bani cât mai curând posibil. Valoarea unei bune educații este în declin. Pentru statul de astăzi, asamblarea și dezasamblarea rapidă a unei puști Kalașnikov este o abilitate mult mai importantă.
Regimurile autoritare vor să scape de educația de înaltă calitate și competitivă la nivel global. „Operațiunea militară specială” nu a făcut decât să accelereze epurările politice din instituțiile de învățământ rusești. Încă trebuie să aflăm câți tineri cu diplome în știință și tehnologie au părăsit Rusia (inclusiv cei care se tem să fie persecutați pentru spionaj sau trădare dacă lucrează cu inovații sub acoperire). Cu toate acestea, chiar și statul „miop” a observat că a scăzut numărul elevilor de liceu care intenționează să susțină examenul de stat unificat în fizică și științele informației.
O educație modernă de înaltă calitate produce oameni moderni, care gândesc, iar oamenii care gândesc nu sunt pregătiți să meargă și să lupte pentru idealuri false. Persoanele educate sunt persoane independente, inclusiv din punct de vedere economic. Un stat militarizat nu are nevoie de oameni independenți. Are nevoie de oameni care ascultă cu sârguință ordinele.
Una dintre principalele probleme ale societății ruse de astăzi este că generația de lideri ruși în vârstă de 70 de ani decide cum vor trăi tinerii și pentru ce vor muri. Aceasta nu este o strategie responsabilă care va contribui la dezvoltarea sănătoasă a țării și, cu siguranță, nu face nimic pentru „conservarea populației”. >>
